An nou pe ghetar

[Judoka02]

Merci de sfaturi , sunt întotdeauna binevenite  [flo2]

Acum sunt in faza de indiferenta și nu știu dacă procedez bine. Adică de când a fost obraznic duminica ( mi a zis ceva de genul țineți gura ) nu mai vorbesc cu el, pt ca nici măcar nu și a cerut scuze. Ma gândesc ca undeva am eșuat in educația lor  [fri]

 

Laura , frumos au evoluat , bravo lor ! 

Miha, încă trei ani nu am energie, o sa vina și adolescenta din urma. 

 

 Sorry dacă v am plictisit, mai scriu pe ghețar , cu altcineva nu prea am cu cine sa ma sfătuiesc  și toate astea ma seaca mult de energie. 

[strumphitza]

Buna dimi,

 

Noi am fi disponibili pe 21 sau 22 feb, daca e zapada la munte. Daca nu e, o sa stam in Buc toata saptamana 17-22 deci oricand.

 

noi pe 21 aterizam dupa amiaza pe la 3, deci putem veni dupa ce ne parcam la hotel  sau pe 22, noi pana pe 24  suntem in Bucuresti

 

vreau doar sa stiu ce zi & ora hotaram sa stiu ce spun si sora-mii si prietenelor 

[Laura25]

Judoka, eu personal nu am aplicat niciodata "pedepsa tacerii" . Am prietene care nu vorbesc cu orele sau chiar cu zilele cu copiii lor, drept pedeapsa. Nu stiu sa spun daca e ok, daca e eficient, pana la urma daca asta ai simtit tu, ai si tu dreptul sa fii autentica in ceea ce simti si ce faci.  

 

Eu am fost o adolescenta f dificila (si am avut un grad f mare de toleranta la "figurile" fiica'mii pt ca ma vedeam pe mine in ea si stiam ce simte, de ce reactioneaza asa). Tata era cel dur, care ne certa, ne si pocnea, drept urmare faceam prostii si eram obraznica doar ca sa ma cert cu el. Mama era cea care venea cu calm , cu o ciocolatica, cu o imbratisare si cu vorbe care ma facau sa plang si sa imi para rau si de ce nu am facut ... Asa ca eu am incercat sa echilibrez,  "biciul si zaharelul" : mai si tip, cert, zic si eu ce am pe suflet cand ma scot din minti, amenit, confisc telefonul /telecomanda,  dar dupa catva timp (zeci de minute, nu mai mult), ma duc si stau de vorba calm, explic ce m-a suparat, zic ce asteptari am, de ce, de ce e bine sau nu, ascult ce are de spus, ne imbratisam , ne cerem scuze si mergem mai departe. Mereu e o justificare in spatele actiunilor /vorbelor lor. Daca reusesti sa afli ce e acolo, ce a determinat acea iesire, puteti repara impreuna. 

 

Acum e la fel de adevarat ca  fiecare copil e unic si reactioneaza diferit, are un grad mai mare sau mai mic de empatie fata de ce simti tu ca parinte, de asteptarile tale. 

[strumphitza]

Buna dimineata,

 

tare frig afara, bate un vant brrrr.... cica-s 3 grade dar se simt ca -5, mi-au inghetat falcile am avut si caciula si gluga si am intrat in casa la cald am simtit cum mi-e fata inghetata. Sigur a nins prin nord, ieri ziceau de zapada prin Scotia.

 

Mandra si-a uitat cardiganul la scoala aseara dupa clubul de arta si azi dimineata ii tremurau toate cele. I-am spus sa se duca sa si-l caute, daca l-o mai gasi. Daca nu il gaseste trebuie sa merg sa cotrobai in Lost property, adica acul in carul cu fan. Trebuie sa ii scumpar vreo 2 de rezerva, a mai pierdut unul semestrul trecut si nu i-am luat altele de rezerva, dar o sa ii iau o marime mai mare, dar ma enerveaza ca le pierde si nu-s chiar ieftine pentru ca au logo ul scolii. 

