Depresia la tineri si copii cauzata de parinti

[Admin]

Ba parintii nu ar trebui sa dea acceptul pentru whattsup, Fb,Twitter ...profesorii ar trebui la rindul lor sa stie ca nu ai voie sa ai cont sub o anumita virsta pe whattsup sau FB(nu stiu exact limita de virsta dar exista cu siguranta).

 

Din pacate multi parinti inchid ochii sau isi dau acceptul ca un copil de 8-9 ani sa aibe cont pe Fb, Twitter sau whattsup.

 

Multi parinti si chiar bunici stau ei pe Instagram si Facebook prea mult! Si neglijeaza copiii. Vecina noastra din Olanda tocmai s-a pensionat. Si ii vin nepotii in vizita! De aprox. o luna face constant postari pe TikTok cu nepotica de 5 ani! 

[Fleurdelise]

E plin de copii pe social media, într-adevăr.

Poți pune parental controls, gestiona timpul petrecut pe ecrane, dar nu poți interzice tot.

 

Tik tok, youtube, messenger kids și tot apar altele.

 

Unii părinți fac conturi de facebook copiilor, nu sunt de acord cu așa ceva.

 

Pe de altă parte, am acceptat să și facă un cont de messenger kids ca să vorbească cu prietenii în timpul lockdownului.

[Judoka02]

Nu cred ca messengerkids e popular in Europa. Si trebuie sa ai cont de Fb, nu?

 

La noi, cei mici la colegiu au la scoala pe platforma scolii,mesaje. Sunt moderate daca se sare calul,  primesc instiintare pe e mail la fiecare mesaj, dar eu nu pot sa i vad continutul.

Cei mari au wats up, e util cel facut pt toata clasa. Plus ce mai vorbesc privat cu colegii. 
 

[dana vio]

Echilibrul este extrem de fragil si subiectul asta chiar e un razboi de uzura.

 

Fiica-mea are de toate pe telefon, fara restrictii, dar ii verific (aproape) zilnic timpul petrecut pe net, Se poate vedea in setarile bateriei. 

Cand ajung eu acasa ii iau telefonul si gata. 

La inceputul izolarii, inainte sa se stabileasca oficial platformele de lucru, au facut ore pe whatsapp si pe skype, asa ca faptul ca a stiut sa se descurce online i-a folosit.

Are colegi carora parintii le incarca temele pe plalforma si acum, ceea ce mi se pare usor exagerat, colegi care sunt nonstop pe net, dar care nu se descurca singuri pe jos prin oras. 

 

Nu pot interzice tot si nu vreau sa interzic tot.

Ma folosesc de situatia asta ca sa ii arat si sa ii explic cam ce se poate intampla cand cineva se expune public asa/atat. 

Oricum, toate gadgeturile/online-ul vor fi parte din viata lor de acum inainte, cu tot ceea ce implica asta, bun si rau, in acelasi timp. 

[glimmer]

Doar ce citeam pe aici despre impactul internetului asupra copiilor, când am citit o altă știre: un copil de 9 ani e cel mai bine plătit YouTuber al anului trecut.

 

Desigur că aici intervin mulți factori, dar, ca idee, nu știu dacă soluția este să fie ținuți copiii departe de tehnologie sau să li se arate ce anume se poate face cu ea. Iar părinții nu prea au încotro, trebuie să-și facă timp sau să știe la ce să recurgă ca să țină lucrurile în frâu. Interdicția pur și simplu nu aduce beneficii reale.

Editat de Ianuarie 7, 2021

[Ella73]

A mea copila (in curand implineste 18 ani) nu a avut niciodata restrictii la internet, de controlat eu nu am controlat-o vreodata (desi am toate parolele ei). Avem o relatie ft buna, vorbim despre orice, imi povesteste ce face, imi cere sfaturi. 

 

Telefon mobil a avut dupa 11 ani, cand era singura acasa si imi scria cand ajungea de la scoala. Era un telefon de-al meu, vechi. Smartphone a primit la 14 ani. 

 

Ei internetul i-a folosit ft mult, citeste, se uita la reportaje, la stiri. O intereseaza ce se intampla in lumea asta si este informata (nu de pe FB). Datorita internetului a invatat engleza, pe care o vorbeste fluent (la 16 ani a dat examenul pt Cambridge advanced si l-a luat cu brio...asta fara sa se pregateasca inainte). Si-a facut prietene peste tot in lume, vorbeste cu ele des, cu unele s-a si vazut cand am fost plecate in vacanta. 

 

Eu sunt mama permisiva, nu i-am interzis niciodata ceva. La 16 ani a fost plecata cu o prietena de 2 ori, la concerte (la Paris si Amsterdam). 

 

Ea a ales singura ce va face, nu i-am impus nimic. In septembrie va pleca pt 1 an in Seoul, ca sa invete coreeana (stie sa scrie si sa citeasca si se descurca putin...dar vrea sa o vorbeasca fluent). O fascineaza Asia si ar vrea sa se mute acolo. Dupa Coreea, daca ii raman bani, ar vrea sa plece si in Japonia pt cateva luni. Ea si-a planificat totul singura si de cateva ori mi-a spus ca e tare ciudat, pt ca dupa Seoul nu are nimic planificat si nu-i place. Se gandeste de pe-acum ce va face in 2022. I-am spus ca intai sa ajunga acolo si dupa va vedea. 

