Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Au bonheur des pingouins (sans la covid)


Recommended Posts

Și pentru că viața e cu bune și cu rele... sunt tristă pentru o prietenă a mea. Unchiul ei, un om în vârsta, diagnosticat cu leucemie, a trebuit sa faca chimioterapie în spital, unde s-a molipsit de covid de la o asistenta. A fost testat și pâna a venit rezultatul a fost plasat într-un cort unde a stat vreo 20 de ore fara toaleta, apa, mâncare și îngrijire de vreun fel. Ieri a murit, om omorât de sistemul nostru minunat și de incompetență, care a intrat pe picioarele lui în spital să facă tratamentul care îl ținea în viață și a ieșit într-o cutie sigilată.

 

Asta e un tablou cat se poate de real al acestei tari! Altfel se lauda ca fac si dreg si ca Ro e cea mai tare, ca toate tarile gresesc si ei sunt niste minunati care au grija de noi! 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 1,1k
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Mie imi  plac cartile de hartie. Ce mai miros?

 

Imi place sa le privesc in biblioteca.

Cand eram mica, aveam o biblioteca impresionanata de vreo 2-3000 carti, ramaneam cu ochii atintiti  la carti si le citeam titlurile si autorul.

Am facut asta de mii de ori. Le stiam pe dinafara.

Cu ochii inchisi gaseam orice carte.

 

O carte al carei titlu citit de pe cotor  m-a fascinat de cand eram mica  s-a transformat intr-o expresie pe care numai eu, surorile mele si mama o intelegem.

 

Expresia este Petersen si-n jur tacere.

Cum a fost ziua ta?

Eh, stii tu, Petersen si-n jur tacere! (adica asa mai plictisitoare)

 

Mult mai  tarziu  am luat cartea sa o citesc, si am aflat atunci ca Petersen nu avea in jurul lui tacere ca nu era personajul ci autorul.

Expresia a ramas. Dainuie si azi.

 

Jan Petersen - Si-n jur tacere, nu mai imi amintesc nimic din carte.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Mie imi  plac cartile de hartie. Ce mai miros?

 

Imi place sa le privesc in biblioteca.

Cand eram mica, aveam o biblioteca impresionanata de vreo 2-3000 carti, ramaneam cu ochii atintiti  la carti si le citeam titlurile si autorul.

Am facut asta de mii de ori. Le stiam pe dinafara.

Cu ochii inchisi gaseam orice carte.

O asemenea bibliotecă aveam - încă mai este de fapt, dar nu mai locuiesc eu acolo - la maică-mea. La fel, când eram prin liceu, îmi plăcea să le aranjez, rearanjez, găsisem tot felul de metode, astfel încât să le aranjez pe colecții - că aveau același format și „dădeau bine” la aspect, dar și astfel încât să încapă toate pe rafturi. Citeam și reciteam.

În școala generală, când mă pregăteam pentru examenul de treapta I, sub caietul cu comentarii aveam câte o carte din care citeam când nu era maică-mea atentă. Dar m-a descoperit...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

LauraNico, sincere condoleante! Dumnezeu sa il odihneasca! Mi se pare ca ai fost o norocoasa sa il ai langa tine pana acum! Bunicii mei amandoi au murit cand eu eram copil, putine amintiri am cu ei. 

 

glimmer, condoleante prieteni tale! Da, se intampla niste tragedii incredibile , nici nu mai stii ce sa zici, cum sa reactionezi [:(]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Și pentru că viața e cu bune și cu rele... sunt tristă pentru o prietenă a mea. Unchiul ei, un om în vârsta, diagnosticat cu leucemie, a trebuit sa faca chimioterapie în spital, unde s-a molipsit de covid de la o asistenta. A fost testat și pâna a venit rezultatul a fost plasat într-un cort unde a stat vreo 20 de ore fara toaleta, apa, mâncare și îngrijire de vreun fel. Ieri a murit, om omorât de sistemul nostru minunat și de incompetență, care a intrat pe picioarele lui în spital să facă tratamentul care îl ținea în viață și a ieșit într-o cutie sigilată.

 

atitudinile de genul asta (am mai citit de pacienti cu hipotensiune, sau cu dializa, la fel ignorati pana au decedat) m-au ingrozit. credeam ca stiu sistemul nostru medical, cu bune si cu rele, dar nu m-am asteptat la asa ceva...

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

daca n-ar fi vorba de spatiu, n-as alege alta varianta decat cartile pe hartie. e drept ca am vreo 2 rafturi fara carti in biblioteca, insa-s pline cu bibelouri-pisici la care nu pot renunta [pis] [mata] [cupisi] si cu bibelouri-simbol de prin locurile in care am fost (asta incerc intotdeauna cand sunt intr-o alta tara - sa gasesc simbolul tarii/orasului respectiv la dimensiune cat mai mica; uneori nu-i deloc usor [:)] )

 

cand am zugravit am dat cam 150 de carti, insa se pare ca am cumparat de atunci cel putin tot atatea. si mai nou multe carti le dau mai departe dupa ce le citesc - foarte putine ma marcheaza suficient incat sa le vreau inapoi (in special cele cu autograf, si inca vreo 2-3).

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...