Cand nu mai merge...deloc :(

[babyblue]

quote:

---

Originally posted by MissParker
annablue, am sa-ti spun povestea mea cu fostul meu sot. Concluziile le tragi singura. Am fost aproape 10 ani impreuna. Ne-am cunoscut cand el avea 21 si eu 23 de ani. El - Rac, eu - Scorpion. El - melancolic, pesimist, nesigur, imatur, imediat entuziasmat de mine - plina de energie, optimista, ambitioasa, mereu vesela. El - frunza in vant, "rebelul" care a intrerupt scoala dupa 10 clase ca se "razbune" pe taica-su (lucra in depozit la carat cutii cand l-am cunoscut), eu - copilul model cu facultate si cu ambitii profesionale (am inceput in Germania ca si chelnerita la negru, iar dupa ce am invatat rapid germana am ajuns sa lucrez ca secretara si traducatoare si l-am tras si pe el dupa mine, sa faca scoala de asistenti medicali). El - morocanos, ultrasensibil, ranchiunos, egoist sub masca altruismului (fiecare gest "afectuos" facut pentru mine venea cu o dobanda ascunsa si cu cereri indirecte), permanent in stare de autovictimizare, eu - co-dependenta (din pacate), obsedata sa fac tuturor pe plac (mai putin mie) si sa ma sacrific pe mine ca sa obtin "iubire" de la altii (jocul invatat de la parinti). El - un om slab, las, iresponsabil, manipulativ, eu - puternica, independenta, sigura pe mine intelectual, dar dpdv emotional naiva si usor de manipulat prin mustrari de constiinta si induceri de culpabilitate. Dupa 4 ani de casnicie a fost pe punctul de a ma insela, isi gasise o noua "victima" (o anorexica semi-analfabeta pe care voia s-o "salveze" el, leul!). Am auzit atunci de la el cuvinte de genul "Iubirea vine si iubirea trece, acum nu te mai iubesc pe tine, o iubesc pe ea, caci are nevoie de mine!" sau clasicul "Ehei, altceva ar fi fost daca mi-ai fi facut un copil!" (da, as fi ramas singura cu copilul de gat, caci el nu era in stare sa-si gestioneze nici macar propria lui viata). I-am mai dat o sansa, mare greseala, dar se pare ca inca nu-mi invatasem lectia. Eu am fost permanent cea care ceda, cea care lupta pentru mentinerea armoniei (o falsa armonie, caci astfel adevarul nu putea iesi niciodata la iveala, eu tot menajandu-l pe "sensibilul lui mamica"!!), eu am fost cea care lupta pentru a-i castiga favorurile, eu ma puneam permanent pe mine sub semnul intrebarii si tot incercam sa schimb la mine ceva pentru a vedea un efect la el (mare greseala), eu eram in permanenta motorul relatiei, iar dansul se lasa carat in carca si intervenea doar cu critici si reprosuri mascate (ca nu-i ghicesc gandurile si nu-l fac fericit!), era deprimat si astepta ca eu sa-l scot mereu din "mlastina", practic se alimenta emotional din mine ca dintr-o baterie, fara a oferi ceva la randul lui... Toate astea in timp ce eu ma imbolnaveam tot mai des (de la 2 raceli pe an ajunsesem deja la 5-6 gripe serioase pe an, virusi stomacali, am capatat spondilartroza si ma durea constant coloana vertebrala - de la atata "greutate" cata aveam pe umeri, incepusem sa am migrene, ma ingrasam de frustrare etc.), iar el se mai ducea si prin bordeluri si o perioada incepuse sa ia si cocaina (dupa care tot la mine a apelat, sa vorbesc eu cu dealer-ul lui si sa-l ajut sa scape de dependenta!!). Ce mai, devenisem mamicuta lui in toata regula [bang][bang] Finalul a fost ca din fericire pentru mine el mi-a fortat mana sa ne despartim, altfel eu - cu loialitatea mea prost inteleasa - as fi ramas probabil pana acum cu el, luptandu-ma sa-i merit "iubirea". La scurt timp dupa despartire (de, trebuie mai intai sa apara un loc gol in viata oamenilor pentru ca ceva mai bun sa vina in loc) l-am cunoscut pe actualul meu sot, cu care sunt f.f.f.f. fericita de 6 ani si jumatate, cu care sunt pe aceeasi lungime de unda din aproape toate punctele de vedere: suntem parteneri egali, daruim si primim in aceeasi masura, comunicam de la suflet la suflet, fiecare din noi tine cont de nevoile si dorintele celuilalt, iar lucrurile sunt acum atat de simple. Fara manipulari, fara sentimente de vinovatie, fara pasarea responsabilitatii, fara acuzatii sau reprosuri infantile. Cu iubire, maturitate, respect, responsabilitate. Repet, concluziile le tragi tu. Mult succes!

