Abuzul emotional

[Mickyyy]

Din experientele voastre, abuzul emotional poate fi "tratat"?! Aveti povesti de succes pe tema asta?

 

Momentan sunt intr-o pauza, dintr-o relatie abuziva emotional, si teama mea cea mai mare este ca voi fi tentata sa mai dau o sansa relatiei........ desi din experientele trecute rezolvarea va fi doar de moment, vor urma  poate cateva luni bune, dupa care incet incet relatia va aluneca din nou pe fagasul gresit.

 

Nu a fost pana acum cazul de abuz fizic, desi ocazional au fost amenintari. Dar in 18 ani de cand suntem impreuna nu am luat nici macar o palma de la el (ca daca o luam, nu mai exista cale de intors). In schimb psihic....aproape 90% din definitia abuzului emotional se regaseste in relatia mea.

 

Si ca o consecinta indirecta a abuzului m-am trezit ca nu mai am nici macar o singura persoana in viata mea cu care sa pot discuta asta, m-a/am izolat complet. 

Cu mama mama sigur nu pot, pentru ca la ea daca barbatul nu te bate, nu umbla cu alte femei si aduce banii acasa, restul nu mai conteaza, sunt doar prostii si motive aiurea de cearta.

Iar capitolul prietene, e zero barat. Singura relatie cat de cat apropiata o am cu cumnata mea (sotia fratelui sotului), si in cazul de fata obiectivitatea e cam lipsa, plus ca nu ma simt eu in largul meu sa ma deschid complet in fata ei.

Mai am vreo 2 amice, si gata lista persoanelor pe care le-as putea chema la o cafea vreodata. Cele 2 fiind o vecina si colega mea de munca, colega mult prea tanara pentru a ma putea ajuta cu un sfat, iar vecina .....in afara de maruntisuri cotidiene, n-am vorbit niciodata ceva prea serios.

Si aici se incheie lista tuturor cunostintelor cu care as putea vorbi......

 

Doamne.....si ce de mai simt nevoia sa vorbesc, dar nu am cu cine :((((

[marius]

Psiholog

[viviana]

Mickyyyy, abuzul emotional nu se poate trata. Va exista mereu. Poate nici macar nu e constient ca il face.

Daca va ezita sa-l mai faca asupra  ta e posibil sa nu ezite cu copiii.

E posibil sa inceteze o perioada pentru a te recuceri ca apoi sa ajungi din nou de unde ai plecat.

 

Dap,  stiu ce inseamna sa ai  nevoie de un  umar pe care sa plangi si sa  nu  gasesti.

Psihologul  ajuta, dar empatia si intelegerea cu care te inconjoara un prieten nu se compara.

 

nu vrei sa corespondam in scris? Sau sa vb. pe whatsapp?

[mihaela_s]

Mickyyy eu am fost in situația ta acum mulți ani. Eram tânăra, am citit atunci despre abuzul emoțional, nu știam ca exista. Ca norocul m-am trezit la timp și am divorțat. 
 

Da, a existat mult abuz emoțional și asupra copilului. N-am scăpat de consecințe nici eu nici fata mea fără ani de ședințe de psihoterapie. 
 

Si eu ma ofer dacă dorești sa vorbim. Ori mail ori poate un grup pe whatsapp? 
 

Te imbratisez. 
 

[Letitia1]

Din experientele voastre, abuzul emotional poate fi "tratat"?! Aveti povesti de succes pe tema asta?

 

Momentan sunt intr-o pauza, dintr-o relatie abuziva emotional, si teama mea cea mai mare este ca voi fi tentata sa mai dau o sansa relatiei........ desi din experientele trecute rezolvarea va fi doar de moment, vor urma  poate cateva luni bune, dupa care incet incet relatia va aluneca din nou pe fagasul gresit.

 

Nu a fost pana acum cazul de abuz fizic, desi ocazional au fost amenintari. Dar in 18 ani de cand suntem impreuna nu am luat nici macar o palma de la el (ca daca o luam, nu mai exista cale de intors). In schimb psihic....aproape 90% din definitia abuzului emotional se regaseste in relatia mea.

