Depresia la tineri si copii cauzata de parinti

[Admin]

Numarul de tineri afectati de depresie a atins un low la filalul anilor 80 si este in crestere de dupa 90 pana astazi. Adolescentii de astazi (Gen Z nascuti intre 1995 si 2009) par sa fie cei mai afectati!

 

Sunt multe cauze care pot duce la depresie, de la presiunea mare pe tineri, stresul, sentimentul FOMO alimentat de SocialMedia, fake-life pe care o zugravesc influencerii pe SocialMedia la care aspira multi dintre tineri, dar in cadrul acestui subiect doresc sa discut despre stilul nostru de parenting:

 

Unii dintre experți cred că ne-am crescut adolescenții la așteptări nerealiste (viata luxoasa, salarii mari, fara griji, esti cel mai bun, cel mai fromos, cel mai destept, etc). Aceste asteptari sunt amplificate de mesajele din Social Media care sugerează o viata perfecta, ca lucrurile se castiga usor fara efort si munca. Expertii spun ca mulți părinți nu și-au învățat copiii genul de abilități de coping de care au nevoie pentru a supraviețui în vremuri haotice, in vremuri grele. 

 

Sunt greseli pe care le regasesc si in stilul meu de parenting. Au fost momente in care am avut probleme financiare in familie sau probleme de sanatate, pe care le discutam in soapta sau cand Andrei era la scoala. Nu cumva sa afle! Cand Andrei era rejectat in anumite grupuri la scoala cautam mereu sa-i spunem ca nu este vina lui! Sa ii dam un boost de confidenta care in final facea mai rau decat bine. Noi (parintii) il trezeam dimineata, ii stergeam pantofii, noi strangeam dupa el dezordinea, noi ii reaminteam sa nu intarzie la orele de muzica, sau de badminton, sau sa isi faca temele la timp, lucruri care au dus la lipsa "organisational skils" cu care inca se confrunta dupa 3 ani de facultate.   

 

Ce am învățat? Dacă îți iubești copiii, lasă-i să eșueze! Lasă-i să cadă. Lasă-i să devină dezamăgiți. Lasă-i să piardă jocul de fotbal sau jocul de carti. Lasă-i să fie exclusi din diverse grupuri, echipe sau activitati. Și când o fac, fiți alaturi de ei, țineți-i de mână, spuneți-le că nu este sfârșitul lumii și ajutați-i să găsească morala, să descopere lecția de viață din fiecare mică adversitate/experiență negativă. Aceste lecții mici îi învață să facă față cu succes vieții reale, cu urcușuri si coborâșuri, cu bucurii și tristeți, cu momente din care numai lupta și efortul depus te pot salva.  

 

[Admin]

Ma intreb cum este la voi? Va surprindeti ca sunteti prea protectivi? Ca va cresteti copiii intr-o bula de protectie? Sau ii pregatiti in mod real pentru greutatile vietii?

Credeti ca "las ca invata el mai tarziu cand da de greu" este o strategie viabila?

[Collins20]

Sau ii pregatiti in mod real pentru greutatile vietii?

 

 

Nu. Cum as putea sa o pregatesc" in mod real pentru greutatile vietii"? Si care ar fi acelea.

[marius]

Numarul de tineri afectati de depresie a atins un low la filalul anilor 80 si este in crestere de dupa 90 pana astazi. Adolescentii de astazi (Gen Z nascuti intre 1995 si 2009) par sa fie cei mai afectati!

 

Sunt multe cauze care pot duce la depresie, de la presiunea mare pe tineri, stresul, sentimentul FOMO alimentat de SocialMedia, fake-life pe care o zugravesc influencerii pe SocialMedia la care aspira multi dintre tineri, dar in cadrul acestui subiect doresc sa discut despre stilul nostru de parenting:

 

Unii dintre experți cred că ne-am crescut adolescenții la așteptări nerealiste (viata luxoasa, salarii mari, fara griji, esti cel mai bun, cel mai fromos, cel mai destept, etc). Aceste asteptari sunt amplificate de mesajele din Social Media care sugerează o viata perfecta, ca lucrurile se castiga usor fara efort si munca. Expertii spun ca mulți părinți nu și-au învățat copiii genul de abilități de coping de care au nevoie pentru a supraviețui în vremuri haotice, in vremuri grele. 

