Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Au bonheur des pingouins (sans la covid)


Recommended Posts

  • Răspunsuri 1,1k
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Posted Images

Rall, imi pare rau sa aud de prietena ta si imi imaginez cat de greu iti este si tie sa o vezi asa. Cred ca ar ajuta-o o discutie cu un psiholog/ psihiatru, din ce ai scris mi s-a parut si un pic de 'suicidal ideation' (idealul sinuciderii? Nu stiu care e termenul oficial in romana)

 

Ai nimerit-o exact cu sinuciderea, de cand o stiu i se pare o solutie viabila in caz ca nu merg lucrurile pe placul ei. Momentan insa ii e frica.

 

Multumesc pentru "incurajari", m-au linistit putin caci ma gandeam ca poate nu fac eu indeajuns pentru a o convinge. Insa e o sabie cu doua taisuri: pot sa ii vorbesc despre cate lucruri pierde, despre locuri pe care le-am vizita si concerte la care am merge, seri impreuna si idei de afaceri dar parca ar fi si crud, vorbindu-i despre chestii pe care clar nu le mai poate face iar viitorul e din ce in ce mai grim.

 

Ultima oara cand i s-a facut rau prietenul ei m-a sunat pe mine, ca ce face, suna la SMURD sau...? Ea era panicata, nu mai putea vorbi, a chemat salvarea, au stabilizat-o... Doua saptamani a fost suparata pe noi ca am actionat asa, ca ar fi trebuit sa o lasam in pace [zirea] E dificil. Imi da mesaje (abia le inteleg, din cauza tumorii nu mai poate scrie corect) gen "imi e rau" / "nu pot respira" iar eu efectiv nu stiu ce sa ii spun...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

 

 

Cat de frumosi sunt [il] Ma bucur sa vad si pui de caini doriti... Saraca mama pare epuizata [:)]

 

Aici din fericire, toți câinii sunt doriți, nu exista câini vagabonzi. Cei care nu vor pui, ii sterilizează. 
Cu pisicile încă era problema, dar din 1 Iulie a intrat in vigoare o lege care obliga pe toți proprietarii de pisici care au pisici care merg afara, sa le castreze. 
 

Da, e grea o naștere Pt o cățea, își revin destul de greu, mai ales la mulți pui. Pierd multă blana, slăbesc, de asta nu se recomanda mai mult de o sarcina pe an. 
 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Rall, imi pare rau cu prietena ta.

Te  inteleg. Cateodata nu  stii ce sa faci. Tragi de om pentru ca fiecare picatura de viata conteaza, din dragoste, din simpatie, pentru ca asa e omenesc sau tot din dragoste, simpatie, pentru ca asa e omenesc ii  respecti alegerea?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ai nimerit-o exact cu sinuciderea, de cand o stiu i se pare o solutie viabila in caz ca nu merg lucrurile pe placul ei. Momentan insa ii e frica.

 

Multumesc pentru "incurajari", m-au linistit putin caci ma gandeam ca poate nu fac eu indeajuns pentru a o convinge. Insa e o sabie cu doua taisuri: pot sa ii vorbesc despre cate lucruri pierde, despre locuri pe care le-am vizita si concerte la care am merge, seri impreuna si idei de afaceri dar parca ar fi si crud, vorbindu-i despre chestii pe care clar nu le mai poate face iar viitorul e din ce in ce mai grim.

 

Ultima oara cand i s-a facut rau prietenul ei m-a sunat pe mine, ca ce face, suna la SMURD sau...? Ea era panicata, nu mai putea vorbi, a chemat salvarea, au stabilizat-o... Doua saptamani a fost suparata pe noi ca am actionat asa, ca ar fi trebuit sa o lasam in pace [zirea] E dificil. Imi da mesaje (abia le inteleg, din cauza tumorii nu mai poate scrie corect) gen "imi e rau" / "nu pot respira" iar eu efectiv nu stiu ce sa ii spun...

 

 

din ce zici mie mi se pare ca are nevoie de ajutor si si-l doreste. depresia o face sa cada in fazele de "nu vreau sa ma ajute nimeni" sau "sinuciderea e buna". parerea mea [flo]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Uf, ce nasol!

Ce rau! Soru-mea e cu nervii la pamant, depresie cat casa plange.

Fiica-sa, barbata-sau + copiii au fost bagati in carantina de DSP. A fost un caz la  serviciu la barbata-sau.

 

Cine o mai ajuta pe  soru-mea? Cine o mai spala, schimba, cine ii  face de mancare?

Hai sa zic ca  eu ii  fac de mancare din cand in cand, i-o las la usa.

Eh, si plange si nu ma pot intelege cu ea.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Viviana, imi pare tare rau. In situatia ei este f greu. Poate o ajuta sotul, fata pt partea cu spalat/schimbat si tu cu mancarea....

Sunt carantinati acasa, nu? I-au si testat, sau direct 14 zile carantina si daca nu dezvolta simptome, gata?

Imi dau seama cat e de nasol, printr-un concurs de imprejurari ti se strica si zen-ul de il mai aveai (+ alte probleme, daca aveai ceva de rezolvat, plecat etc)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Rox, concediu placut! Macar la Marea Neagra  [:)]

 

Rall, f greu cu prietena ta... tb incercat ajutor de specialitate...

 

Lara, bine ai venit!

 

Mihaela, faini puii de catel  [il]

 

Silvi, ai dreptate cu bugetarii si cu oamenii in general... nu exista atat de clar delimitat bugetari vs privat, si colo si colo sunt oameni ok, dar si uscaturi, incompetenti, mitocani, de toate categoriile. Eu sunt adepta reclamatiilor oriunde am probleme si fac, cand e nevoie. Sunt de principiul "o problema nesemnalata e o problema necunoscuta". E clar ca nu ti se garanteaza rezolvarea, dar un prim pas este sa o semnalezi.

 

Maine au fetele concurs la atletism, nationalele Romaniei copii 1 si 2. Cu toate regulile de distantare, declaratii pe proprie raspundere ca nu avem simptome, cu luat temperatura, fara spectatori (bine, nu era audienta la astfel de evenimente, dar pot intra parinti ca "insotitori ai copiilor minori"; bine cei din provincie majoritatea nu vin cu parintii). Fara probe de rezistenta (adica 800m, 1500 m) ca alergau in pluton prima parte a cursei pana se distantau, fara stafete, la alergari un culoar da, unul nu, cu distanta intre ei cand asteapta randul la sarituri si aruncari. Am emotii, sper sa fie ok. Nu pot sta inchis in casa toata ziua.... Oricum pt ele atletismul a cam fost singura activitate placuta vara asta, alaturi de iesirile cate cate 1 zi de weekend. Ca in rest, in concediu nu am mai plecat (si nu mai plecam), cu colegi/ prieteni nu prea s-au vazut (decat de vreo 2 ori, cu 1 singura persoana), la aqua park nu am avut curaj (tot din ratiuni de distanta intre oameni).... doar la antrenamente le-am lasat si au mers zilnic. Au zis ca e cea mai rea vara din viata lor (le cred, pt mine la fel)... dupa care urmeaza scoala online (pe care o urasc si eu si ele)  [:(]  [q]  [q]

Editat de
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...