 

Si ca o consecinta indirecta a abuzului m-am trezit ca nu mai am nici macar o singura persoana in viata mea cu care sa pot discuta asta, m-a/am izolat complet. 

Cu mama mama sigur nu pot, pentru ca la ea daca barbatul nu te bate, nu umbla cu alte femei si aduce banii acasa, restul nu mai conteaza, sunt doar prostii si motive aiurea de cearta.

Iar capitolul prietene, e zero barat. Singura relatie cat de cat apropiata o am cu cumnata mea (sotia fratelui sotului), si in cazul de fata obiectivitatea e cam lipsa, plus ca nu ma simt eu in largul meu sa ma deschid complet in fata ei.

Mai am vreo 2 amice, si gata lista persoanelor pe care le-as putea chema la o cafea vreodata. Cele 2 fiind o vecina si colega mea de munca, colega mult prea tanara pentru a ma putea ajuta cu un sfat, iar vecina .....in afara de maruntisuri cotidiene, n-am vorbit niciodata ceva prea serios.

Si aici se incheie lista tuturor cunostintelor cu care as putea vorbi......

 

Doamne.....si ce de mai simt nevoia sa vorbesc, dar nu am cu cine :((((

 

Poți da niște exemple de abuz emoțional de care spui?

[Mickyyy]

Exemple:

- orice se intampla in casa e din vina mea, indiferent ca e vorba de un copil (de 14-15 ani, nu bebel) care are dezastru in camera, ca altul a iesit din cada si a lasat o data de apa pe gresie, ca nu gaseste nu stiu ce surubelnita pe care doar el o foloseste, ca copiii arunca gonoiul nesortat, absolut price, indiferent ca sunt sau nu acasa cand se intampla, eu sunt de vina (CA le permit, CA i-am invatat prost, CA nu stiu unde sunt lucrurile in casa, etc). 

- cuvantul proasta e la ordinea zilei in orice conversatie, indiferent ca ii "alinta" pe copii sau pe mine. La mine mai sunt si alte apelative pe langa, de exemplu si javra am fost facuta de vreo cateva ori.

- toti "prietenii" mei erau sau sunt naspa, inclusiv cumnata lui, de care m-am apropiat mai mult in ultima vreme. Cand am vrut s-o invit pe colega mea de munca pe la noi de ziua mea a facut niste feteeee.....aia, de cand esti tu prietena cu ea?! Avem niste vecini foarte ok langa, doar ca el e la ei in vizita singur ori de care ori are timp, eu.....extrem de rar ajung pe la ei. Una doua il aud ca ma duc in vizita pe la ei, dar mai niciodata nu zice hai si tu cu mine. Iar daca cumva ajungem amandoi, eu sunt prima care pleaca ca trebuie sa pun copii la culcare, el mai sta 2-3 ore dupa!

- este gelos si convins ca il insel sau l-am inselat, desi nici macar un flirt n-am avut cu altcineva de cand suntem impreuna. El in schimb, cand era singur in Anglia nu bag mana-n foc ca ar fi fost usa de biserica, am descoperit din intamplare niste convesatii pe o tableta care o lasase acasa, cuvinte de amor spuse la gagici pe net..... La un momentdat ma jucam un joc online, si aveam nickname Tudor (numele baiatului). Si am intrat intr-un chat pe FB cu cei de acolo, in afara jocului. Si am trimis un mesaj cuiva acolo de genul sunt "undercover", in sensul ca eram fata cu nick de baiat. Sincer, habar n-am ce am scris, dar sigur nu flirtam cu nimeni. Cert e ca 4 ani mai tarziu imi tranteste din senin ca l-am inselat, ca umblam undercover.....mi-a luat juma de zi sa ma prind la ce naiba se referea!!! Sau si mai veche, Inca imi reproseaza ca acum 18 ani(!!!) pe vremea cand eram doar prieteni, am iesit intr-o seara cu fostul si alti amici sa jucam carti!!!! Doar atat am facut, am jucat canasata pana pe la 2-3 noaptea, nimic altceva, dar cred ca mi-a reprosat asta toata viata noastra!!! De fapt oriunde plec singura (oricum e extrem de rar), am mereu senzatia ca ma simt urmarita si acuzata si mereu trebuie sa dau explicatii. Anul trecut, cand eram inca la master, colaboram cu unul din profesori pentru o lucrare academica. Si a fost nevoie sa mergem in alt oras impreuna, sa discutam cu alte 2 persoane despre asta. Nu s-a lasat pana nu mi-a reprosat ca de fapt ala vrea sa ma futa, nu sa il ajut cu lucrarea!! Si dupa umila mea parere ala parea gay in toata regula, dar chiar sa nu fi fost, pentru mine era doar un prof, iar el n-a facut nici cea mai vaga aluzie de vreun fel. Intr-un final am abandonat lucrarea care o faceam impreuna pentru ca tot timpul aveam impresia ca il deranjeaza si am preferat sa evit.

