Abuzul emotional

[papelusca]

Nu ai de ce sa fierbi, Mickyyy, desi te inteleg.

Voi nu ati stabilit programul cu copiii, uneori barbatii au nevoie sa li se spuna ce sa faca. Nu stiu eu ce e in capul lui, cum gandeste.

 

Corect ar fi fost cand ati/ai hotarat sa va separati, sa discutati :

1. cat de departe se muta, 

2. cand va fi cu copiii.

 

Relatia voastra vine dupa astea doua. Faptul ca el a luat locuinta asta unde nu are voie cu copii nu e preferabil, dar pt inceput ar trebui sa fie ok.

Vorbeste cu el fara nervi, fara preconceptii, sugereaza cand crezi tu ca ar fi bine pt copii sa stea el cu ei, si vezi ce spune. Negociati.

Copiii nu ar trebui sa fie implicati in negocierile astea, nu mi se pare normal sa vorbeasca ei cu el. Cumva pot incepe sa creada ca nu vrea el sa vina la ei etc, si chiar daca ar fi adevarat, cred ca e gresit sa stie ei asta. Nu te mai enerva pe el in fata lor.

 

Ti-am spus, cand faceti un Separation Agreement vi se spune exact cum e mai bine pt copii, cum e echitabil sa contribuiti pt copii. Nu stiu de ce tot eziti, nu inseamna mai mult decat este, nu inseamna ca neaparat divortati, nu inseamna ca sunteti rai sau mai stiu eu ce. Sigur veti afla chestii pe care nu le stiti, va va face sa va ganditi cum trebuie sa ii cresteti pe copiii astia IMPREUNA.

Contacteaza un mediator doar sa vorbesti, sigur e gratuit pt venitul vostru. Citeste pe website oficial cum se procedeaza, citeste despre Parenting after separation etc.

 

Va puteti desparti civilizat si copiilor le poate fi mult mai bine asa daca mediul era toxic inainte. Ne schimbam, uneori ne indepartam si nu mai suntem compatibili ca si cuplu, dar putem fi/ ramane/ deveni parinti buni. Dar fara o structura nu poate fi bine pt ca nimic nu e clar. Tu ai asteptari de la el, si daca el nu ghiceste ce vrei, te enervezi. Asa daca stiti amandoi clar "luni si vineri ii ia el de la scoala, duminica dimineata x y z" de exemplu, atunci e diferit.

Editat de Februarie 24, 2020

[michelle-usa]

exact ce am spus de la inceput.

trebuie pus totul pe hirtie, planificat termen scurt si lung, pus totul in scris.

 

continui sa traiesti intr-o perioada f confuza, in care sunt trase si fetele cele mari …

 

ti s-a dat aici o gramada de sfaturi, ce ai facut concret pana acum?

ce plan ai pentru saptamana asta, stii cine ia copii de la scoala, marti, miercuri…? stii cine le gateste? bilurile din ce bani se platesc...etc...etc...

ai impartit atributiunile in scris , ai vorbit concret cu el?

sincer nu stiu ce astepti, absolut nimeni nu te va scoate din situatia in care esti si situatia nu se va imbunatatii daca nu faci nimic concret.

 

abuzul emotional se continua chiar daca sunteti despartiti.

edit.

 si parerea mea e ca fetele nu treb. bagate in chestia asta... ele au scoala, viata lor deja complexa nu le mai trebuie problemele si discutiile voastre.

Editat de Februarie 24, 2020

[Mickyyy]

Incerc sa va rasppund pe rand.

 

Michelle, pana acum am reusit doar sa tai comunicarea zilnica cu el din orice, iar dupa faza de azi am zis gata, stop, daca vrei copiii saptamana asta ai pana diseara sa ma anunti in ce zile si intre ce ore vrei sa stai cu ei. 

In rest, orice altceva legat de copii e momentan treaba mea. Si nu i-am cerut nimic pentru ei, de asta ma scoate din sarite, el spune singur ca poate va face ceva, tot el comenteaza si tot el face apoi sa para ca de fapt eu i-am cerut sa faca asta. Nu stiu cat de clara sunt.

 

Nu am nevoie sa fiu scoasa din vreo situatie, am nevoie doar de el sa se comporte ca un tata responsabil fara sa ii pun o hartie cu conditii in fata, sau sa apelez la un mediator!! Am nevoie de el sa imi arate ca ii pasa de copii mai mult decat din cuvinte. Am nevoie ca atunci cand spune ceva (din proprie initiativa) sa si respecte ceea ce zice. Am nevoie sa nu o mai dea mereu la intors si sa pozeze el in victima si eu in Tiran!! 