 

Ioana, ca mi-am adus aminte acum vorbind de cardiganul mandrei mele. Ce uniforma nu gasesti? Ori de camasi ziceai? Eu ii iau uniforma din diverse locuri. Ciorapii cei mai buni care stau pe fundul ei si nu se trag in jos pana la genunchi sunt de la John Lewis, camasile de la M&S si sarafanele de la Sainsbury`s. Cum ii place Patriciei in noua scoala? 

 

Laura25 [flo] , eu iau notite ca ma asteapta si pe mine adolescenta ...  Ma bucur sa aud ca ai tai sunt intr-o faza asa buna ca stiu ca ziceai ca se cearta si erai cu gura pe ei sa invete. Daca vin la Iasi poate ne vedem daca stiu din timp si ne organizam/sincronizam .. ori la Londra? 

 

Silvi, noi la Istanbul am stat 5 zile si a fost mai mult decat suficient. Nu imi aduc aminte sa fi vazut sabia lui Stefan. Unde e? Multa sanatate virusatilor tai. 

 

Judoka, daca nu aici, atunci unde? Varsa tot ce ai pe suflet, vezi ca sunt pinguine cu copii mai mari si care sar in ajutor cu un sfat si-o vorba buna  [flo2]  Trece si perioada asta... sa nu zic ca vin altele mai grele Doamne, ce m-o astepta si pe mine.....  [fri]

 

Mihaela, cum te mai simti? Ai mai gatit cu conopida? Eu o iubesc... mai ales in bors cum facea mama cu cartofi si sfecla rosie. Mr. nu manca, ba o ura cu pasiune, acum de cand gatesc eu conopida o iubeste.. ori murata  

 

Corina, azi incepi noul job ori abia termini la vechiul loc de munca? Tot nu ne-ai zis care e descrierea noului job!  [soricel]

 

Aseara am avut in vizita vecina cu bb, care nu mai e asa bb ca a crescut o gramada de cand nu l-am mai vazut si merge deja  [bib]  Cat de repede cresc copiii astia, ca tot vorbim de ei... Imi aduc aminte  acum multi ani, nu mai stiu exact, dar parca Buflea zicea ca o sa ajungem sa ne crestem nepotii pe ghetar.  [:-)))] Nu suntem tare departe! 

 

Am chef de ceva dulce, cred ca de la frig mi se trage. Sper sa nu dau atacul la cutia cu prajitura.  [biz] Am facut aseara praji ca stiam ca vine vecina la un ceai si desigur a trebuit sa fac ceva. A mancat bebe la chec cu amandoua mainile si tot zicea mnom mnom... ce dulce si simpatic a fost!   

 

Fuga la treaba mea pana nu prind radacini pe canapea. 

 

O zi buna! 

[bicic]

[Laura25]

Buna dimineata,

 

 

Laura25 [flo] , e Daca vin la Iasi poate ne vedem daca stiu din timp si ne organizam/sincronizam .. ori la Londra? 

 

 

 

 

Sigur!  (oricum ,nu te uit ca ai trecut pe la mine pe la poarta si nu ai dat nici un semn!   [soricel] ). 

[silvi8]

 

 

Silvi, noi la Istanbul am stat 5 zile si a fost mai mult decat suficient. Nu imi aduc aminte sa fi vazut sabia lui Stefan. Unde e? Multa sanatate virusatilor tai. 

 

 

 

 

in sala armelor, palatul Topkapi

multumim!

