Gutui si crizanteme

[Ella73]

Marcia nu mai are prieten, a anuntat-o miercuri ca e din nou cu fosta lui prietena (care l-a inselat cu cel mai bun prieten al lui)  [zirea] ea i-a zis ca este prost; la fel i-au zis si parintii si prietenii...nu era indragostita de el, dar il placea pt ca e inalt si are maini frumoase...a plans putin, dar i-a trecut...priveste inainte, ce a fost a fost...si nu o mai intereseaza baietii, cu exceptia celor de la Exo.

Eu sunt langa ea si o sustin, e bine ca vorbeste cu noi despre lucrurile astea. 

Editat de Octombrie 4, 2019

[Ioana_Pos]

Baiatul meu are o perioada nu prea grozava la scoala si acasa, este afectat de ce s a intamplat in primavara si a rabufnit acum. Il ajut cum pot si am apelat si la ajutor din toate partile unde m am priceput. Mai putin la taica su bineinteles. Incerc sa mi pastrez optimismul dar sincer nu mi e usor.

Incercam sa compensam cu sporturi, iesiri, activitati...Inot, fotbal in sala, patinaj. Mi e ciuda ca am incercat sa l inscriu la sculptura in argila, care i place ff mult si nu am reusit, nu din vina mea.

In fine, sunt multe de spus dar nu aici. Incerc sa ies din izolare sau din senzatia de, asta imi face bine.

 

 

 

Imi pare rau sa aud ca Eric resimte acum despartirea. Sunt mai multe carti pentru copii care au ca subiect despartirea parintilor, poate il ajuta sa le cititi impreuna. Nu stiu sigur daca Catherine Dolto are una pe tema asta, noi avem de la ea cartile cu teama, copiii rusinosi, crize de furie si au ajutat. 

[Ioana_Pos]

 

Ioana, mai sa stii chiar m-am gandit la tine. Avem o campanie pentru facut miscare. Se numeste Beat the street. E un joc practic. Fetele au o cheita pe care o scaneaza la niste aparate puse prin oras iar eu card. Asa ca suntem pe afara mai mult ca sa vanam puncte. Scoala care castiga primeste bilete la un parc de distractii. Am citit ca jocul acesta a fost pe la voi pe acolo. Orasul nostru e primul din Norvegia care il incearca. 

 

 

 

Nu stiam de jocul asta, desi e inventat de UK (zice google). E bine daca va place si sper sa castigati!

 

Nu am avzuit The Book Club dar o colega a infiintat un book club la munca, in Nov va fi prima intalnire. Ce de obicei ptr mine e problematic ptr ca trebuie sa duc fetele acasa, apoi sa ma intorc in Cardiff... Sper totusi sa ajung.

[Ioana_Pos]

Ella, ma bucur mult pentru fratelo. Sa o tina tot asa!

 

Imi pare rau de Marcia, prima dezamagire. Dar e bine ca discuta cu voi.

Editat de Octombrie 4, 2019

[Otiliav]

Mulțumesc!  [flo2]  Da, e primul copil, făcut cu IVF, are 41 de ani sora mea. Își dorește demult sa aibă copii, e in culmea fericirii. 

 

Silvia e la gymnasiet, liceu cum e in românește. Merge linia natur-natur, adică științe ale naturii. 

 

Ungdomskole nu știu ce e :). Termenii sunt diferiți in norvegiana :). 

Al meu e la munca in Norge săptămâna asta, in Mo i Rana :). Cică e tare frumos, ii place și mai vrea sa meargă :). Poate îl insotesc și eu data viitoare, dacă e primăvara cândva, către vara :). 

 

Da, Diana merge iar in Åre, la același hotel, va lucra de data asta la Recepție, timp de zi. Și-a găsit deja unde sa stea, un apartament cu un dormitor, foarte Ok. Ar fi vrut unde a stat anul trecut ca a fost foarte frumos, dar proprietarii se întorc in suedia (lucrează in ceva țara sud-americană la ambasada) și nu mai închiriază casa. 

In jur de 1 Noiembrie vine acasa, cred ca sta o luna. Sezonul in Åre începe in jur de 7 Decembrie. Abia aștept sa o văd, mi-e tare dor de ea. 

Vara viitoare deja știe ca va merge in Gran Canaria, cu TUI. :) TUI le da locuința și mașina de servici. Anul viitor nu va lucra la aeroport ci la un hotel, se va ocupa tot de turiști dar in alt fel. 

Nu are nici pisica nici cățel, Pt ca încă nu s-a stabilit undeva. :) Dar ii plac și pisicile și câinii, abia așteaptă sa vina acasa sa o vadă pe Mira, ultima achiziție :). Și sa ii revadă pe Morgan și pe Winston :). 

