seara, la culcare

[a_alinta]

ZIUA 31

 

                Sa fii prieten cu existenta inseamna sa-i spui da existentei, da in toate starile ei. Uneori e innorata- cu toate acestea, "da"-ul este prezent. Uneori e foarte insorita, alteori e intunecata- te cuprinde nefericrea, sau furia, sau mania-, cu toate acestea tu spui da, pentru ca oricum ar fi, viata este divina. In totalitatea ei este divina.

[a_alinta]

ZIUA 32

 

           Totul este un dar al existentei. Nu meritam nimic, nu suntem demni de nimic. Existenta ne ofera viata, capacitatea de a iubi, de a simti frumusetea, de a gasi adevarul- nu pentru ca suntem demni de ele, nu pentru ca le-am merita, ci pentru ca le are din abundenta.

           Existenta este ca un nor plin de ploaie: trebuie sa ploua, sa se reverse. Noi primim din abundenta existentei. Este ca o floare al carei parfum este inepuizabil- emana pururi in vazduh. Este ca o lumina fara de inceput,  fara de sfarsit. Trebuie impartasita, altfel devine o povara.

[a_alinta]

ZIUA 33

 

                 Viata este un dar, iubirea este un dar, moartea este un dar. Daca stim cum sa apreciem, totul este un dar; daca nu stim sa apreciem, atunci nu avem decat nemultumiri si iar nemultumiri in viata.

                  Nu exista decat doua tipuri de oameni: cei care stiu sa aprecieze frumusetea a ceea ce este, a ceea ce li s-a dat; si cei care nu stiu sa aprecieze, care condamna tot timpul, se plang tot timpul, cer din ce in ce mai mult.

                 Numai oamenii din prima categorie pot deveni religiosi, cei din a doua categorie nu. Cei din a doua categorie inevitabil il vor nega pe Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu, pentru ca Dumnezeu devine un dusman care nu le indeplineste nevoile. Ei sunt cei care au inventat proverbul: "Omul propune, dar Dumnezeu dispune".

                   Proverbul este inventat de oamenii nonreligiosi. Ei se simt tot timpul frustati, orice se intampla li se pare gresit. Nu se ridica niciodata la nivelul cerut de ei, nu ii implineste niciodata, inima lor nu e niciodata multumita. Acestia traiesc in nefericire pentru ca sunt tot timpul ranchiunosi, ca si cum ar fi fost privati de ceva. 

                   Cum s-ar putea simti recunoscatori? Iar fara recunostinta nu exista rugaciune, fara rugaciune nu exista religie.

[a_alinta]

ZIUA 34

 

 

                  Rugaciunea este slavirea existentei pentru tot ceea ce reprezinta ea. Este abordarea unei inimi deschise, care nu cunoaste indoiala, scepticismul sau negativismul, si care poate dansa si canta, pentru ca lumea este foarte frumoasa. Existenta este un dar de care nu suntem demni. Nu putem rasplati existenta; nu putem decat sa o slavim. Putem sa ii cantam aleluia! Iar daca acel aleluia pe care il canti este unul autentic, nu mai ai nevoie de nimic altceva. Totul devine posibil, chiar si imposibilul devine posibil.

                 Asadar rugaciunea poate sa fie calea ta. Adu laude in toate felurile posibile si nu te plange niciodata. Scapa de mintea care nu face altceva decat sa se lamenteze tot timpul. Nu este decat o chestiune de decizie. Odata ce te-ai decis, incepi sa scapi de vechiul obicei,si toata energia incepe sa se miste intru slavire. Slavirea aduce binecuvantare.

                 Slaveste in toate felurile posibile; slaveste rasaritul, norii, copacii, pasarile si oamenii. Nu fi zgarcit atunci cand vine vorba de slavire. Slaveste din toata inima, cat mai deplin, si vei fi din ce in ce mai aproape de existenta. Slavirea va deveni podul tau. Este calea cea mai scurta spre existenta. Meditatia este o cale mai lunga, rugaciunea este o scurtatura.

[a_alinta]

ZIUA 35

 

 

             Rugaciunea este fundamentul religiei, iar rugaciunea realizata devine experienta dumnezeirii. Samanta rugaciunii este recunostinta.

              Fii recunoscator, caci mari sunt darurile existentei, iar ea le revarsa tot timpul peste noi, insa noi luam totul de bun. Acesta este unul dintre cele mai nesabuite lucruri pe care le poate face un om, insa mintea il face tot timpul : ia lucrurile ca si cum i s-ar cuveni. Soarele rasare, rasaritul este superb, iar mintea iti spune: "Ei si ce? Soarele rasare zilnic, e doar o alta dimineata, ca multe altele". Cerul este rosu la rasarit pe masura ce soarele se ridica, iar norii sunt si ei plini de culoare, insa mintea iti spune:"Ei si? Nimic nou. S-a intamplat de milioane de ori si se va intampla de tot atatea milioane de ori". Daca asa privim lucrurile- si acesta este modul in care mintea chiar priveste lucrurile- devenim insensibili: insensibili la frumusete, la poezie, la iubire, la tot ceea ce este valoros. Asa ajungi sa traiesti in intuneric, in uratenie. Acest mod de viata este propria ta creatie.

[a_alinta]

ZIUA 36

 

          Dizolva-te intr-o energie iubitoare, incearca sa devii energie iubitoare - nu iubi ceva anume, iubeste orice si pe oricine, chiar si nimicul! Nu este vorba despre un obiect pe care sa-l iubesti, ci este o revarsare de energie iubitoare.

