Abuzul emotional

[Mickyyy]

 

 

da' romaneasca ce-are? eu din contra, as baga ceva hard rock metal de-astea. in alta viata cre' ca-ncalecam si o motocicleta, ceva, cu vantu'-n plete.

 

Sincer, are dreptate Michelle, muzica americana crestina are haz, nu e asa habotnica precum cea romaneasca. Am ascultat cateva cantece americane si chiar mi-au placut, erau cumva umane, realistice, nu stiu cum sa le zic altfel. Adica faceau referire la Lord, dar intr-un mod placut, nu fortat.

 

Oricum, am incercat, n-a fost asa de rau cum ma asteptam, dar nici nu m-au prins. Adica daca tot e sa ascult muzica, prefer un "I will survive", decat o melodie crestina, ma regasesc mai bine in ea.

 

In schimb cu Biblia a fost rateu total. Adica da, am citit cateva din invataturile lui Isus, la nimerela, unde mi-a picat click-ul, di desi unele din vorbele de duh mi s-au parut interesante ca abordare, nu m-a atins niciuna.

 

Am incercat, nu e pentru mine. Muzica poate poate, as mai incerca sa o ascult, dar Biblia, nu cred ca o voi mai citi.

[michelle-usa]

 

 

Sincer, are dreptate Michelle, muzica americana crestina are haz, nu e asa habotnica precum cea romaneasca. Am ascultat cateva cantece americane si chiar mi-au placut, erau cumva umane, realistice, nu stiu cum sa le zic altfel. Adica faceau referire la Lord, dar intr-un mod placut, nu fortat. Oricum, am incercat, n-a fost asa de rau cum ma asteptam, dar nici nu m-au prins. Adica daca tot e sa ascult muzica, prefer un "I will survive", decat o melodie crestina, ma regasesc mai bine in ea. In schimb cu Biblia a fost rateu total. Adica da, am citit cateva din invataturile lui Isus, la nimerela, unde mi-a picat click-ul, di desi unele din vorbele de duh mi s-au parut interesante ca abordare, nu m-a atins niciuna. Am incercat, nu e pentru mine. Muzica poate poate, as mai incerca sa o ascult, dar Biblia, nu cred ca o voi mai citi.

micky Eu ti am spus ce a Mers la mine când ai întrebat.

Schimbările majore iau timp nu se fac peste noapte. 

 

 

[Mickyyy]

Am inceput sa zambesc, azi m-am surprins intr-o oglinda, si mi s-a parut asa ciudat, radiam, zambeam cu toata fata, nu doar fals din buze!! Ziceam undeva in urma ca am uitat cum se face asta, eeeee, uite ca n-am uitat. 

De cateva zile am o stare de bine neobisnuita! Am facut cumva pace cu mine insami si cred ca intr-un fel am reusit sa il iert si pe barbat. Parca m-am resetat cumva. Dupa ce am scapat de mormanul de haine, dupa ce mi-am suspinat amarul cateva ore, undeva s-a produs in click. E mult spus sunt fericita, dar sunt intr-una din cele mai bune perioade din ultimii ani, de liniste si calm sufletesc. Si nu, n-a fost din cauza Bibliei :))). 

Ma simt "usoara", parca mi s-a luat o povara de pe suflet. Ma simt puternica, capabila de orice, libera, stapana pe mine si pe viata mea.

Poate o fi doar o etapa, sau o stare de moment, dar vreau sa fac tot posibilul sa o fac sa dureze cat mai mult!

[Fleurdelise]

Mickyyy, ma bucur pentru tine!

 

(Ma incurajezi sa scap si eu de lucrurile ex- ului. Gata, de maine ma apuc!)

[michelle-usa]

Micky, sincer ma bucur pt tine.

iti doresc cat mai multe zâmbete pe fatza. 

 

[Mickyyy]

N-am mai scris de mult pe aici pentru ca nu prea am mai avut motive. Viata mea intrase intr-un fagas normal, eram chiar multumita de cum evoluau lucrurile, doar ca afurisenia asta de Corona si-a bagat coada, si nu stiu cum sa fac sa o readuc (pe viata zic) unde era inainte.

 

Pe scurt, al meu barbat s-a imbolnavit, nu se stie daca o fi fost Corona sau doar o raceala mai puternica, oricum e irelevant. Ideea e ca a trebuit sa se izoleze la domiciliu, si evident ca am fost si ingrijorata si dornica sa il ajut in perioada asta. Am vorbit mult la telefon, am mers si i-am facut cumparaturile, cumva a reaparut familiaritatea aia care disparuse dintre noi.