 

Fetele tale? Cea mare e la liceu? Știu ca e cam de vârsta Silviei :). Sau mai are un an? Ce își dorește sa studieze? 

 

Ungdomskole e pentru clasele 8-10. Ana are examene anul acesta. Ea se streseaza, eu nici nu stiu la ce materii are exact. Se trag la sorti examenele. Dupa aceea incepe la liceu. Vroia sa mearga pe arhitectura dar cred ca alege profil teoretic pana la urma. Ii permite sa se razgandeasca ulterior.

 

E super ca vine Diana sa stea cu voi. Asa cateva saptamani e numai bine. Si pentru ea si pentru voi. Suna tare bine jobul ei. Pentru cine nu are iubit, familie. Dar nu parca ei nu ii placea cu avionul?

[mihaela_s]

 

 

Ungdomskole e pentru clasele 8-10. Ana are examene anul acesta. Ea se streseaza, eu nici nu stiu la ce materii are exact. Se trag la sorti examenele. Dupa aceea incepe la liceu. Vroia sa mearga pe arhitectura dar cred ca alege profil teoretic pana la urma. Ii permite sa se razgandeasca ulterior. E super ca vine Diana sa stea cu voi. Asa cateva saptamani e numai bine. Si pentru ea si pentru voi. Suna tare bine jobul ei. Pentru cine nu are iubit, familie. Dar nu parca ei nu ii placea cu avionul?

 

Ah, högstadiet se numeste la noi, acel ungdomskole :). Dar e clasele 7-9. Apoi sunt trei ani de liceu. La voi cați ani e liceul?

 

Deci sunt 10 clase la gimnaziu...am citit recent ca vor și suedezii sa introducă așa, sa fie obligatorii 10 clase.

Liceul nu e obligatoriu, mulți fac liceu de meserii. Durează tot trei ani, dar nu le da dreptul (behörighet) sa meargă direct la facultate.

 

Mult succes la examene!

Nici eu nu prea am știut cu ce se mănâncă școala Silviei :)). Acum știu și mai puțin, nefiind obligatorie, responsabilitatea e numai a ei și de câte ori o întreb dacă se descurca îmi spune ca are 16 ani și e perfect conștientă de ce face, cum trebuie sa învețe, cum sa se organizeze.

Eu nu prea mai am treaba, decât sa gătesc uneori, când nu își face ea mâncare. Restul tot face ea. :)

 

Silvia are fobie de avion. Nu a mai zburat de 2 ani. Diana e Ok, ea adora sa călătorească. De asta a ales sa lucreze asa, Pt ca altfel nu are bani prea mulți :).

 

Editat de Octombrie 4, 2019

[Otiliav]

La noi e 3 ani liceul. In total sunt 13 ani in scoala.

 

Ella, asa e in adolescenta. Eu zic ca mai bine ca n-au fost impreuna prea mult timp. Oricum tot raul spre bine ca tot vroia sa plece un an in Asia. Ce fain ca discutati asa deschis.

 

Ma bucur ca e mai bine fratele tau. Multa sanatate!

 

Ioana, sansele sunt minime sa castige scoala lor. Pentru ca au primit si parintii carduri iar multi nu isi misca fundul. Mijlocia mea a avut tema sa faca 50 de puncte minim in medie pe zi. Si sa ia si parinti cu ea.

Scoala lor e pe locul 7 din 26. Nu e rau dar nu prea cred ca vor castiga.

[danielag]

Bună ziua, doamnelor!

 

Am intrat să vă las un scurt eseu dulce-amărui despre lucruri, cum ne leagă ele de locuri sau de versiunile noastre din trecut:

Lucrurile pe care le luăm cu noi, lucrurile pe care le lăsăm în urmă

 

Fleur, sper să depășiți curând etapa asta, e greu și pentru Eric, e greu și pentru tine  [flo2]

Ioana, eu aș fi încercat să-mi fac cont și cu alt e-mail (de ex cel de la serviciu) dacă era urgent pentru bilete.

 

Otilia, bine ai revenit și spor la mișcare, chiar dacă liceul nu câștigă, voi sigur ieșiți câștigați din chestia asta.

 

Miha, felicitări pentru discuția de la birou și sper să-ți iasă pe viitor așa cum îți dorești!

 

Ella, ce bine că fratele tău s-a întremat. Marciei capul sus, are timp să găsească și alți băieți pe aceeași lungime de undă.

 

În altă ordine de idei sunt într-o perioadă în care nu am chef să fac absolut nimic, amân tot felul de lucruri total aiurea. Sper să mă adun.

