Cum pot depasi despartirea

[Teo7]

Buna ziua. Dupa o casnicie de 20 de ani cu bune si rele ma aflu in pragul divortului  sotul meu intalnind femeia perfecta. Am luptat pentru aceasta casnicie,  am iertat infidelitatile lui, scenele de agresivitate, indiferenta lui pentru ca de ficare data cand simtea ca ma pierde isi cerea scuze in genunchi spunandu- mi ca ma iubeste si ca fara mine nu poate trai. L-am iubit ,mai mult decat  propria-mi persoana. Acum sufar, plang, ma chinui sa traiesc deoarece ma simt pierduta, abandonata si mintita, Acea femeie locuieste pe aceeasi strada cu mine.A ajuns sa-mi fie frica sa ies afara ca sa nu ma intalnesc cu el.  Avem impreuna 2 copii pe care nu i cauta si pe langa care trece fara sa le adreseze vreun cuvant. Mai nou mi-a comunicat ca vrea sa divortam, el nestiind ca eu am introdus actele de divort pentru ca nu mi raspundea la telefon. Nu stiu cum se face ca din 5 prietene am mai ramas doar cu una. Toata lumea ma paraseste unul cate unul. Nu stiu cum sa gestionez situatia  pentru ca nu stiu cum sa traiesc fara el. Nu este vorba de vreo impacare, ci cum pot accepta situatia,  cand v-a  trece durerea, daca v-a trece vreodata. E un mare haos in viata mea, nu pot gandi , nu gasesc puterea de a merge mai departe de a accepta situatia si ma simt pierduta. 

[szivarvany]

Timpul, timpul va rezolva si ranile astea.

Pana atunci iti trebuie un plan de urmat, ce se intampla cu bunurile comune, cum gestionezi copiii, cum te descurci financiar, lucruri practice, foarte importante, care sa-ti ocupe mintea. [flo]

[silvi8]

Buna ziua!

 

daca mi s-ar intampla mie asta as fi cam in situatia ta, multi ani de casnicie, doi copii, iubire mare. doar ca eu nu am avut de iertat infidelitati &co...

ce vreau sa zic e ca as putea sa fac un exercitiu si sa imi imaginez ce as gandi, ce as simti, cum as proceda. cred ca iti este foarte greu si cred ca si in perioada urmatoare va fi tot greu... 

ce as face eu.  mai intai ordine in viata mea> m-as asigura ca sunt bine copiii, le-as explica, in functie de varsta ce se intampla. 

as incerca sa discut cu dl sot si sa stabilim reguli de vizitare, impartire bunuri, cheltuieli etc. (in aceasta discutie as incerca sa nu deschid nici un alt subiect ...relatie, sentimente, vina etc)

pentru ca o sa te simti coplesita si e posibil sa simti ca nu poti sa respiri, sa traiesti iti recomand sa discuti cu un psiholog. daca esti credinciosa cu un preot. e bun si un prieten dar el nu stie ce sa iti zica si poate doar sa te aprobe sa fie langa tine...

si pentru ca ai zis de prieteni ...e bine sa nu ii sufoci cu problemele tale. daca una din cinci prietene e langa tine atunci inseamna ca ea iti e prietena cu adevarat, zic eu. 

in plus, ia si partea buna, ai ramas cu o prietena. eu de exemplu am o singura prietena. mai am colege si verisoare cu care ma inteleg bine, dar prietene, doar una. deci, cine stie daca as mai avea vreo una in situatia ta...

 

si daca tot m-am bagat de dimineata in seama iti recomand si ceva care sa te ajute sa vezi luminita de la capatul tunelului. iti trimit PM.

[Elkia]

Varianta 1. cred ca te plictisesti si lasi oameni buni la suflet sa iti piarda timpul.

