Cand nu mai merge...deloc :(

[annablue]

Nu stiu cat de corenta voi fi...dar vreau sa va povestesc durerea mea. Legata de sot, evident... Singurul lucru pe care il stiu e ca...ASA nu mai merge... Casnicia noastra e praf, relatia noastra desi trag de ea...nu mai poate fi resuscitata... Exista un copil de 5 ani care isi iubeste parintii ca ochii din cap...si sigur va suferi enorm...dar NU MAI POT !!!!... Totul a devenit un cosmar din care nu mai pot iesi... Nu stiu ce sa fac cu el (sotul) pentru ca nu vrea sa faca nimic. E constient ca relatia noastra nu merge, dar ma invinovateste NUMAI pe mine...el considera ca eu sunt aia "nebuna" care il chinuie...si el doar "raspunde" prin modul in care se poarta. De mai mult timp ma gandesc la divort...dar tot mi-e frica sa fac PASUL... Au existat 3 faze in cei 6 ani cand m-a ingrozit si INCA nu m-a lovit... Dar ultima oara era si copilul de fata cand EL si-a iesit di pepeni si a inceput sa arunce cu bucatile de pal de la patul nostru (cele de sub saltea) prin camera... Si eu si copilul ne-am speriat ingrozitor...Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l imbrac pe Adi si sa plecam din casa. EL nu a comentat si nici nu s-a opus, ba chiar cand Adi i-a zis sa vina cu noi, i-a explicat ca "mami vrea sa mearga numai cu tine"... Mi-e groaza ca data viitoare va fi mai rau si nu se va opri numai la a arunca cu lucruri... Refuza orice comunicare cu mine, nu simte nici macar nevoia sa-si ceara scuze pentru iesirile lui !!!! Ajutati-ma sa gasesc o cale de iesire din nebunia asta...ca nu mai stiu ce sa fac... Mai trebuie sa precizez ca EL vine dintr-o familie in care TATAL se poarta f urat cu sotia, iar ea a gasit de fiecare data o cale sa-i gaseasca scuze (ma rog, e alta mentalitate decat mine). Mi-e groaza de ce va urma...dupa ce voi face ceva radical... El oricum nu are de gand sa faca nimic...doar evita orice contact cu mine (sta la calculator toata seara si doar vine in pat tarziu). Sunt cu moralul la pamant si am nevoie de voi... Ana Annablue si Adita(1.11.2002) "De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

[camelia_daniela]

Annablue draga, imi pare rau ca treci prin asa ceva! [V] Sfaturi nu iti pot da, din pacate, pentru ca si eu trec cam prin aceeasi situatie! La mine inca nu a ajuns sa arunce cu obiecte in mine, sau inspre mine sau sa ma loveasca, insa ma lovesc si eu de acelasi zid al lipsei de comunicare! Precizez ca si sotul meu provine tot din acelasi tip de familie! Chiar azi de dimineatza i-am spus sotului ca asa nu se mai poate si raspunsul lui sablon "gaseste-ti altul, daca nu-ti convine!"! Asta in conditiile in care eu imi bat gura de cel putin 1 an, explicandu-i care e problema, de ce nu ma simt bine si ce anume imi doresc de la el[bang] ... el percepe asta ca o bataie la cap si pur si simplu nu vrea sa faca nimik din ceea ce ii cer eu, da ABSOLUT NIMIK!! Al meu nu sta la calculator tot timpul, insa are si el momente d-astea! Pur si simplu refuza comunicarea de orice fel iar eu, ca si tine sunt cu moralul la pamant! [V] [mamica]Cami & Alexandra Daria [hop] (02.01.2006) [url="http://b2.lilypie.com/lre0p2.png"]Dariuca creste si iar ... creste![/url] Cautam binele fara a-l gasi vreodata, in schimb gasim raul fara sa-l cautam! - Democrit

[mariamunteanu]

CE poti sa mai faci cand lucrurile merg atat de rau ? Iesi din relatie mancand pamantul inainte sa inceapa sa te bata. De ce te temi de ce va urma dupa divort ? Mai rau de atat nu poate fi. Vei ramane singura, dar asa cum esti acum, ai vreun ajutor de la el ? Nu, dimpotriva iti face viata un calvar. Daca deja arunca cu lucruri dupa tine si a avut "modelul" in familie, in curand te va lua la bataie. In principiu sunt pentru solutionarea conflictelor si pastrarea casniciei, dar in situatia descrisa de tine asa ceva este imposibil. Maria

[annablue]