          Daca esti singur la tine in camera, lasa camera sa fie plina de energie iubitoare, creeaza o aura de iubire in jurul tau. Poti face asta, tocmai de aceea iti si spun. Nu-ti vorbesc decat despre lucruri pe care le consider a fi posibile. Nu iti cer imposibilul. Niciodata! Iti arat doar ceea ce se va intampla cu tine in mod natural. Este foarte simplu si natural pentru tine sa devii iubire pura. Aceasta va fi rugaciunea si meditatia ta.

            Daca privesti copacii, te indragostesti de ei. Daca te uiti la stele, te indragostesti de ele. Esti iubire, atata tot. Asa ca oriunde ai fi, continua sa reversi iubire. Atunci cand reversi iubire peste pietre, pietrele nu mai sunt doar pietre. Iubirea este un miracol, este magie, astfel ca tansforma totul in iubire. Devii iubire si existenta se transforma in iubita ta, existenta devine Dumnezeu. Oamenii il cauta pe Dumnezeu fara ca acestia sa devina iubire. Cum l-ar putea gasi? Nu au echipamentul, contextul si spatiul necesar.

             Creeaza iubire si uita tot ce stii despre Dumnezeu. Brusc, intr-o buna zi, il vei gasi peste tot.

[a_alinta]

ZIUA 37

 

            Fii cat de tacut poti. Stai din ce in ce mai mult in tacere- nu numai in tacere trupeasca. Si ea iti este de ajutor si creeaza o situatie, dar nu ea este sfarsitul, ci este doar inceputul. Este mai important ca mintea sa taca, sa inceteze sa turuie fara oprire. Si chiar inceteaza, numai ca noi nu am incercat niciodata.

           Nu este nevoie decat de un proces simplu: asaza-te in tine insuti si priveste. Permite-i mintii sa-si faca vechile giumbuslucuri, dar nu o privi cu ochi de judecator, nu-i spune nici ca ceea ce face este bine, nici ca este rau, nu alege si nu respinge nimic- fii indiferent, detasat. Vei invata usor, usor, cum sa fii detasat si indiferent. La inceput, mintea va incerca toate vechile ei trucuri, dar apoi va incepe sa se simta stanjenita fiindca nu te va mai afecta in nici un fel. Chiar daca reuseste sa te ridice impotriva ei, tot va fi safisfacuta, fiindca a reusit sa te tulbure. Asa ca nu fi impotriva ei, nu te lupta cu ea, si incearca sa nu cazi smecheriilor ei. Fii detasat.

           Deseori vei deveni implicat; in momentul in care iti dai seama de acest lucru, retrage-te. Fii calm din nou si incepe sa privesti.

            Daca rasare vreun gand, priveste-l. Vine in fata ta, priveste-l. Apoi va trece pe langa tine. observa-l fara sa conteze daca e bun sau rau, fara sa conteze daca ar trebui sau sa existe, fara o atitudine morala, doar o observare stiintifica, detasata. in trei pana la noua luni, mintea va inceta sa turuie.

            Intr-o buna zi, mintea nu va mai fi acolo, iar asupra ta va cobora o tacere cum nu ai mai cunoscut vreodata. O tacere care nu te va mai parasi; care va ramane cu tine, care va deveni insusi sufletul tau. Este o expresie eliberatoare.

[a_alinta]

ZIUA 38

 

 

     Fii din ce in ce mai tacut. Ori de cate ori ti se iveste ocazia, stai in liniste, fara sa faci nimic, nici macar sa meditezi. Stai in liniste, fara nici un motiv, fara nici un scop. Usor, usor, linistea va creste si va deveni o experienta coplesitoare. Iar cand linistea va fi patruns in tine, vei sti cine esti si vei intelege ce e cu viata asta. Atunci cand cunosti asta, cunosti dumnezeirea.

[a_alinta]

ZIUA 39

 

              Inaintea mortii, dobandeste ceva etern, simte gustul a ceva atemporal, a ceva ce este fara de moarte; numai asa moartea nu te va mai putea distruge. Abia atunci vei incepe sa dansezi, sa canti, sa razi. Iar a fi capabil sa mori cantand, razand si dansand este cea mai reusita in viata.

[a_alinta]

ZIUA 40

 

 

          Poarta catre divinitate este spontaneitatea. Sa fii spontan inseamna sa fii asemenea lui Dumnezeu. Mintea nu este niciodata spontana. Ea se afla ori in trecut, ori in viitor, in ceea ce nu mai este si in ceea ce nu a fost inca. Dar intre aceste doua extreme, mintea omite exact ceea ce este, si aceea este poarta. Momentul prezent nu face parte din timp; prin urmare momentul prezent nu ii este accesibil mintii. Mintea si timpul sunt sinonime. Poti spune ca mintea este timp in interiorul fiintei tale, iar timpul este minte in afara ta, dar nu sunt decat unul si acelasi fenomen. Momentul prezent nu este parte din timp si nici parte din minte. Cand traiesti in momentul prezent, esti in dumnezeire. Acesta este sensul profund al meditatiei, al rugaciunii, al iubirii. Iar atunci cand actionezi pornind din momentul prezent, actiunea respectiva nu te inrobeste, pentru ca nu este actiunea ta, este dumnezeirea care lucreaza prin tine. Este dumnezeirea care curge prin tine.