 

Sunt greseli pe care le regasesc si in stilul meu de parenting. Au fost momente in care am avut probleme financiare in familie sau probleme de sanatate, pe care le discutam in soapta sau cand Andrei era la scoala. Nu cumva sa afle! Cand Andrei era rejectat in anumite grupuri la scoala cautam mereu sa-i spunem ca nu este vina lui! Sa ii dam un boost de confidenta care in final facea mai rau decat bine. Noi (parintii) il trezeam dimineata, ii stergeam pantofii, noi strangeam dupa el dezordinea, noi ii reaminteam sa nu intarzie la orele de muzica, sau de badminton, sau sa isi faca temele la timp, lucruri care au dus la lipsa "organisational skils" cu care inca se confrunta dupa 3 ani de facultate.   

 

Ce am învățat? Dacă îți iubești copiii, lasă-i să eșueze! Lasă-i să cadă. Lasă-i să devină dezamăgiți. Lasă-i să piardă jocul de fotbal sau jocul de carti. Lasă-i să fie exclusi din diverse grupuri, echipe sau activitati. Și când o fac, fiți alaturi de ei, țineți-i de mână, spuneți-le că nu este sfârșitul lumii și ajutați-i să găsească morala, să descopere lecția de viață din fiecare mică adversitate/experiență negativă. Aceste lecții mici îi învață să facă față cu succes vieții reale, cu urcușuri si coborâșuri, cu bucurii și tristeți, cu momente din care numai lupta și efortul depus te pot salva.  

Foarte delicat subiect pentru ca sunt atat de diferiti. Unii vin nativ cu un stil de a se descurca de a rezolva sunt optimisti, debordanti, infipti, doritori.

Altii dimpotriva sunt tematori, emotionali, inchisi.

Desigur conteaza mediul insa este atat de delicat in a trasa linii, sugestii.

Pentru unii functioneaza perfect unele in timp ce pentru altii este exact contrar ii baga in gaura si mai tare. 

Dar in esenta conteaza si "stilul" parintilor dar aici e si mai dificil in schimbari pentru ca sunt deja "cimentate" in anii care au trecut.

Poate ca iti trebuie si un pic de noroc sau de sansa "sa nimeresti" bine. Sansa poate sa se numeasca parintii, bunicii, scoala, societatea(grupul microsocial)

Dar este asa cum cred si o sansa posibila. 

Greu subiect.

[ch_dana]

Recomand cartea asta, tocmai ce am terminat-o :

 

https://www.elefant.ro/nu-ne-mai-intelegem-deloc_e1a77509-b1c0-4482-8012-475c0baa26a9?gclid=EAIaIQobChMI3KD0iYf27QIV5BAGAB158gOQEAYYASABEgIZi_D_BwE

 

Balanta e extrem de delicata si poate fi dezechilibrata de orice : alimentatie, anturaj, probleme de acasa, de la scoala...

[redactor]

am crescut o generatie de snowflakes.

Au avut intotdeauna ce si-au dorit - de la primele duplo pana la gadgeturile scumpe, vacante, totul pregatit, lustruit, gogolit.

 

Si apoi, cand zboara in lumea mare si nebuna (de dupa usa copilariei si adolescentei) - realizeaza ca nu sunt pregatiti pentru asta. Si ca lumea nu e asa cum au crezut ca e.

[Qarina]

Bineinteles ca oferim, dupa buget si filozofie.

 

mie mi se pare la fel de important sa cerem. Ce cerem si cum cerem, depinde de copil. 