Maria, Tocmai ca mi-e frica de ce se va intampla... Si "in timpul" si "dupa"... Adica, ca sa fiu mai clara, EL este un tip care poate fi foarte dur, care imi stie punctele slabe, secretele si ceea ce ar trebui sau poate sa faca ca sa ma "loveasca"... Si o face cand vrea, cu mare succes... Nu ma loveste fizic. Acum vreo doi ani a avut o faza in care a fost la un pas sa ma loveasca dar a preferat sa dea doua suturi telefonului si sa-l faca tandari, iar acum vreun an a ajuns la faza sa-mi puna mana in gat si sa ma imobilizeze - nici macar nu mai stiu de ce... Prima oara eram tot asa certati si incercand sa-l scot din mutenie l-am amenintat ca o sun pe ma-sa...si a urmat faza cu telefonul. M-a speriat atat de tare ca i-am urlat "sa iasa din casa MEA" pentru ca eram ingrozita. N-a iesit, si au trecut cateva luni bune sa trecem "peste". Ultima data, s-a enervat ca vroiam sa-i caut hainele groase (care erau sub patul nostru) si i-am cerut sa ma ajute. Reactia de frustrare a explodat si a inceput sa arunce cu bucatile de pal, sa le faca praf (n-a reusit). Nu am de gand sa accept sa faca si mai urat. Dar el refuza sa recunoasca ca el are oproblema... I-am zis sa mearga la psiholog de doi ani, i-am zis sa mergem impreuna (eu merg deja de mai mult timp). Nici nu vrea sa auda... Problema mea este ca nu am NICIUN alt AJUTOR... Si practic EL "ma ajuta" cu Adi... Nu stiu cum m-as putea descurca altfel...ca nu e nimeni pe care sa ma pot baza (nici prieteni "de nadejde" nici pe parinti nu pot conta, iar persoanele care m-ar putea ajuta nu au cum sa o faca asa cum as avea eu nevoie). Deci... Ana Annablue si Adita(1.11.2002) "De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

[mariamunteanu]

Annablue, cu ce te ajuta el ? La ce fel de ajutor te referi ? Din ce povestesti, ai o viata de cosmar cu un asemenea om. Si ce daca iti stie secretele si punctele slabe ? Fiecare om are punctele lui slabe, nimeni nu-i de stanca, crezi ca n-ai putea sa rezisti ? Si ce secrete pot fi atat de negre incat sa te faca presul lui de sters pe jos ? Ca doar nu ai comis crime sau esti Bin Laden deghizat si te temi sa nu te denunte el. Maria

[ELIZA MIRON]

Raspunsul la toate intrebarile tale il ai chiar in semnatura ta.Din pacate "noi" la tine reprezinta doar tu si copilul tau...

[carli1617]

Draga Annablue, te rog sa nu te superi ca ma bag si eu, dar imi permit sa-ti dau si eu un sfat care sigur va ajunge la inima ta, daca crezi macar putin in Dumnezeu. Sotul tau se manifesta violent pentru ca este si el o victima a tatalui lui violent, asa cum tu singura ai scris. Si pentru ca nu a stiut cum sau nu a avut cine sa-l ajute sa depaseasca problemele din copilarie, a ajuns acum in postura calaului. Suferinta striga din interiorul lui, se cere scoasa din sufletul lui, se cere iertata. TU poti sa-l ajuti pe el si apoi va fi bine pentru toti trei. Iti vorbesc din cele pe care le-am trait si eu, si nu doar din citite. Cum poti tu sa-l ajuti pe el si in acelasi timp sa te ajuti si pe tine, sa te cunosti mai bine, sa te impaci cu tine insati, cu viata ta si sa ajungi la liniste si pace sufleteasca? Intra pe acest site, citeste, ia legatura cu Maica Siluana si vei afla: http://www.sfintii-arhangheli.ro/seminar.php Daca v-ati cununat la biserica, atunci inseamna ca ati primit putere mare si har pe care vei invata sa-l "reactivezi" pentru a trai in pace si in dragoste cu sotul tau. Daca ai vreo nelamurire, intreaba-ma. Cu mult drag, Carli [url="http://www.sfintii-arhangheli.ro/seminar.php"]Sa ne vindecam iertand[/url] [url="http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/"]Carte de rugaciuni[/url] [url="http://sfaturiortodoxe.ro/"]Sfaturi[/url]

[mariamunteanu]

Imi e greu sa comentez sfatul lui Carli pt. ca eu insami sunt credincioasa. Dar, tot din experienta pot sa spun ca unii oameni nu pot fi adusi pe calea cea buna si tot efortul de a-i "imbuna" nu duce la nimic cand ei nu vor sa se indrepte. El nu are nici o scuza, mai sunt si altii care au suferit in copilarie si totusi au ajuns oameni cumsecade. In schimb tu, Annablue, iti poti gasi in credinta intarirea sufletului si increderea in Dumnezeu care nu te va lasa. Nu vei fi singura fara sotul tau, ai un copil si il ai pe D-zeu care te va calauzi si-ti va da putere. Maria

[szivarvany]