Felicia [gravi] 7+

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

[url="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"]S-o ajutam pe Sonia[/url]

---

MULTUMESC! mie mi=ai spulberat toate indoielile (dc le mai aveam) in legatura cu exul meu, tot rac si el..ce coincidenta.... _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[J G]

M-am ferit sa-ti raspund, cred ca stii de ce... Eu am fost casatorita cu fratele geaman al sotului tau, efectiv un alter-ego, tot ce povestesti mi s-a intamplat si mie. Victimizarile (du-te tu, ma sacrific eu) crizele de isterie cu daramat casa... absolut la fel. Recunosc ca limita mea a fost cand a a facut scandal si a speriat copilul. Acolo m-am oprit, atunci am bagat divort. As fi indurat eu orice dar nu sa o vad pe fiica-mea plangand de frica. Multe doamne ti-au spus sa nu renunti, au spus ca se renunta prea usor... vezi eu iti spun ca problema ta e ca nu poti sa renunti la lupta, nu poti sa intelegi ca nu ai nici o sansa. Si oricat ti-as spune eu numai tu singura poti sa ajungi la concluzia asta. Vine un moment, vine o clipa in care vei reusi sa intelegi. Dar nu te poate invata nimeni. Mult succes... mai scrie-mi, seara dupa 10 culc copilul ma gasesti pe YM. Sau pe mail... J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[annablue]

Miss Parker, Multumesc pentru ceea ce mi-ai povestit...cred ca ti-a fost foarte greu. In cazul meu, am recunoscut din ceea ce ai povestit cateva detalii (si el e morocanos, si el ma invinovateste de toate problemele, eu sunt cea care se forteaza sa calmeze atmosfera...si as putea sa mai continuu tot asa). Insa, ca o diferenta despre cazul meu, el nu e genul care sa isi schimbe "optiunea", poate dintr-un fel de comoditate sau lipsa de incredre in fortele proprii. Pe mine ma "omoara" faptul ca el nu reactioneaza nici cand ii spun "mura-n-gura" ce trebuie facut sau ar putea sa faca. Si in plus, noi am mai avut perioade in care am dus-o greu, dar atunci isi mai dadea interesul, mai aveam discutii productive despre relatia noastra si ce se intampla cu NOI. Acum, el doar vrea sa nu mai fie "deranjat" cu nimic si sa faca fix ce are chef... Adica, eu sa ma stresez cu ceea ce e urgent si trebuie facut, iar el sa fie lasat cat mai mult in pace. De exemplu, aseara am pregatit ceva la cuptor si am mancat impreuna (fara Adi, dar macar am fost impreuna la masa, ca de mult nu mai mancam in acelasi timp). Dupa care, ca si cum vrea sa-si aduca si el aportul, a strans farfuriile si le-a pus in chiuveta... A trebuit sa-i atrag eu atentia si sa-l intreb daca le si spala... Raspunsul lui a fost ca "nu prea avea chef sa le spele acum"... "ok, dar ai de gand sa le speli maine dimineata sau maine seara?" a fost raspunsul meu. S-a imbufnat si le-a spalat, dar asta a fost iar ceva ce mi-a pus in carca la categoria "batut la cap"... Stiu ca n-ar fi trebuit sa zic nimic...dar ma dispera ca asa face tot timpul, si vasele nu le pot lasa nespalate, ca daca i le-as lasa pe ale lui...in curand ar puti in bucatarie si el nu le-ar mai spala ca "sunt prea demult murdare" (asa mi-a zis o data cand l-am intrebat de ce nu le-a spalat si pe cele vechi de o zi inainte). Ana Annablue si Adita(1.11.2002) "De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

[lau10]

Annablue, nu ma pot abtine sa nu zic ceva desi eu in general nu scriu la In unul si in doi...dar mi s-a ridicat mie parul pe spate cand am citit conversatia pe care ati avut-o aseara. Daca tot ai facut efortul si ai facut ceva bun de mancare,e rati voi doi si numai voi doi, el a facut un "efort" si a dus vasele in chiuveta..chiar crezi ca era necesar sa mai comentezi? Sotul meu, care te rog sa ma crezi ca are mult respect si bun simt pentru mine, ar fi reactionat la fel..s-ar fi imbufnat si ar fi spalat vasele de-al naibii. Incearca sa nu te concentrezi pe cele negative si vezi mai mult pozitivul in ceea ce face el. De ce nu te-ai concentrat aseara sa vorbesti despre voi doi..in loc sa faci comentariul despre vase?? El cine stie..poate asta vroia dar barbatii nu stiu cum sa reactioneze in situatii din astea...nu mai astepta de la el sa faca si sa dreaga..stiu ca spui ca numai tu faci in general, dar iti spun sinxcer, cu diplomatie vei rezolva problema asta. Nu-l mai toca la cap si fii putin indiferenta la ce se intampla cu el si in jurul tayu, eventual aranjeaza-te putin, sa nu te vada plansa sau bosumflata, si cine stie, daca te iubeste cu adevarat poate o sa vada lumina la capatul tunelului. Mult succes laura

