Soț cu Asperger, o relație dificila

[Fleurdelise]

ML, în locul tău nu m-aș lega de un diagnostic anume, pentru că de fapt nu știi ce are, nu ai cum, atât timp cât el nu consultă.

Așa din relatările tale și ce am mai citit și din experiența mea, poate fi și obsesiv-compulsiv, paranoic, și mai este o condiție dar nu-mi vine acum în minte termenul.

 

Important e cum te simți tu. Copiii au plecat departe, își vor face viețile lor. Ați rămas voi doi. Si tu spui că te simți ca într-o închisoare, că el e cu ochii "pe tot ce mișcă", ca ești paratrăsnetul furiilor lui. 

 

Întrebi dacă să răspunzi, să ripostezi la crizele lui de mânie. Cred că știi răspunsul.mai bine decât noi, doar sunteți de atâția ani împreună. A funcționat vreodată când ai ripostat, s-a calmat?

 

Eu aș evada din închisoarea asta cât mai repede ( și am făcut-o, am ieșit din relația mea abuzivă care a durat 10 ani, prea mult)

[michelle-usa]

Ml, poate tu nu vei știi niciodată ce diagnostic are, pt ca oameni ca el nu se vor duce niciodată sa li sa puna un diagnostic.

 

Esti independenta financiar, sau depinzi de el total? Vrei sa stai cu el știind ca e bolnav? Cât vei mai suporta ? Te vezi langa el pentru tot restul vietii? Ai suport din partea, familiei, prieteni ?

E o situație f dificila. Chiar daca ai avea un diagnostic, numai dacă ar urma un tratament s-ar putea face o schimbare....dar asta e f putin probabil.

 

Cel mai bun stat e sa te duci tu la counsel (poate undeva la o biserica unde e gratis) si sa incerci sa iti faci o independenta financiara...si sa te rog la Dumnezeu. 

 

Îmi pare tare rău că treci prin asta...e o viata greu de dus.

Ma rog la Dumnezeu pt tine sa te liniștească, sa iti dea putere și sa te călăuzească.

Editat de Decembrie 2, 2021

[michelle-usa]

 

 

ML, în locul tău nu m-aș lega de un diagnostic anume, pentru că de fapt nu știi ce are, nu ai cum, atât timp cât el nu consultă. Așa din relatările tale și ce am mai citit și din experiența mea, poate fi și obsesiv-compulsiv, paranoic, și mai este o condiție dar nu-mi vine acum în minte termenul.

 

...bipolar?

[Fleurdelise]

...bipolar?

Si asta, dar mai e un termen. Maniaco-depresiv cred.

[ML]

Am inceput sa citesc un subiect mai vechi de pe forum despre Asperger, pentru copii insa si, cumva m-am mai linistit in sensul ca imi dau seama acum ca multe dintre acuzatiile pe care mi le aduce sunt absurde (daca chiar este sindromul respectiv). In timp, invinuirile, felul distorsionat prin care vede lumea, izolarea mea si culturile diferite din care venim au inceput sa ma convinga ca este ceva in neregula cu mine. 

Am o fire moale, sunt rezervata si timida, nu reactionez decat cand nu mai pot. Sotul, chiar daca nu lasa sa se vada, uneori (rar) isi schimba pozitia. In general este precum un tavalug, merge inainte cu orice: proiecte, decizii, pareri despre X si Y. De fata noastra parca asculta mai mult -oarecum amuzant sa constat-, poate pentru ca nu s-a lasat niciodata calcata pe bataturi.

Voi citi si despre celelalte boli pe care le mentionati, poate chiar intreba la un alt subiect daca recunoaste cineva ciudateniile astea si unde s-ar incadra.

Este o singura biserica ortodoxa aici in orasel, nu exista consiliere iar preotul este OK insa nu chiar preocupat sa ajute cu astfel de probleme. 

[Mik]

Am inceput sa citesc un subiect mai vechi de pe forum despre Asperger, pentru copii insa si, cumva m-am mai linistit in sensul ca imi dau seama acum ca multe dintre acuzatiile pe care mi le aduce sunt absurde (daca chiar este sindromul respectiv). In timp, invinuirile, felul distorsionat prin care vede lumea, izolarea mea si culturile diferite din care venim au inceput sa ma convinga ca este ceva in neregula cu mine. 

Am o fire moale, sunt rezervata si timida, nu reactionez decat cand nu mai pot. Sotul, chiar daca nu lasa sa se vada, uneori (rar) isi schimba pozitia. In general este precum un tavalug, merge inainte cu orice: proiecte, decizii, pareri despre X si Y. De fata noastra parca asculta mai mult -oarecum amuzant sa constat-, poate pentru ca nu s-a lasat niciodata calcata pe bataturi.

Voi citi si despre celelalte boli pe care le mentionati, poate chiar intreba la un alt subiect daca recunoaste cineva ciudateniile astea si unde s-ar incadra.

Este o singura biserica ortodoxa aici in orasel, nu exista consiliere iar preotul este OK insa nu chiar preocupat sa ajute cu astfel de probleme. 