- toate joburile mele sunt naspa, si eu doar ma complac in ele. Chiar inainte sa ne despartim mi-a reprosat ce job de doi bani am, eu lucrand totusi in departamentul financiar la o multinationala iar el picker la Amazon!!!

- la propunerea mea initiala, timp de 3 ani de zile, el a gestionat toti banii, la modul ca luam salariul si i-l transferam lui pe card. Ce-i drept, toate ratele si facturile le achita el, iar eu aveam acces la cardul lui cand era cazul sau imi transfera el bani fix pentru ce aveam nevoie. Dar nu aveam niciodata banii mei, sau bani de care sa nu stie el. Cand m-am saturat de reprosuri (ca cheltui aiurea banii, in general asta se intampla cand mergeam cu fetele la cumparaturi, si ca orice adolescente, luau lucruri care lui I se pareau inutile sau gresite -machiaje, creme, haine "nepotrivite") si am zis gata, de luna viitoare nu mai iti transfer banii, ne-am certat ca prostii. 

- desi nu recunoaste, incearca mereu sa ma convinga ca parerea/solutia lui e mai buna ca a mea. Ca eu nu am logica in ceea ce spun. El are mereu dreptate, ba chiar si la lucrurile marunte e aproape perfect, el nu a spart niciodata o farfurie din greseala.

- viata lui e grea, e nefericit (si) din vina mea, iar eu nu fac nimic sa il inteleg si sa-l ajut.

 

Si probabil mai sunt o gramada, mai revin cand imi mai aduc aminte. Problema e ca acum, cu el plecat, incep sa le uit sau minimizez pe alea rele si sa le vad iar pe alea bune.

 

 

[Mickyyy]

Viviana, Mihaela, merci de oferta, probabil mi-ar prinde bine putin chat [Flo]. O sa va las nr. meu de mobil privat, pentru Whatsup.

 

Edit - Mihaela, tie nu iti pot da mesaj de pe mobil, imi apare eroare, pagina nu a fost gasita :(

Editat de Februarie 3, 2020

[danielag]

Mickyyy, te ajută că scrii aici toate lucrurile pe care le făcea  [flo2] . Când te mai apucă nostalgia (lucru absolut normal, aveți o viață împreună), te poți întoarce aici să citeşti.

 

Pe lângă prieteni / prietene, eu recomand totuşi psiholog. 

[mihaela_s]

Mickyyy, of :((. Cam astea le făcea și fostul meu soț. Din păcate, cum am scris, a urmat fata...nici nu știu cum sa faci sa nu ajungă și copiii acolo, eu nu am știut. I-am lăsat sa aibă relația lor și n-a fost Ok deloc...

 

Iti trimit eu mesaj cu numărul meu de mobil. 

[Fleurdelise]

Il recunosc pe ex- ul meu in aproape tot ce ai scris, mai putin cu mersul singur la vecini/amici. El nu voia sa mearga nicaieri si sa nu vina nimeni la noi, desi se plangea toata ziua ca nu avem prieteni...pentru ca eu nu eram sociabila.

 

Ma ofer si eu sa vorbim...sunt intr o situatie asemanatoare, inclusiv senzatia de izolare...din care tot incerc sa ies, cu mai mult sau mai putin succes. Trimite- mi mp si ne putem gasi pe whatsapp.