Abuzul emotional

[Mickyyy]

BlackCat, si eu am inteles ce si vrut sa spui si stiu ca nu la a ramane intr-o relatie abuziva te-ai referit [Flo]

 

Una peste alta insa, duminica......am intalnire cu barbatul! Nu am propus-o, nu am sugerat-o, recunosc ca m-am gandit la asa ceva (doar va intrebam mai devreme), insa a venit totul din partea lui. Un fel de Valentine's Day intarziat (ca el lucreaza vineri si sambata). Adica e dar nu e, nici eu nu stiu exact ce e, m-am intrebat mai devreme daca am planuri si daca as vrea sa iesim doar noi doi duminica. Si am zis ok.

C-o fi bine, c-o fi rau, habar n-am, asa am simtit-o pe moment, asa am acceptat-o. 

[michelle-usa]

nu stiu poate o fi bine sa te intilnesti, poate nu...dar ranile nu se vindica daca tot le rascolesti si nici nu dai inainte daca tot privesti inapoi.

 

nu sunt specialist, dar parerea mea e ca poate ar fi bine sa nu te vezi cu el o perioada de timp lunga in felul asta iti dai timp sa te cunosti, sa fi cu adevarat independenta si sa iti vezi de viata ta. la fel ii dai si lui timp sa realizeze ce a facut si ce fel de persoana e.

 

 daca te tot intilnesti, ba valentines, ba zile de naster, ba o intilnire pe aici pe acolo situatia voastra va fi confuza si niciunul dintre voi nu va da inainte.

 

dar sincer eu care sunt optimista tot sper ca in viitor sa fiti impreuna o familie fericita.

[Mickyyy]

Michelle, ai perfecta dreptate.

Problema e ca vreau nu vreau noi oricum vorbim si ne intalnim din cauza copiilor.

Iar acum sunt ca drogatii.....stiu ca nu e bine, dar nu ma pot abtine.

Oricum situatia este confuza....ori ca ne vedem, ori ca nu. Eu sunt confuza, mai mult decat credeam ca voi fi. In spatele mastii de "sunt in perfect control" pe care o afisez si acasa cu copiii, si la munca, cu colegi, se ascunde o mare harababura. Imi place singuratatea din multe puncte de vedere, si ii simt lipsa in multe altele. Probabil un mix ar fi perfect, dar nu-i corect nici fata de el nici fata de mine, sa-l tin intr-un dulap si sa-l scot de acolo cand mi se face dor, dar nu prea mult si nu prea des, atat cat sa nu aibe timp sa iasa relele la suprafata si sa ma pot bucura doar de lucrurile bune.

 

La teorie ma pricep de minune, practica ma omoara!!!!

[michelle-usa]

Micky trebuie sa realizezi ca ai început o viața noua, esti pe un drum pe care nu ai mai fost niciodată . Tu singura ai hotărât drumul așa ca mergi mai departe nu te mai uita in urma .

una e sa te intilnesti 15 minute cu el și alta e sa mergeți la întâlniri sau sa stări de vorba. Ce mai e de vorbit, nu ați vorbit suficient  pana sa luați decizia? Doar tu esti in măsura sa răspunzi la aceasta întrebare. 

Normal când hotărăști sa te despărți o faci după ce ai irosit toate posibilitățile de împăcare, ai vorbit tot ce a fost de vorbit. 

Draga mea, ai nevoie de timp și e normal sa treci prin stări de singurătate, momente de confuzie și neîncredere...dar folosește aceste momente sa te Cunoști mai bine și sa descoperind vrei in viața.

nu trebuie sa dovedești nimănui nimic, nu trebuie sa au hobbies dacă nu vrei ... ai copiii și acum când nu mai ai certuri pe cap ai prilejul sa fii cu ei mai mult.

nu uita ca in aceasta perioada esti f vulnerabila și se poate profita de tine cu ușurintă, nu da acces la acest prilej. 

Eu îți mai zic ceva , tu faci cum crezi... e bine sa te rogi la Dumnezeu sa te ajute, sa îți dea putere  și sa te lumineze sa iei decizii bune. Citește Biblia și in momente de singurătate, slăbiciune sau confuzie roagă te.

Tu de fapt nu esti singura, Domnul Isus e cu tine roagă te sa ii simți prezenta și îți va fi suficient. 

[Mickyyy]

 

 

Ce mai e de vorbit, nu ați vorbit suficient pana sa luați decizia? 

 

Citind mesajul tau am realizat de ce tanjesc atat de mult dupa o discutie cu el. Noi nu am avut ceea ce englezii numesc "closure". Cu mici exceptii, ultimul an din viata lui si l-a petrecut gasindu-si refugiul in alcool. Si mai toate discutiile noastre au fost purtate sub influenta bauturi. Si nu vrei sa stii cat de greu e sa comunici cu cel de langa in asemenea conditii. 