 

Doamne, ML, esti intr-o relatie abuziva !

 

Nu esti "moale", ai o fire blinda si impaciutoare. nu e deloc un defect. 

Insa abuzatorii profita de cei blinzi si calmi si ii seaca de orice energie. 

[Diagnosticul pentru el nu ar trebui sa te intereseze, centreaza-ti interesul pe tine insati si pe copii]

 

Eu te-as sfatui sa vezi daca iti poti echivala diplomele din Romania, sa dai echivalente si sa ai si acolo ceva (o baza) cu care sa-ti poti cauta de lucru. 

Ai mare grija de tine si cauta-ti repede independenta financiara.

Editat de Decembrie 5, 2021

[michelle-usa]

ML, nu mai caută diagnostice … nu te ajuta cu nimic si nu vei știi sigur pana când bune consultat de un specialist… drum lung.

Dute la o biserica mare ( mega) creștina americană si încearcă sa stai de vb cu cineva. Dai telefon si spui ca ai nevoie de ajutor, sfat …

subt biserici care au grupuri pt femei si te pot ajuta . 

In același timp revizuiește-ti resume ul ( te pot ajuta daca vrei) si caută un servici mai bun.

Ai nevoie de un pic de independența financiară. 

Duminica du te la biserica , roagă te la Dumnezeu sa te ajute. 

ML …nu îți pierde timpul cu elucidat  diagnostice  pe internet 

Domnul sa fie cu tine . 
 

[Mik]

Indepenta financiara nu poate fi "un pic". Ea este sau nu.

Nu te duce sa cauti sprijin in biserici bizare, esti intr-o stare mare de fragilitate. Cauta oameni competenti sau in care poti avea incredere. 

[Laura25]

ML, imi pare rau pentru ce traiesti si te imbratisez de departe! Initial am vrut sa te intreb daca el e constient ca are o problema, daca acepta acest lucru si daca face vreun efort sa se schimbe. Intre timp ai scris ca nu, deci de la mine se vede doar ca esti intr-o relatie abuziva si ca nu ar trebui sa mai stai si sa accepti. Spui ca nu divortezi de pt copii. Eu nu am experienta cu astfel de oameni, dar incerc sa ma pun in papucii copiilor tai. Eu daca as fi copilul tau mi-as dori sa ma aperi si sa ma tii cat mai departe de abuzurile si presiunile unui astfel de tata. Spui ca au plecat departe de casa, din pacate vor avea probabil nevoie de ani de terapie pt a intelege ca nu e vina lor. Inteleg ca esti intr-o situatie grea din multe puncte de vedere, dar cred ca si tu trebuie sa intelegi si sa accepti ca asta nu e viata, ca tu nu esti vinovata pt acceselui lui de furie, nu esti slaba si neinsemnata. Esti un om cu drepturi egale la opinie, la pareri, la decizii, dar mai ales meriti sa fii fericita, sa fii iubita si acceptata asa cum esti tu. 

 

Nu pot sa iti spun ce sa faci concret, pentru ca nu stiu , dar te sfatuiesc sa te gandesti bine pana la ce limita e normal si accepti si unde ar trebui sa tragi linia si sa spui stop. 

 

Te imbratisez! 

[ioana]

Se pare ca ai fost victima perfecta pentru un astfel de barbat - blanda, toleranta, din alta tara (deci fara familie aproape), nu ti-ai dorit o cariera a ta, te-ai gandit ca e bine pentru toata familia sa stai acasa, sa ai grija de toti.

 

Eu cred ca orice sprijin ti-ar fi de folos acum, inclusiv de la o biserica, oricare ar fi ea. Daca el e "cu ochii pe tot ce misca" si nu ai sanse sa ajungi la un psiholog, o fi buna si o biserica, un grup de sprijin. Orice te face sa iesi din casa si sa nu mai fii tot timpul sub controlul lui. Sa ai propriul tau program pe care, vrand - nevrand, va trebui sa ti-l respecte ("Nu am timp acum, plec la biserica. Pa!").

 

Poti sa cauti mici joburi in comunitate: babysitter ocazional, ajutor de gradinar, voluntar la un centru de varstici, adapost pentru animale etc. Nu astepta acordul lui, ma tem ca nu va veni niciodata. Doar ii spui ca pleci in treaba ta, nu-i ceri voie. Gaseste-ti ocupatii zilnice in afara casei, intalneste-te cu alti oameni. Presupun ca te-a facut, incet - incet, sa te izolezi de toti din jur. Asta-i tactica, pentru a avea control deplin asupra ta.

 

Ca idee generala: sa ne invatam copiii sa fie independenti. Indiferent ca-s fete sau baieti. Sa nu depinda de nimeni - nici de banii parintilor si cu atat mai putin de banii sotului/sotiei. Indiferent cat de mare o fi dragostea initiala si cat de promitator viitorul, sa aiba intotdeauna bucatica lor de viata proprie la care sa nu renunte.