 

Luni - El:vin sa stau cu copiii care sunt in vacanta, singuri acasa. Ajunge la ora 15 la ei, ca a adormit. Sta vreo 3 ore.

Joi - el: trec pe la copii, copiii tot in vacanta, singuri acasa (dar nu stau cu ei, doar trec asa, sa ii vad). Vine de la 12-16 si sta cu ei.

Duminica - el: poate trec maine sa ii iau de la scoala. Azi, el: intrebat daca vine sau nu: daca  chiar trebuie sa ii iau, vin (ca ca cum imi face mie o favoare). Nu, nu trebuie, deci nu a mai venit!!

 

In saptamana dinainte l-a mai luat o data pe baiat de la scoala. Timpul petrecut cu ei in ultimele 2 saptamani, maxim 10 ore!!! 

Activitati cu ei in timpul asta?! Jucat pe playstation cu cei mici! Timp petrecut cu cele mari: 5-10 minute la o vizita!! Cheltuielile cu ei in perioada asta?! (sau de cand a plecat) - sub 100£, vreo 50£ jucari pentru Teddy (am o punga plina de botbots acasa pentru el), un joc pe playstation pentru Lizi, si maruntisurile de mancare care le-au cerut copii cand a venit (dulciuri, cipsuri, fructe).

Timp liber la el in ultimele 2 saptamani.....de 20 de ori mai mult ca mine, pe putin!! 

 

Ce asteptari aveam eu de la el legate de copiii?! Cu totul altele!!

 

[a_alinta]

din pacate ai inceput sa ai asteptari , asa a fost mereu sau doar dupa ce v-ati mutat in alta tara?

 

te-ai gandit ca poate si el avea/are asteptari de le tine?  

 

edit: l-ai intrebat ce are si el de spus de cum a ajuns sa fie sub asteptarile  tale si l-ai ascultat?

Editat de Februarie 24, 2020

[Mickyyy]

 

 

Pentru tine nu e ok chestia cu poate, pentru el nu e ok sa stea cu arma la picior ca poate e nevoie. Tu te umpli de nervi, te versi pe el, copiii primesc alte si alte mesaje negative in legatura cu tatal lor... Indiferent ce se intampla intre voi, adultii, copiii ar trebui in continuare sa primeasca de la voi amandoi mesajul ca el va fi acolo pentru ei, indiferent ce. Faptul ca a zis ca daca trebuie, isi face timp, indiferent ce, pare sa fie ok, cata vreme va fi confirmat si de fapte.

 

Nu a fost niciodata cu arma la picior. In aproape o luna intr-o singura zi chiar am avut nevoie de ajutorul lui pe nepusa masa, cand m-au sunat de la scoala sa il iau pe cel mic, suspect de conjunctivita. Si s-a dus sa il ia.

Si au mai fost 2 momente cand am apelat la el pentru copii, dar anuntate din timp si cand si-a dat acordul: sa stea o zi cu cel mic cand am fost noi plecate (dar stabilit dinainte de a face noi plan de plecare, cu 2 zile, nu chemat din scurt), si sa mearga la GP cu una din fete, dar la fel, erau in vacanta, i-am spus ca e nevoie sa ajungem cu ea acolo, el a sunat si a facut programarea in asa fel incat sa poata merge fara sa isi dea programul peste cap (i-a luat probabil o ora maxim, cu tot cu drum).

 

Pentru mine nu e ok faptul ca in afara de momentele cand e cumva o necesitate (ca cele 3 situatii de mai sus), in rest totul e functie de cheful lui, care poate fi sau nu, mai degraba nu.

Adica pana si pe maica-sa cred ca o suna mai des decat isi suna copiii!

 

Cu copiii nu vorbesc ce vorbesc cu voi aici, poate sa ma simta mai tensionata uneori si sa banuiasca ca nu e totul ok, dar niciodata nu l-am vorbit de rau in fata lor!!

 

[Mickyyy]

 

 

din pacate ai inceput sa ai asteptari , asa a fost mereu sau doar dupa ce v-ati mutat ? te-ai gandit ca poate si el avea/are asteptari de le tine?

 

Da, am asteptari legate de copii. Si vreau sa vina de la el, din proprie initiativa. Nu am asteptari de alta natura. Ma doare pe mine ca ii pune pe plan secundar. Probabil pe copii nu ii doare la fel ca pe mine.