Alcoolul a fost palma de care am avut nevoie sa ma trezesc la realitate, dar in acelasi timp a fost si motivul pentru care am renuntat sa mai sper si sa mai lupt. Ratiunea inca imi spune ca despartirea e cea mai buna solutie, dar in acelasi timp parca as vrea sa mai am o ultima discutie cu el treaz, sa fiu sigura ca si daca nu ar fi fost alcoolul, tot aici am fi ajuns.

 

Am stat, m-am gandit, am intors-o pe toate partile de ieri pana azi si pana la urma am decis. Indiferent cat de rau imi voi face, am ales sa ma vad cu el. Si pentru ca e prea devreme pentru concluzii de orice fel acum, nu vreau sa fac din intalnirea asta un motiv de despicat firul in 4 si de analizat relatia. O sa o iau exact asa cum suna, ca pe o intalnire, si o sa incerc sa observ daca toate "flagurile" pe care subconstientul meu le-a identificat in ultima vreme chiar exista, si cat sunt de grave. O sa pastrez discutia cat de casual se poate, o sa evit orice alunecare a ei pe vreo panta prea romantica, si vedem ce iese. Sansele sa fie treaz sunt uriase (oricum nu l-am mai vazut/simtit in ultima vreme baut). Iar daca nu e treaz sau daca o sa vad ca va incepe sa bea, intalnirea se va termina inainte sa inceapa.

 

Si sper eu ca daca lucrurile vor iesi asa cum le-am planificat, la finalul zilei voi avea o idee mult mai clara despre sanse sau despartire.

 

Daca nu vor iesi asa cum sper, atunci probabil o sa imi mai adaug cateva saptamani de depresie la starea de acum. Desi sincer vorbind, pana acum nu am fost deloc in depresie. Trista, confuza sau suparata uneori da, depresiva, nu.

 

[mihaela_s]

Mickyyy e decizia ta și numai a ta Pt întâlnirea asta.

 

DAR nu te lasa fermecată de el, de promisiuni. El poate veni treaz și poate sa nu bea. Dar asta nu înseamnă ca nu (mai e) alcoolic. Eu am impresia (îmi cer scuze dacă nu e așa) ca tu nu ai pus deloc limite. Când erați împreuna ma refer. 
Daca cumva te hotărăști sa mai dai o șansa relației voastre, fa-o matur. Cu limite și fără sa accepți compromisuri. Nici înainte dar nici la încălcarea vreuneia dintre limitele puse. Spune-i ce te-a deranjat in relație și cum vezi relația voastră (dacă veți vorbi despre asta). 
 

Daca reușiți sa aveți o întâlnire ca doi prieteni, excelent! 
 

Mult succes și abia aștept sa scrii cum a decurs! 
 

[J G]

Miki daca ai nevoie de putin ajutor prietenesco-terapeutic da-mi un semn. Sunt in Reading acum.

[BlackCat4evR]

Scuze... pusesem o intrebare aiurea, din neatentie...

Editat de Februarie 15, 2020

[BlackCat4evR]

Cum a mers intalneala?

[Mickyyy]

 

 

Cum a mers intalneala?

 

Greu de zis, daca am fi fost doi straini, cel putin dupa prima parte a intalnirii, nu cred ca ar mai fi fost o a doua :))). Am povestit maruntisuri, au fost momente cu pauze stanjenitoare, niciunul nu a adus in discutie despartirea, la modul de-a o analiza. A doua parte, dupa ce am plecat de la restaurant, a fost mai ok. Am mai vorbit despre copii, despre familia extinsa (adica mama, socra, sora), discutia a curs mult mai natural, dar tot awkward a fost. Am vorbit putin si despre noi, dar doar cat sa concluzionam ca e prea devreme pentru asta, si ca eu am nevoie de mai mult timp sa-mi pun gandurile in ordine, iar el a spus sa-mi iau atata timp cat am nevoie, fara nicio presiune.

In mare a fost ok, doar ca a fost ciudat. 

Singurele schimbari notabile (de catre mine) au fost faptul ca el a renuntat la verigheta (nu l-am intrebat de ce) si ca vazand probabil ca eu nu mai sunt 100% croita pe despartire, azi s-a oferit sa le faca o vizita copiilor (sunt in vacanta) si chiar m-a sunat aseara sa ma roage sa le intreb daca nu vor sa le gateasca el azi ceva (el avea obiceiul sa faca asta in trecut, eu's cu chestiile clasice, ciorbe, tocane, etc., el, cand are chef si dispozitie, pregateste tot felul de retete neobisnuite, combinatii vazute cine stie unde, gen mancare chinezeasca, fructe de mare, etc).