ce greseli nu ati mai face ?

[camyla1]

cred ca nu as mai face multe greseli. important este ca mi-am dat seama de ele si le-am remediat. eu am un baietel foarte dulce de 1 an si 10 luni. inca de cand am ramas insarcinata am citit foarte mult despre copii. am sa va spun despre mine mai intai, sunt o persoana care a studiat stiinte exacte, deci la mine totul trebuie sa fie ca la carte(dar cu copiii nu se poate) sunt o tipicara si sunt exigenta in special cu mine. insa dupa ce am nascut, am fost foarte nesigura pe mine si m-am lasat foarte mult influentata de persoanele din jur. in primele luni de viata nu as mai respecta ceea ce scrie in atatea carti. mancatul la 3 ore si cantitatea de lapte. nu l-am trezit niciodata pe fiul meu din somn ca sa manance, dar eram foarte stresata daca adormea la san, sau daca nu manca 120ml cat trebuia sa manance pt varsta lui, sau daca era cu 500g mai slab decat ar trebui. vreau sa va spun ca pana la un an mi-am notat fiecare masa cu cat a mancat si ce a mancat si ora la care a mancat - am un jurnal foarte detaliat al copilului meu. as incepe cu diversificarea cand este pregatit copilul, nu la sfatul medicului, sau al cartilor,sau al prietenelor din jur. eu am incepul la 4 luni si jumatate, dar copilul meu nu era pregatit, asa ca a inceput sa manance foarte greu. vreau sa va spun ca in momentul in care mi-am dat seama ca il afecteaza insistentele mele de a manca, l-am lasat in pace si s-a pornit singur, iar acum mananca orice si mananca foarte bine si foarte sanatos. eu nu i-am dat niciodata corn cu ciocolata cum se lauda prietene de-ale mele, sau mentosane,etc. copilul meu mananca dulciuri, dar facute de mine in casa, mai sanatoase (chec, branzoici, etc). as fi mlt mai calma si nu m-as mai stresa din orice. l-as duce inca de mic intre copii fara sa ma stresez ca raceste sau ca ia diverse boli. eu ieseam cu el afara toata ziua, dar la plimbare. sau mergeam in vizita la prieteni, dar erau adulti. cand avea 8 luni imi era frica sa-l pun cu fundul pe iarba sau in nisip ca poate raceste. copilul meu s-a obisnuit intre adulti si nu-i plac alti copii de varsta lui. acum lucram la asta. toata ziua suntem in parcuri sau in locuri de joaca unde sunt multi copii, si deja se integreaza. as incepe cu toate lucrurile care "trebuie" sa le stie un copil inca de cand aceste este mic, astfel incat in momentul in care contientizeaza, el sa fie deja obisnuit. nu as face cum au facut alte mame care mi-au fost cica "exemplu". lasa-l ca oricum e prea mic si nu intelege. nu la-s lasa nici o secunda la televizor. pana la un moment dat am fost foarte stresata si tot ce-l invatam pe copilul meu era pt ca "trebuie" sa stie pentru varsta lui. eram ca un robot care muncea toata ziua pt el. eram neingrijita,nu mai socializam, m-am izolat. apoi m-am linistit si am lasat lucrurile sa mearga de la sine, si am inceput sa savurez fiecare moment cu copilul meu - si cu familia mea. copilul meu nu vorbeste, dar in rest este o minune. asa ca recomand tuturor mamicilor sa fie cumpatate, calme si sa se bucure de noul venit pe lumea asta

[camyla1]