 

Asteptarile care le aveam unul de la altul in timpul casatoriei erau diferite. Acum nu mai astept nimic, m-a adus in punctul in care prefer sa gandesc ce e mai rau ca sa nu mai fiu dezamagita.

[andacos]

N-am vrut s aintervin din foarte multe motive dar...Mickyyy...faci greseli in continuare.

 

E normal sa le faci ca e o situatie noua(desi sunt foarte convinsa ca le-ai facut si inainte de asta sunteti in situatia asta, vorbim totusi d eo familie du 4 copii si o vechme de 20 de ani daca am inteles bine), insa cumva tu mergi pe exact acelasi tipar ca si pina acum.

 

Cum adica copiii sunt momentan treaba ta?

 

Asa ati convenit in momentul despartirii? Daca da...atunci asuma-ti masura pina ai ceva legal la mina.

 

Daca nu...cum adica sunt doar responsabilitatea ta, nu el e tatal copiilor?Si -nu ca ii tin partea, ceva tot incearac sa faca in ce priveste copiii-la mine , in cazul meu, nu  facut absolut nimic, nici macar contact cu copilul nu a fost capabil sa-l intretina.

 

Copiii sunt responsabilitatea voastra a ambilor, asa va hotari si instanta daca ajungeti la divort, deci stabileste clar care sunt indatoririle lui.

 

Financiar el va sprijina?Ca eu nu cred ca tu ai asa un venit incit sa nu se simta banii pe care el ii aducea in familie.

 

Stabileste si obligatiile lui financiare, pe linga restul responsabilitatilor pe care le are.

 

Asa cum s-a mai scris la subiect, copiii cei mici sunt  responsabilitatea voastra si nu a copiilor mai mari.Daca voi v-ati separat, nu inseamna ca tatal dispare din peisaj, din viata copiilor. Exista instrumente pentru asa ceva in ziua de azi, daca nu exista cooperare si bunavointa.

[andacos]

AAA... si te amagaesti amarnic crezind ca vine ceva de la el din proprie initiativa.

 

Separarea asta ii poate da lui apa la moara(in ce priveste libertatile lui) mai mult decit crezi.

 

Sunt multi "tati" care uita ca sunt parinti de indata ce au parasit patul conjugal.

[Mickyyy]

De fapt acum ca le scriu (ca tot intreba Alina), imi dau seama ca asa a fost cam toata casnicia noastra, mai nimic din ce am asteptat de la el din proprie initiativa nu s-a intamplat. Si-a luat permis provizoriu de condus, nu a condus nici macar o ora cu mine langa, daca n-am tras eu de el sa faca asta, eu sunt de vina, ca el ar fi vrut!! A facut 5 ani de cand e in UK, i-am dat mailuri si linkuri cu articole despre ce trebuie sa faca sa isi ia cetatenia, ce-a facut in directia asta?! Nimic, probabil trebuia sa aplic eu online pentru el. Noroc cu Brexit-ul si cu settlement status, ca a avansat in directia asta (fortat de imprejurari), dar la mai bine de jumate de an dupa ce ar fi putut sa o faca. L-am rugat sa faca cererea si pentru copii, ca ei iau automat statutul parintelui, iar el are settle si eu pre-settle. Daca nu i-am pus eu hartiile in fata sa o faca, n-a facut-o nici pana in ziua de azi. Am renuntat, in cateva luni o sa am si eu settle si aplic atunci eu pentru copii.

A vrut sa ia un card de credit de la banca, atata s-a sucit, atat a analizat, m-a intrebat ca si cum, a completat formulare care nu le-a pus niciodata la posta, a zis ca isi stabileste intalnire la banca sa vada ce si cum, au trecut 2 ani de cand a zis ca isi va lua in card si nici in ziua de azi nu l-a luat. Mie mi-a luat o ora (online) sa rezolv ce el nu a reusit in 2 ani

Si cate si mai cate, cred ca as scrie romane la cate situatii de genul au fost.

 

Asa ca nu stiu de ce naiba ma mai mir.....asa e el, trebuie impins de la spate, tot ce trebuie sa decid acum daca mai are sens sa lupt sa il schimb, pentru ca e totusi vorba de copiii lui.

 

 

[Collins20]

Poate sa ia cetatenia dupa 5 ani in uk? Nu ii trebuie ILR intai?

Poate s-a gandit la costurile foarte mari si din cauza asta nu a aplicat.

 

Editat de Februarie 24, 2020