 

si bineinteles ca sunt 1,000 ways to f..k up as a parent, si e usor sa cazi in spirala de "ah, e vina mea, i failed as a parent" (stiu ca eu fac des din astea) cu putin noroc avem pe langa noi oameni destepti sa ne scuture ideile astea din cap si sa ne ajute sa gandim mai obiectiv.

 

ca sa raspund la intrebare, cred ca nu e "mai tarziu cand da de greu". oricand se poate da de greu, e nevoie doar sa recunoastem momentul, cat se poate, si sa il lasam sa isi faca efectul. (ma rog, nu im masura in care e periculos pt copil) 

Editat de Decembrie 30, 2020

[Fleurdelise]

Copilul trebuie lăsat să se organizeze singur de la o anumită vârstă, dar și învățat constant cum să o facă.

 

Lucrez încă la asta cu băiatul meu, are doar 8 ani și am trecut și eu prin faza fac totul pentru el, strâng după el, fac lecțiile cu el, etc. Trăim și într-o societate în care copiii sunt superprotejați și încadrați mereu, foarte rar vezi copii singuri pe stradă sau în magazine sau în autobuz etc.

Încet încet progresează, deși e departe de a fi organizat cum mi aș dori. Dar în fond nu contează cum doresc eu, el trebuie să ajungă la propriul echilibru, să fie funcțional în viața de zi cu zi fără sã fie nevoie să fie continuu supravegheat.

Nu îl feresc de eșecuri, încerc să-l învăț să treacă peste. Mai avem mult de lucru, bineînțeles.

 

Am răspuns aici deși copilul meu nu e încă adolescent...într-un fel simt că a trecut deja printr-o adolescență.

Anul care a trecut, până pe la sfârșitul verii și a vacanței, a fost foarte dificil pentru amândoi, la fel anul 2019, când a schimbat și școala. 

A trecut printr-o depresie, cauzată de mai mulți factori, familiali în primul rând, la care s a adăugat izolarea, lockdownul.

Din fericire a trecut, merge încă la psiholog, dar este mult mai bine.

[Admin]

Fleurdelis: din ce am citit pe net problemele de depresie apar acum din ce in ce mai devreme! Eu am deschis subiectul la adolescenti pentru ca ei se comfrunta cel mai des cu astfel de probleme dar am citit multe cazuri cu depresie la copii de 8-10 ani!

Pe langa factorii familiali, aspecte precum bullying, FOMO, sau depresia cauzata de "perfect life" zugravita de prieteni, colegi si influenceri pe social media face victime si la astfel de varste :(  

[Admin]

ca sa raspund la intrebare, cred ca nu e "mai tarziu cand da de greu". oricand se poate da de greu, e nevoie doar sa recunoastem momentul, cat se poate, si sa il lasam sa isi faca efectul. (ma rog, nu im masura in care e periculos pt copil) 

 

Si eu am avut aceeasi teorie! Cand da de greu, sau "cand nu o sa aiba incotro",... dar am subestimat modul in care o persoana poate sa reactioneze. Daca as da timpul inapoi, as proceda altfel si as pregati din timp o serie de aspecte precum:

- gestiunea timpului

- planificarea

- gestiunea banilor

- valoarea banilor si cat de greu se castiga

- modestie vs show off

- conexiunea cu natura vs statul pe telefon 

- importanta sportului si a miscarii

- importanta sanatatii mentale

- respectul pentru sanatate si corpul tau

- respectul pentru mancare

- empatia si simtul civic

- responsabilitate si tinerea promisiunilor

 

Nu vreau sa ma intelegeti gresit! Am oferit multa atentie acestor aspecte si am facut treaba buna, chiar daca in oricare din categorii era loc de mai bine. Am facut aceasta litsa pentru cei care sunt la inceput de drum in meseria de parinte. Si evident, lista nu este completa.