[Ioana_Pos]

 

Am intrat să vă las un scurt eseu dulce-amărui despre lucruri, cum ne leagă ele de locuri sau de versiunile noastre din trecut:

Lucrurile pe care le luăm cu noi, lucrurile pe care le lăsăm în urmă

 

 

 

Daniela. m-a impresionat mult-mult articolul. Superb. Multumesc [flo]

 

 

 

 

Uneori am senzația că toți est-europenii primesc o scurtă listă cu experiențe de viață care trebuie bifate și, indiferent de ordinea în care facem asta, ne alegem până la urmă cu aceleași amintiri, traume și obiecte vechi și dragi care ne ticsesc dulapurile.

 

 

Pentru că atunci când te afli într-un supermaket și încerci să alegi între douăzeci de sortimente de ketchup, e vital să-ți amintești că familia ta a irosit la un moment dat spațiu prețios dintr-o valiză cu o vioară de copil.

 

 

Până să mă dezmeticesc, copilul imigrant se transformase în expatriat internațional, cu dorințe tipice de expatriat, adică mărunțișuri. Alimente, cosmetice, produse ieftine care nu se găsesc decât în cutare sau cutare loc geografic. (asta-s eu cu telemeaua!)

 

Cred că fiecare loc în care trăim naște altă variantă a noastră. Când plecăm, acea persoană rămâne acolo, în universul ei alternativ, făcând ceea ce am fi făcut noi dacă am fi rămas, dezvoltându-se într-un fel legat organic de țara respectivă

 

. Acum urmează partea și mai trăsnită a teoriei: obiectele mărunte pe care le aducem cu noi peste granițe nu sunt doar legătura noastră cu trecutul, ci și încercări inconștiente de a ne ucide alter ego-urile străine, de a elimina fundăturile poveștilor noastre de viață. (adaug: si pentru cei ramasi 'dincolo', tu ramai acelasi, doar locuind mai departe. Pentru ei nu e de conceput felul in care alt loc si alta societate te schimba.)

 

Ei bine, el vine dintr-o familie în care se gătește suficientă mâncare delicioasă pentru ca toată lumea să se ridice sătulă de la masă și unde, în funcție de situație, se poate oferi musafirului o gustare pentru drum și motive să se simtă vinovat. Eu provin dintr-o cultură a ospitalității în care scopul e să-ți îndopi musafirul până când ai putea să-i recoltezi ficatul și să-l vinzi unui restaurant franțuzesc. Când își revine-n simțiri, e de neconceput să-l lași să pornească la drum fără provizii cât pentru o iarnă nucleară prelungită. Desigur, vinovăția e inclusă în pachet.  [:-)))]  [:-)))]  [:-)))]  [:-)))] 

 

 

 De fapt, atât Tim, cât și agenta vamală, miroseau pe rând șnițelul, cu expresii întrebătoare.  [:-)))]  [:-)))] 

 

 

după ce pur și simplu nu reușisem să-mi amintesc de nici un alt aliment: acolo, pe fundul valizei, învelite în plastic, două cutii mari cu caviar de somon congelat, cumpărate de bunica Nadia dintr-un magazin alimentar rusesc. Icre congelate. Importate din Rusia. În cantitate mare.

Cu ochii în lacrimi, am deschis rucsacul și le-am oferit agenților fursecul ronțăit ascuns înăuntru, care bineînțeles că-mi ieșise și el din minte. Agenții au înălțat ostentativ din sprâncene, cu un aer dezaprobator, în timp ce verificau diversele formulare, apoi ne-au lăsat să trecem cu tot ce aveam. Când am ajuns acasă, ne-am ghiftuit fără tragere de inimă cu caviar, miere și alcool, și până-n ziua de azi am ajuns să declar orice fărâmiță comestibilă, călcându-i pe nervi pe vameșii americani când trec în formularul oficial „baton de Mars, jumătate”.  [:-)))]  [:-)))]  [:-)))] 

bibliotecile Billy au fost iar făcute bucăți și frankensteinizate.  [il]

Răzbunarea Lucrurilor  [il]

înțelepciunea tradițională macedoneană de tipul „O femeie valorează mai mult decât un sac cu aur. Aurul îl poți vinde  [il]  [il]  [:-)))]  [:-)))]  [:-)))]

Vom închiria un camion și vom străbate cu el un continent. Ne vom pregăti cutiile întărite și rolele de bandă adezivă. Vom aduce înapoi cărțile bunicului și le vom elibera pe rafturile noastre.  [il]  [il]

[antmil]

Daniela, am citit eseul cu niscai lacrimi in gat...ca emigranta cu o singura valiza la purtator, in care era bine inghesuit ursul meu din copilarie (pe care inca in am) si cartile de povesti in dauna hainelor.