Abuzul emotional

[michelle-usa]

 Nimic din ce speram sa fac nu am facut......nu gasesc in mine vointa sa incep schimbarea :((. Ma complac in vechile ritualuri, cele care nu-mi aduc nicio satisfactie......

 

Micky, toate la timpul lor... Rana ta e inca proaspata, dai timp sa se vindece.

[mihaela_s]

Mickyyy nu te grăbi, toate la timpul lor. Nu trebuie sa forțezi nimic, nu trebuie sa spui ca te complaci. Nu e așa. Viața ta s-a dat peste cap, au trecut nici doua săptămâni. Da-ti timp. Da-ti timp sa te regăsești, sa te redescoperi. Te-ai pierdut in căsnicie, in 18 ani! Crezi ca e așa ușor sa știi cine ai fost, cine ești? Va veni și timpul asta, nu contează dacă mâine sau peste un an, sau alți câțiva. Important e ca îți e bine, acum. Ia fiecare zi, fiecare săptămâna, fiecare luna. Fii blândă cu tine.  [flo2]

[Mickyyy]

 

 

Mickyyy nu te grăbi, toate la timpul lor. Nu trebuie sa forțezi nimic, nu trebuie sa spui ca te complaci. Nu e așa. Viața ta s-a dat peste cap, au trecut nici doua săptămâni. Da-ti timp. Da-ti timp sa te regăsești, sa te redescoperi. Te-ai pierdut in căsnicie, in 18 ani! Crezi ca e așa ușor sa știi cine ai fost, cine ești? Va veni și timpul asta, nu contează dacă mâine sau peste un an, sau alți câțiva. Important e ca îți e bine, acum. Ia fiecare zi, fiecare săptămâna, fiecare luna. Fii blândă cu tine. [flo2]

 

Mi-e greu sa fiu blanda cu mine pentru ca am mereu senzatia ca barbatul avea dreptate, ca nu sunt capabila sa ma schimb, sa ies din zona de comfort si sa fac ce ar trebui facut. Am teama ca nu el e cel care ma impiedica sa fac lucrurile astea, si ca il foloseam doar ca pretext pentru a masca neputinta mea de schimbare.

Acum nu stiu daca e normal sa simt asta, sa fie doar o consecinta a abuzului si a faptului ca am undeva intiparit in subconstient ideea ca nu sunt capabila, sau chiar asta e realitatea.

[Mickyyy]

Adica sunt extrem de rationala si cu capul pe umeri cand vine vorba de partea practica a despartirii, am aranjat, organizat, planificat, rezolvat tot ce tine de job, aranjamente copii scoala, finante, cheltuieli, etc. Trecerea a fost extrem de lina pentru copii si nu numai. Dar tot ce tine de linistea si implinirea mea sufleteasca e la pamant. 

[Fleurdelise]

Mickyyy, repet si eu ce au zis fetele inaintea mea, da ti timp, take it easy. Tu ai nevoie sa te linistesti si treptat sa intrati intr o noua rutina. Asta cere timp. Ai rabdare cu tine. Fa exact ceea ce ai chef sa faci, nimic mai mult. Nu inseamna ca ti bagi capul in nisip. Nu esti OBLIGATA sa ti gasesti noi hobby uri sau ocupatii, sa socializezi, etc. Fa numai ce te tenteaza.

 

Eu am inca in salon doua cutii mari de carton cu lucruri ale fostului, pe care.nu m am indurat sa le arunc. De 10 luni!!! ( ma rog de 7 ca primele 3 luni dupa despartire am locuit in alta parte). Desi el mi a transmis ca a luat tot ce ii trebuie. Stiu ca imi trebuie doar cateva ore ca sa scap de toate dar nu am gasit orele alea, inca!

 

La tine totul e inca foarte proaspat. Da ti timp!

[Mickyyy]

 

 

Micky, toate la timpul lor... Rana ta e inca proaspata, dai timp sa se vindece.

 

Probabil imbatranesc, pentru ca stau foarte prost la capitolul rabdare :((((

Si nu stiu nici cum sa o vindec, sunt mai confuza acum decat eram acum o luna. Atunci credeam ca vindecarea inseamna taiat raul de la radacina, acum nu mai stiu....ce ar trebui sa fac?! Sa merg inainte pe drumul asta fara sa mai intorc capul inapoi sau sa incerc poate mai e totusi ceva de salvat?! Si pana nu ma decid incotro, sunt captiva in propria mea indecizie.