 

cum sa divortezi la nervi  "Mai nou mi-a comunicat ca vrea sa divortam, el nestiind ca eu am introdus actele de divort pentru ca nu mi raspundea la telefon. "

cu 20 de ani de casnicie si doi copii mari, nu cred ca ai experienta acumulata.

 

Varianta 2 o fi adevarat. 

 

am citit pe undeva, de multe ori, persoanele nefericite isi plang mai mult sotii disparuti, pt ca de fapt isi plang viata lor pierduta alaturi de ei.

 

 

eu iti recomand sa te vindeci pe tine, si apoi o sa iti manageriezi mult mai bine relatiile.

[viviana]

Varianta 1. cred ca te plictisesti si lasi oameni buni la suflet sa iti piarda timpul.

 

cum sa divortezi la nervi  "Mai nou mi-a comunicat ca vrea sa divortam, el nestiind ca eu am introdus actele de divort pentru ca nu mi raspundea la telefon. "

cu 20 de ani de casnicie si doi copii mari, nu cred ca ai experienta acumulata.

 

Varianta 2 o fi adevarat. 

 

am citit pe undeva, de multe ori, persoanele nefericite isi plang mai mult sotii disparuti, pt ca de fapt isi plang viata lor pierduta alaturi de ei.

 

 

eu iti recomand sa te vindeci pe tine, si apoi o sa iti manageriezi mult mai bine relatiile.

varianta 3: pentru ca nu i-a mai raspuns la telefon nu a avut cum sa-i transmita ca a  bagat divort.

 

E mai plauzibila asta. O exprimare nefericita.

[CorinaDani]

Teo, dar de ce sa suferi pentru un om care te-a înșelat, care a fost agresiv cu tine, care își neglijează copii? Din contra, ar trebui sa fii mulțumită ca ai scapat de el. 

E peste puterea mea de înțelegere cum poți iubi un astfel de om, cum poți suferi ca te-a părăsit pentru alta. A, ca l-ai iubit cândva, la începutul relatiei/căsniciei, tot ce se poate. Dar acum? Chiar nu ai de ce sa suferi, îți va fi mai bine fără el.

Fa-ți ordine în viata, ai grija de copii, ușor ușor îți vei reveni. Discuta cu un psiholog, ca să poți depăși aceasta etapa. 

[monicabo]

Greu cu psihologul, ca sunt costuri foarte mari. Dar daca sunt resurse materiale, e o solutie foarte bune, cu conditia ca fie un bun profesionist. 

[Fleurdelise]

Durerea va trece in timp, incearca sa iti gasesti cat mai multe lucruri de facut care sa-ti ocupe timpul, nu stiu, reamenajarea sau doar redecorarea locuintei, proiecte de dezvoltare personala (cursuri, un sport, ceva artistic, ma rog, in functie de intersele tale), activitati cu copiii cat mai sunt in vacanta, etc. Incet-incet, te vei gandi tot mai putin la el. Cand ti-e urat sau dor, reaminteste-ti de ce ai cerut divortul.

Desigur, sunt chestiunile administrative de rezolvat si astea sunt importante, divortul propriu zis, custodia copiilor, partajul.

Poate fi indiferent fata de copii acum, dar datoriile parentale trebuie sa si le asume, custodie asa cum o veti stabili, pensie alimentara, etc.

Sa te concentrezi pe aceste aspecte, copiii trebuie sa beneficieze de toate drepturile din partea tatalui lor.

 

Mai tarziu nu va mai fi pentru tine decat tatal copiilor, cu care mai comunici doar in legatura cu ei.

 

In rest, nu te ingrijora, iti va fi mai bine fara el.

 

Iar prietenele care raman sunt adevaratele prietene.

[ioana]

  Avem impreuna 2 copii pe care nu i cauta si pe langa care trece fara sa le adreseze vreun cuvant. 

 

Pfff... Dureros.

Zic si eu precum Fleurdelise, trebuie sa-si asume cresterea si bunastarea copiilor. Pentru asta trebuie sa lupti.