apropo de antibiotic. eu am avut mari probleme cu Bogdan din cauza antibioticului cand avea 6 luni. a racit si am mers la medicul de familie, care bineiteles ne-a prescris antibiotic - augumentin din prima, fara eubiotics. si ii trecea raceala si in 2 saptamani era la loc. am mers la pediatru - copilul are rosu in gat - antibiotic. si tot asa pana am luat 4 ture de antibiotic pana si-a distrus flora din gat si din stomac si a facut e-coli in gat. asa a rezultat din exudatul faringian pe care mi l-au prescris medicii abia dupa cele 4 ture de antibiotic. am fost recomandata la alt pediatru, care mi l-a tratat si care m-a invatat cum sa-i previn racelile, si de atunci nu a mai fost cazul de antibiotic si avem 1 an si 10 luni. acest medic e foarte bun, de exemplu si acum m-am dus la el pt ca fiul meu nu vorbeste si pentru un consult general. a stat 45 de min si m-a ascultat tot ce am avut sa-i spun, mi-a pus intrebari, etc. noi am avut mari probleme cu dintii, in sensul de febra mare, voma, diaree. daca il sunam si nu era la spital sau la cabinet, ma consilia prin tel, si peste cateva ore il sunam din nou pt ca nu-i scadea febra, si el ma asculta si imi spunea ce sa fac. sunt foarte multumita de el. si este important ca are rabdare sa asculte. la ceilalti medici parca vorbeam singura, sau ma repezeau. la Bogdan ii prescrie de multe ori chestii naturiste pentu ca la el functioneaza si isi fac efectul, si nu-mi prescrie de ex, vitamine sau calciu daca nu e cazul, cum mi-au spus alte mamici ca merg la medic si chiar daca nu are copilul lor nimic, totusi le prescrie niste vitamine ca nu strica. atunci cand a fost racit si am mers la primul pediatru i-a facut lui bogdan analiza de fier si a rezultat ca e putin anemic. mi-a rescris 16 picaturi de fier pe zi dat in 2 reprize. Bogdan a inceput sa verse foarte mult. m-am dus inapoi dupa o luna si a zis ca nu s-a ridicat deloc fierul si mi-a prescris 30 de picaturi de fier pe zi, dat tot in 2 reprize. daca mergeam din nou la medic pt ca copilul meu varsa, mi se spunea ca are rosu in gat. e, acest medic, cand a auzit cat fier ii dau m-a certat, si mi-a spus cum sa i-l reglez din alimentatie si dupa 2 luni a fost ok. si uite ca a trecut mai bine de un an si eu nu i-am mai dat copilului meu fier pt ca nu e cazul. ce va mai recomand din suflet, chiar daca poate multe dintre voi nu credeti in asa ceva, sun ouale de prepelita. dupa acea experienta negativa cu fierul, Bogdan a ramas foarte sensibil la varsat. putin daca se ingretosa, vomita. in toamna trecuta, Bogdan avea 1 an si 6 luni, si i-am facut o cura cu oua de prepelita, dar fiind prima data, nu i-am dat cate 2 oua pe zi dimineata pe stomacul gol, ci doar 1. si nu i le dadeam chiar pe stomacul gol, ci i le puneam asa crude in primele inghitituri de mancare. aveam o cescuta in care spargeam 1 ou si puneam peste el cateva lingurite de mancare si nici nu realiza el ce e acolo. vreau sa va spun ca i-au facut foarte bine. nu a mai vomitat deloc - dar deloc - a inceput sa aiba pofta de mancare, si nu a mai racit deloc. cat despre fier si vitamine - nu are nici un fel de lipsuri. i-am facut si primavara asta o cura si i-am dat cate 2 oua crude pe zi pe stomacul gol(tot in primele inghitituri de mancare), timp de 30 zile. si o sa-i dau in fiecare primavara si toamna. sunt foarte bune, dar va recomand sa va faceti rost de oua de casa.

[ina.click]

n-as mai incerca sa alaptez la ore fixe. din fericire nu am perseverat mult in greseala asta, doar in prima saptamana. si asta micu nu lua in greutate, era somnoros de la icter, eu chiauna cu ceasul cu alarma pus trageam de el MUSAI ACUMA SA MANANCI TREBUIE ASA AU ZIS ALEA ....ma rog, alea insistasera sa il inghiontesc zdravan sa se scoale, asta nu am mai facut...cand am picat rapusa de somn am dormit lati amandoi o noapte, apoi tzocaiala a intrat in ritmul bebelusului si kilogramele au inceput sa se adune firesc. as insista mai mult in formarea rutinei de somn.

[Selene_Bunny]

I-as ruga cat se poate de serios pe cei apropiati sa nu ma lase singura. Deloc. Sa fie in permanenta cineva in casa, cu mine. Le-as spune sa ma intrebe mai des cum ma simt, daca ma descurc, si sa nu se multumeasca cu un simplu, dar evaziv "sunt bine, ma descurc", ci sa sape mai adanc, oricat de inoportuna li s-ar parea interventia lor. Le-as da de inteles ca mi-ar placea sa se ofere voluntar sa ma ajute, fara sa le cer eu asta, simtindu-ma astfel aiurea, ca le dereglez lor programul. Le-as pune in vedere ca, daca ma vad ca pierd controlul, ca o iau prin balarii, sa nu accepte situatia, ci sa intervina, sa ma opreasca si sa ma trimita la medic, in loc sa faca la fel ca strutul si sa considere ca e o situatie normala pentru o mamica, ca nu e chiar atat de grava, (,) ca va trece, in timp, pentru ca voi avea puterea singura si voi sti singura sa o rezolv. Si sa nu-mi reproseze ca m-am dus sa ma caut la "doctorul de cap". [url="http://dinputinsefacemult.blogspot.com/"]Din putin se face mult - ajutor umanitar![/url] [url="http://bazar.desprecopii.com/index.asp"]Bazar general - fiecare implicare conteaza![/url] [url="https://picasaweb.google.com/106847915526522394338"]Lucrusoare de vanzare...[/url]

[a_alinta]

Citat:

citat din mesajul lui michelle-usa completez mesajul meu: -i-as face un frate /sora...la o virsta cat mai apropiata intre ei...acum e tirziu sa mai repar greseala -nu i-as da antibiotic decat in cazuri fff speciale michelle

dar de ce iti doresti o varsta apropiata intre ei? intre copiii mei sunt aproape 13 ani diferenta si se inteleg de minune ! ( bine, minunea care poate exista intre un adolescent de 17 ani si o mandrutza de 4 [:D], dar se iubesc si asta este cel mai important!) daca iti doresti un frate sau o sora pentru copilul tau inca mai ai timp ... sa nu ajungi sa iti regreti greseala cand chiar va fi prea tarziu! doar gandeste-te! alina