 

Eu zic ca depinde ft mult si de copil. Iar cu cat ii interzici, cu atat va face lucrul respectiv. Trebuie stat de vorba, explicat. La noi asa a functionat mereu : vorbit, vorbit si iar vorbit. 

 

Nu sunt de acord insa cu datul telefonului mobil copilului mic, pt a se juca pe el. Am si eu cunostinte cu copii mici, care folosesc telefonul de la 2-3 ani  [batcap] cum se trezesc, cer telefonul, altfel fac ca toate alea. 

[Otiliav]

am crescut o generatie de snowflakes.

Au avut intotdeauna ce si-au dorit - de la primele duplo pana la gadgeturile scumpe, vacante, totul pregatit, lustruit, gogolit.

 

Si apoi, cand zboara in lumea mare si nebuna (de dupa usa copilariei si adolescentei) - realizeaza ca nu sunt pregatiti pentru asta. Si ca lumea nu e asa cum au crezut ca e.

 

Sa incercam sa nu generalizam. Ok [flo2] ?

 

Copii mei nu au avut intotdeauan ce si-au dorit. Nici acum nu au. Nu am considerat niciodata ca suntem bogati si ne permitem orice.

Chiar si cu cat avem uneori le explicam ca desi avem bani nu cumparam pentru ca noi consideram ca nu au nevoie. Punct.

 

Om avea si noi parintii vina noastra dar sa nu uitam ca depindem si de materialul clientului. Eu am trei copii si vad diferente clare intre ele. Desi nu le-am crescut diferit. Chiar si ele observa. Cum ar putea cea mare sa nu observa ca sora cu 4 ani mai mica se descurca mult mai bine cu finantele si isi face si mancare daca are chef de ceva si noi nu suntem acasa. Acum au toate carduri si se vede care din ele stie ca dulciurile sunt la magazinul x mai ieftine, iar chipsuri mai bine ia de la alt magazin.

Un alt aspect este ce invata in scoala. Pe aici li se cere sa fie cat mai independenti, invata sa faca mancare la scoala si sa se descurce in natura, sa isi faca bagajele, lista cu ce au nevoie. De mici merg cu scoala la inot si evident ca invata ce au nevoie in ziua aceea.

In plus activitatile extra-scolare ii forteaza cumva sa isi organizeze programul. Sa faca teme in avans, sa planifice orele cand pot iesi la joaca, cand pot manca, etc.

 

Eu nu am agreeat niciodata ideea sa fac eu cat mai mult pot pentru ei in ideea ca ei sa copilareasca. Ci dimpotriva, sa ii invat cat mai repede sa se descurce in caz ca eu nu voi mai fi sa fie cat mai pregatiti.

 

Deci sa nu uitam ca parintii nu au doar rol sa hraneasca si sa imbrace copii, sa ii spele si sa ii duca la doctor si la scoala. Ci si sa ii ghideze si sa ii invete sa fie independeti si cat mai devreme.

[Judoka02]

 

 

Deci sa nu uitam ca parintii nu au doar rol sa hraneasca si sa imbrace copii, sa ii spele si sa ii duca la doctor si la scoala. Ci si sa ii ghideze si sa ii invete sa fie independeti si cat mai devreme.

Asta trebuie pus motto pe forum. 

 

   

[Otiliav]

Judoka, adevarul e ca uneori e mai greu sa ii inveti sa faca ceva singuri cap coada decat sa faci tu. De exemplu un simplu ou prajit. Le explicii pasii, stai acolo cu ei. Daca nu sunt acasa si gateste un copil, am garantat plita de sters, eventual si chiuveta, vase puse alandala. Dar incet incet deprinde cum se face cat mai bine.

Dar zau ca e obositor topt sa stai sa explici. Dar nah, riscul meseriei 

 

Iar cu motto chiar am vazut unul la scoala care mi s-a parut dragut. Pe aici se dezcurajeaza mult sa iti duci copilul la scoala cu masina. Si au facut un motto care rimeaza in norvegiana. Se traduce la modul "Lasa-ti masina in parcare si trimite copilul la plimbare". Plimbare catre scoala evident. Adica e important sa faca miscare si din punctul acesta de vedere conteaza mult chiar si distanta casa-scoala.

[Letitia1]

Doar ce citeam pe aici despre impactul internetului asupra copiilor, când am citit o altă știre: un copil de 9 ani e cel mai bine plătit YouTuber al anului trecut.

 

Desigur că aici intervin mulți factori, dar, ca idee, nu știu dacă soluția este să fie ținuți copiii departe de tehnologie sau să li se arate ce anume se poate face cu ea. Iar părinții nu prea au încotro, trebuie să-și facă timp sau să știe la ce să recurgă ca să țină lucrurile în frâu. Interdicția pur și simplu nu aduce beneficii reale.

Părinții trebuie sa-și asume aceste lucruri și sa nu tot încerce sa dea vina pe societate cind lucrurile o iau aiurea pentru progeniturile de rigoare!