Ana, imi pare rau ca ati ajuns aici. Eu fac parte din categoria care nu a fost in stare sa divorteze, dar stam separat, avem fiecare viata lui. Dar, am supravieutit, de 3 luni pot spune ca traiesc, muncesc, ma decurc absolut singura cu fie`mea (avem o dadaca si pe taica`mio care e plecat cu serviciul cate 2-3 saptamani), am timp pt mine, pt iesiri la teatru, la pizza, la un restaurant. Si fie`mea are abia 3 ani si un pic. Partea buna e ca nu mai smotruiesc ca nebuna, nu pregatesc mancaruri peste mancaruri, nu ma stresez cu prostii si nu ma consum aiurea. Atat am realizat pana acum. Si cum trece timpul, vad foarte clar muuulte lucruri ! ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url]

[anamaria]

ooooffff, draga de tine! [pup] nu stiu cum si de ce, dar am simtit ca se intampla ceva cu voi, mi-a fost insa teama sa intreb... (stiu si stii ca tot ce pot face se rezuma din pacate la prea putin, dar totusi, iti aduc aminte ca exist si daca vrei putem vorbi oricand, aici sau pe mess) despre ce povestesti aici, nu prea am cuvinte, solutii nici atat! sper ca intelegi de ce simt ca nu pot sa-ti dau sfatul pe care cred ca l-as da altei femei, in situatia ta [;)] - cel cu masuri definitive... asa ca incerc sa caut alte solutii, mai aproape de 'compromis' si nu pot decat sa sper ca intr-un fel sau altul se va rezolva totul! citind randurile tale, mi-a venit o idee - si imi pare rau sa recunosc, dar e singura! MAMA lui. incearca sa gasesti un sprijin la ea. nu stiu daca va da rezultate, dar e, totusi, o idee. o sa incerc sa-mi sustin punctul de vedere: mie mi-e destul de clar ca parte din problema asta sta, cum ai zis si tu, in familia in care a crescut el, in relatia tatalui sau cu mama lui si in relatia lor, ca parinti, cu copiii. ca mama lui a acceptat sa traiasca o viata asa, in teroare, e una. e treaba ei si nu o judeca nimeni. dar asta nu inseamna ca trebuie sa accepti si tu teroarea in viata de zi cu zi... de acord, maica-sa nu a stiut/ nu a putut sau nu a reusit sa il ajute sa inteleaga situatia cum trebuie, sa traga invatamintele si sa nu ajunga sa copieze modelul negativ al tatalui sau. dar poate ca macar acum, in al XII-lea ceas, te va intelege si veti reusi sa ajungeti impreuna la EL, sa gasiti butoanele pe care trebuie apasat ca sa priceapa ca nu mai merge asa... ca daca vrea sa-si pastreze familia trebuie sa lupte, poate e tarziu dar sper ca nu e inca PREA tarziu... eu am crezut intotdeauna ca in problemele de cuplu nu poti spune decat foarte rar ca a fost vina lui X sau Y (cel putin atata vreme cat nu e vorba de violente fizice). nu e numai vina ta, cum zice el, dar nu nici numai vina lui, cum spui tu. adevarul e pe undeva pe la mijloc, probabil. tu esti nefericita ca el nu te intelege, ca nu coopereaza, ca nu comunica samd. fii sigura ca si el e nefericit! problema este ca eu deja incep sa cred ca se cere musai ajutorul unui psiholog. stiu ca tu ai discutat cu cineva, dar trebuie sa il convingi sa mearga si el, poate un timp singur si poate ca o perioada impreuna - si aici sper eu sa gasesti ajutor la mama lui, sau la sora/ fratele lui; poate tu nu crezi ca te-ar putea ajuta, dar nu se stie pana nu incerci, nu? oricum, ultimul sfat pe care ti-l dau este sa nu astepti mult. sa nu amani, sa nu te amagesti ca maine va fi mai bine, ca se va trezi intr-o dimineata schimbat, exact asa cum vrei tu sa fie, sau asa cum a fost odata... actioneaza, daca crezi ca ai cum si daca inca mai simti ca merita, incearca o ultima solutie, dar pune-ti tu singura un termen-limita, eu stiu, cateva luni, 1 an maxim. daca pana atunci accepta sa consulte un psiholog pentru ajutor, daca se va implica activ in lupta de a va pastra familia, bine, daca nu... NU _________________________ ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme: [bonjovi] Nascut pe 4 iulie (2000) si [cri] Vineri, 13 (iunie, 2003) [url="http://community.webshots.com/user/miremirion"]poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )[/url] ************************ Pesimistul vede intr-un tunel intunericul; Optimistul vede lumina de la capatul lui; Realistul vede luminile trenului care vine; Mecanicul de locomotiva vede trei idioti pe sine, gata sa-i calce trenul...