[mihaela_s]

Și dacă asta ar fi realitatea (deși eu cred ca e abuzul) ce importanta are? Așa ești tu și ești Ok așa cum ești. Nu trebuie sa te judece nimeni sau sa îți reproseze ca ești intr-un fel. Cu atât mai puțin cineva care pretinde ca te iubește. In plus, trebuie sa te iubesti tu pe tine, lăsând la o parte ce zice lumea. Faci exact ce dorești (Pt tine, ca pentru copii știu sigur ca nu se pune problema) când dorești. Punct. 
 

[Mickyyy]

 

 

Așa ești tu și ești Ok așa cum ești. Nu trebuie sa te judece nimeni sau sa îți reproseze ca ești intr-un fel. Cu atât mai puțin cineva care pretinde ca te iubește. In plus, trebuie sa te iubesti tu pe tine, lăsând la o parte ce zice lumea. Faci exact ce dorești (Pt tine, ca pentru copii știu sigur ca nu se pune problema) când dorești. Punct.

 

Cand eram mica parintii mei intodeauna ma comparau cu ceilalti, intodeauna puneau pret pe ce gandeau ceilalti despre ei, intodeauna judecau si erau afectati de judecata altora.

Asa ca asta a fost prima chestie pe care mi-am impus sa nu o fac vreodata, sa nu ma compar si sa nu ma afecteze ce cred altii. Si asta chiar mi-a reusit de minune pana acum, nu am nicio problema cu ceilalti, nu invidez lumea, mai ales pe cei care au reusit mai bine ca mine in viata, chiar daca au reusit ca au avut pile, relatii, tupeu, nesimtire sau noroc si nu au obtinut astea prin munca cinstita. 

Si da, nu mai sunt nici tanara, nici frumoasa, nu sunt nici realizata (aici ma refer la definitia alor mei parinti - a fi realizat la 40 de ani inseamna job bun, casa, masina, Bani,familie), dar nu am nicio problema cu asta. Sunt mandra de mine, de ce am reusit sa fac prin forte proprii, de familia mea (chiar daca acum se reduce la copii), si nu ma simt complexata sau frustrata ca nu ma incadrez in "standardele" parintilor mei.

[Mickyyy]

Barbatul in schimb pune mare pret pe aparente si pe parerea altora. De fapt in ziua in care i-am spus ca gata, vreau sa ne despartim, exact de la ceva de genul a pornit cearta. Lizi a avut o fata pe la ea (sleepover), si livingul arata a doua zi ca dupa razboi, resturi de pizza pe masa, mizerii pe jos, carioci si desene insirate pe canapea.... Si vine mama fetei sa o ia, si o poftesc in casa, dupa ce-mi cer scuze ca n-am apucat sa adun in urma lor (mai fusese la noi, vazuse livingul si curat cu alte ocazii). Oricum, se vedea ca s-au distrat :))).

Si coboara barbatul din dormitor, asteapta sa plece fata si mama si incepe sa se lege de mine, cum imi permit sa invit lumea in casa, ca nu vad cum arata camera aia, ca mie nu mi-e rusine deloc, etc. Sunt copii, au facut dezastru, ce mare lucru, nu mi-e rusine!! Aaaa, bine, tie/voua nu va e, ca sunteti niste nesimtite, dar si eu traiesc in casa asta, si mie mi-e rusine, cum poti sa faci asa ceva, de ce nu respecti si parerea mea?!

In fine, discutia (sau cearta) a mai continuat o vreme in aceeasi directie dupa care eu n-am mai rezistat si am spus gata, s-a terminat. O gandeam si o planificam de ceva timp, dar parca parca tot nu-mi venea sa o fac.

 

[monicabo]

Am obs ca in Ro societatea, la modul general, pune mare accent pe "ce o sa zica lumea" si comparatii cu altii: "uite, ala a facut si tu nu".

N-ai facut un lucru cum trebuie: aoleu, ce-o sa zica lumea, nu te-ai casatorit pana la 30 de ani - aoleu, esti singura, ce-o sa creada lumea despre tine, ca esti ciudata... n-ai copii pana la 35 ani - o sa zica lumea ca nu poti sa ai, ca uite, X si y deja au, divortezi - a, pai e rusine, ce o sa zica lumea? Mai rabda si tu acolo.... La scoala la fel, uite X stie sa faca nu stiu ce, tu cum nu poti?, Y a fost la olimpiada nu stiu care si s-a calificat, tu nu, Z e mai vorbaret, povesteste frumos, tu nu...

 

Unele au fost traite si de mine, altele doar le-am auzit pe la altii. Cert e ca ma enerveaza maxim aceasta grija maxima pentru "imagine". Nu conteaza cum e voata ta de fapt, imaginea in fata lumii conteaza.