[roli25]

 

Anul asta s-a intamplat ceva miraculos. Parca s-au maturizat brusc. Aseara vorbeam cu al meu ca poate le-am pus ceva in mancare fara sa stiu . Ii auzeam cum se ascultau unul pe celalalt cuvintele ce le aveau de invatat la franceza (asta a fost shoc maxim pt ca pana de curand nu se suportau sa stea in aceeasi camera cand invatau), se intreaba unul pe celalalt cand se incurca sau nu sunt siguri pe ceva la teme, sunt atenti cu mine (mai ales in perioada cand am fost cu mama bolnava, apoi inmormantarea si toate cele), ma ajuta la curatenie, gatim impreuna. Stabilim de comun acord chestii de genul "la ora x ma apuc de teme, dupa ce termin citesc aia si aia, lucrez foaia aia in plus" si se tin de ce am stabilit fara sa le amintesc eu, fara sa ii imping, fara sa comenteze (bine, se mai vaita, mai mornaie , dar ii inteleg) . 

 

 

Vreau si eu!  [il]

[CorinaDani]

Strumphi, de mâine încep noul job. Acum sunt acasă, doar ce-am venit de la jobul actual, cu o grămadă de cutii cu mărunțișuri, florile în ghivece (le țineam la birou, la mine acasă nu am soare deloc) , cadouri de la colegi. Am tras o porție zdravănă de plâns adineauri, e firesc după 15 ani lucrați în același loc, despărțirea doare.

Noul job e la fel cu cel vechi, ca denumire - asistent manager. Salariul este însă aproape dublu. Vad eu de mâine încolo ce am de făcut, cum sunt colegii, atmosfera, etc. Intuiția îmi spune ca va fi bine, dar mai dificil la început, pana ma obisnuiesc. Ah, și încep cu o ora mai devreme, la 8 în loc de 9, va trebui să-mi schimb rutina de dimineață, ca se suprapune pregătirea mea de mers la job cu pregătirea copilei pentru școală, trebuie sa ma mișc mai repejor, sa ma trezesc mai devreme. N-aș avea o problema cu asta, ma "inervează" ca va trebui sa ma fardez în baie, la lumina artificiala, când intram la 9 ma aranjam la lumina zilei, în sufragerie, unde am toate smacurile și oglinda :-).  

[mihaela_s]

Judoka, trece timpul mult prea repede! Ei, adolescenții, au nevoie de răbdare și perseverenta din partea noastră. Noi suntem Adulții, ei sunt in haos. Se rup de noi și trebuie sa se găsească. Nu o pot face fără sprijin, înțelegere dar mai ales acceptare. Și comunicare. Multă. Cât mai multă. Nu izolare. Eu o scoteam pe Silvia la plimbare, sa vorbim. Umblam câte o ora in pădure. Și vorbea. Ea întâi. Apoi eu. Apoi iar ea. Cu argumente. Mi le bătea uneori pe ale mele. Ma punea sa ma pun in papucii ei. Și sa văd, sa simt. O făceam, de drag, Pt ca e copilul meu. Eu nu am fost deloc ca ea, mi-era greu sa o înțeleg. Dar am fost nevoita. Și sunt in același timp părinte și prieten. 
 

Am mai scris ca mi-a fost mult mai ușor cu Diana, Pt ca era mai ca mine. Nu total, dar mai calda, ma comunicativa, altfel. Cu Silvia a trebuit sa uit tot ce am făcut cu Diana și sa ma resetez. 
 

Stii cum au trecut trei ani? Nici nu mai știu. La noi a început de la a fi ostila cu mine, de a fi mereu împotriva mea, de a ma provoca mereu ca sa se poată desprinde de mine...pana la a ajunge sa vina și sa ma strângă in brațe. Nu a mai făcut-o de vreo 3-4 ani. Pana acum, intr-o zi :). 
 

 

[Judoka02]

Miha, m a impresionat ce ai scris !  [flo2]

 

Laura , nu procedez asa ca pedeapsa, ci asa simt, sunt f suparata, in principal pt ca e obraznic. Discutii au mai fost in trecut, nici o ameliorare. 

Programul e asa conceput acum ca nu prea e loc de plimbari sau de mici evadari in doi. In plus, anul asta e imp pt fata, schimba liceul, trebuie sa aibe note bune. 

Sa vedem cum mai evolueaza lucrurile zilele astea. 

Ma duc sa i recuperez de la scoala, azi termina mai devreme.