[michelle-usa]

Citat:

citat din mesajul lui a_alinta Citat: citat din mesajul lui michelle-usa completez mesajul meu: -i-as face un frate /sora...la o virsta cat mai apropiata intre ei...acum e tirziu sa mai repar greseala -nu i-as da antibiotic decat in cazuri fff speciale michelle dar de ce iti doresti o varsta apropiata intre ei? intre copiii mei sunt aproape 13 ani diferenta si se inteleg de minune ! ( bine, minunea care poate exista intre un adolescent de 17 ani si o mandrutza de 4 [:D], dar se iubesc si asta este cel mai important!) daca iti doresti un frate sau o sora pentru copilul tau inca mai ai timp ... sa nu ajungi sa iti regreti greseala cand chiar va fi prea tarziu! doar gandeste-te! alina

stiu ca iubirea conteaza, dar e mai bine cand sunt de virste mai apropiate ca se pot juca impreuna...etc.etc...si cred eu ca e conectia mai strinsa. fratele meu e mai mare decat mine cu 11 ani si niciodata nu mi-a fost ca un frate ci mai mult ca unul din parinti. niciodata nu am simtit ca am frate si tare mult mi-am dorit. cat ce priveste daca acum e tirziu...ehee...ceasul ticaie destul de tare la 42 de ani. michelle

[buflea]

Citat:

citat din mesajul lui michelle-usa Citat: citat din mesajul lui a_alinta Citat: citat din mesajul lui michelle-usa completez mesajul meu: -i-as face un frate /sora...la o virsta cat mai apropiata intre ei...acum e tirziu sa mai repar greseala -nu i-as da antibiotic decat in cazuri fff speciale michelle dar de ce iti doresti o varsta apropiata intre ei? intre copiii mei sunt aproape 13 ani diferenta si se inteleg de minune ! ( bine, minunea care poate exista intre un adolescent de 17 ani si o mandrutza de 4 [:D], dar se iubesc si asta este cel mai important!) daca iti doresti un frate sau o sora pentru copilul tau inca mai ai timp ... sa nu ajungi sa iti regreti greseala cand chiar va fi prea tarziu! doar gandeste-te! alina stiu ca iubirea conteaza, dar e mai bine cand sunt de virste mai apropiate ca se pot juca impreuna...etc.etc...si cred eu ca e conectia mai strinsa. fratele meu e mai mare decat mine cu 11 ani si niciodata nu mi-a fost ca un frate ci mai mult ca unul din parinti. niciodata nu am simtit ca am frate si tare mult mi-am dorit. cat ce priveste daca acum e tirziu...ehee...ceasul ticaie destul de tare la 42 de ani.michelle

Eh ! Vise ... conectia cred ca va fi mai mare la maturitate ...adica asa sper ... intre ai mei este fix diferenta de 1 an si se joaca impreuna numai atunci cand nu au cu cine ...joaca prietenoasa dureaza cam 30 min dupa care inevitabil se bat [:D]. Asa am zis si eu, ca o sa vina vremea cand se vor juca impreuna in curte si eu stau si ma uit pe geamul de la bucatarie la ei ...am descoperit ca imi este mai bine daca ori nu ii las impreuna ori nu ma uit ce fac [:I]. Eu cred ca daca sunt de varsta apropiata sunt extrem de competitivi unul cu altul - parca sunt mereu intr-o lupta pentru orice - pentru atentie, pentru jucarii, pentru cine are bicileta mai mare, rolele mai rapide, creta mai colorata, tema mai corecta ...etc

[J G]

Eu cred ca, pe termen lung, e mai buna o diferenta de varsta mare. Se evita geloziile si competitia, iar la maturitate fratii se regasesc ca frati (fratele meu e cu 12 ani mai mic... acum are 24 de ani, sa zic de vreo 2 ani nu mai vede ca pe un parinte, cum zice Michelle, e drept ca eu mereu am descurajat viziunea asta a lui despre mine, acum ne intelegem ca oamenii mari). E drept ca nu ne-am jucat impreuna si ca eu am fost babysitter fara plata, dar ma rog, mi-a servit si asta cand am avut copilul meu. N-am fost asa de stresata cum sunt mamele la primul copil [:)] J si Carla (05.02.2006) [url="http://www.prin-casa.ro/"]Culinare[/url]

[oanap85]

parerea mea e ca depinde cum iti cresti copiii,daca faci diferenta intre ei ,etcai mei nu sunt geosi si pot spune ca ma declar multumita cum se inteleg cand vad cum se iubesc [olala] si noi participam la concursul klorane bebe ,multumim pentru eventualele voturi:)http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Momente Klorane Bebe&page=4(jpg1 si jpg2) Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

[gabriela42]

am gresit dorind sa fie cel mai bun in toate.am ajuns la concluzia ca perfectionistii nu sunt nici liberi nici fericiti.sunt 3 ani de libertate si rezultatul este incintator.uneori mai gresesc si cer prea mult dar individul spirit liber ma linisteste rizind pur si simplu!miine fac mai mult si mai bine[olala]cu mine este mai grea recuperarea[:I]