Doar ca acum realizez ca nu o mai vreau, vreau sa scap de ea, vreau sa revenim la situatia de acum o saptamana, dinainte sa fie bolnav, cand relatia era asa cum ar fi trebuit sa fie cand doi oameni sunt despartiti. Singuratatea, boala, izolarea, faptul ca eu i-am fost alaturi, l-au facut sa traga concluziile gresite.

Adica era singur, inchis intr-un apartament, fara provizii de niciunele (mancare, apa, chestii de baza), si sa nu fi fost nicio relatie intre noi, sa fi fost un simplu prieten, daca as fi putut tot l-as fi ajutat, tot l-as fi sunat sa vad cum se simte, tot as fi facut lucrurile astea pentru el. 

 

Cum ies ies din chestia asta in care m-am bagat fara sa vreau fara sa il ranesc prea tare?! Cum fac sa ii explic ca nu e normal acum sa vorbim de nu stiu cate ori pe zi si sa discutam ca si cum noi am fi acum separati doar din cauza ca el e bolnav? Cum ii dau de inteles ca problemele noastre nu s-au rezolvat doar pentru ca el a fost bolnav si eu am avut grija de el?! El e intr-un cu totul si cu totul alt univers acum, ii zic la un momentdat ca s-a inchis ikea inainte sa apuc sa ii iau un dulap lui lizi ca nu mai are loc in cel vechi de haine iar el imi zice ca mai bine decat sa ii luam un dulap dupa ce trece nebunia cu Corona ar fi bine sa NE mutam intr-o alta casa (nai mare)!!! Sau cand unul din copii il suna sa ii ceara ceva (un moft, de care eu ii zic ca nu am acum bani), el ma suna pe mine inapoi sa ma intrebe daca NE permitem??! Hello....suntem despartiti, fiecare cu banii lui, cu viata lui, nu mai suntem impreuna de 2 luni si nici nu am decis sau discutat ceva de vreo eventuala impacare!!!! Faptul ca m-am ingrijorat si agitat cat ai fost bolnav nu inseamna ca gata, am decis ca te vreau inapoi!!!! Ori in conditiile astea tu nu ai niciun motiv sa pui problema ca si cum de luna viitoare, dupa ce nu mai esti contagios, revi acasa!!

 

Adica nu a facut nimic rau in perioada asta, nu vreau sa ma cert cu el, dar vreau cumva sa ii explic ca a tras concluziile gresite, fara sa il ranesc prea tare.

[BlackCat4evR]

Dar pentru tine cum a fost perioada cat a fost el bolnav?

[Mickyyy]

Am fost ingrijorata, am spus-o deja, si m-am agitat sa il ajut cu tot ce a avut nevoie. 

Tatal meu a murit acum cativa ani de gripa, era internat in spital in Romania (eu eram deja plecata din tara) si in fiecare dimineata sunam pe ceilalti sa aflu cum este (stiam ca era grav, in coma indusa ca sa il poata trata). Pana cand intr-o dimineata nu mi-a mai raspuns nimeni la telefon cateva ore, aveam deja un presentiment urat, iar cand intr-un final au raspuns am aflat ca inima nu i-a mai rezistat peste noapte.

Asa ca a treia zi dimineata cand barbatul nu a raspuns nici la mesaje nici la telefon pana pe la 11, recunosc ca eram deja panicata, mi-era teama de un deja-vu, mai ales ca seara dinainte fusese destul de rau. Alarma falsa din fericire, dar chiar am fost usurata cand intr-un final a raspuns. 

Dar in afara de ziua aia, in rest n-am fost altfel decat in mod normal. 

[BlackCat4evR]

Ma refeream mai degraba la ce ai simtit confruntandu-te cu ideea ca el s-ar putea sa fie in real pericol...

 

PS imi pare rau pentru tatal tau... ce groaznic...

[Fleurdelise]

Ii spui calm si fara sa te certi ca sunteti despartiti si nu s a schimbat nimic. E baiat mare, va intelege. Poate ca toata agitatia ta sa il ajuti i a dat ideea gresita. Spune- i clar ca l- ai ajutat pentru ca e tatal copiilor, in rest totul ramane asa cum e, nu va mutati la loc impreuna, nu va repuneti banii in comun, etc.