[inaioana]

Ana, inteleg dar daca il faci sa intelega CLAR ca daca nu merge la terapie de cuplu il parasesti pentru totdeauna? Eu cred ca daca te iubeste cu adevarat si isi doreste relatia cu tine, chiar daca acum este o relatie foarte proasta, va accepta sa mearga la terapie chiar si macar dupa ce l-ai parasit (iti va cere aceasta "a doua sansa"). Sau ii poti spune, ok, mergem la terapie de cuplu si daca dupa 3-5 sedinte ala zice ca io-s exclusiv de vina si tu n-ai nici un aport in neintelegerile dintre noi, atunci facem cum zici tu! (Evident e exclus sa fie asa, dar e un mod de a-l atrage inspre asta). Eu am avut noroc, sotul meu a fost de acord sa mearga la terapie de cuplu si pot sa va spun ca ne- ajutat enorm de mult. Dar am nimerit o terapista excelenta (din a treia incercare[:D]). Mult succes![flo] Ioana cu [copil]Serghei (2 mai 2006) si [zana] Katja (30 martie 2004) [url="http://community.webshots.com/user/inaioana"]pozici [/url]

[mobriq]

Annablue, eu ma intreb daca incercarile tale nu sunt cumva de a trata "efectele", in loc sa tratezi cauza. Si cauza, asa cum vad eu, e ca familia voastra nu este "functionala", e un mecanism care nu merge. Poate ar ajuta, daca nu e prea tarziu, un set de reguli (scrise), cine ce indatoriri are. Cred ca din entuziasm, ti-ai asumat prea multe responsabilitati (cum adica, el te "ajuta" cu copilul, nu e copilul amandurora, nu aveti responsabilitati egale fata de el ? ). Dupa 5 ani de casnicie, ar fi trebuit sa se stie cine si cand spala vasele. Banui ca in 99,9% din cazuri tu le speli, normal ca el nu vrea sa strice "regula". Si nu e o idee buna sa-i spui tu ce sa faca si cand sa faca (uram chestia asta cand eram la mama acasa) ... trebuie sa vina de la el ... si ca sa vina de la el, trebuie sa vada ce este nevoie sa fie facut ... si pt asta trebuie sa-l lasi tu sa vada ... banui unde bat, nu ? ... dar nu cu suparare, ci relaxata ... e fain sa nu faci nimic toata seara , sa te joci cu copilul, sa te uiti pe o carte/revista ... crezi ca poti ? (mai trebuie sa ai idei de cine care-s gata in 5 min, dar nu e chiar asa de greu). Monica si Eduard (3 ani)

[babyblue]

pe astia de sunt invatati sa slugareasca femeia nu-i mai educi nici dc te baga in mormant. nici cu pshilogii americii... e vb de educatie..si aia e gresita din start. si de fire. si pe aia nu o mai schimbi. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[MissParker]

Problema cu vasele sau cu rufele sau cu gunoiul sau cu sticlele (continua tu) este doar varful micut de tot al unui aisberg imens. Buba este mult mai in adancime, iar tu stii asta. Baza relatiei se clatina rau de tot, eu nu cred ca daca el de exemplu ar spala vasele in fiecare zi asta ar rezolva problema grava dintre voi.

Felicia [gravi] 7+

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

[url="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"]S-o ajutam pe Sonia[/url]

[inaioana]

Dati-le-n colo de vase. Asta e problema? Eu cred ca ei trebuie sa invete sa comunice. Si nu cred ca daca lucrurile importante ar fi in regula, Ana s-ar impiedica in problema vaselor. Eu daca barbate-miu ar face caz ca nu spal vasele sau nu fac cine stie ce cand n-am chef (si in general n-am! ) zau ca l-as considera superficial si mi-as pune mari probleme in privinta relatiei nostre! Ioana cu [copil]Serghei (2 mai 2006) si [zana] Katja (30 martie 2004) [url="http://community.webshots.com/user/inaioana"]pozici [/url]

[annablue]

Am revenit cu noutati...daca le pot spune asa... Situatia este din ce in ce mai dificila. Nu stiu ce as putea sa mai fac, pentru ca comunicarea noastra este 0. Acum doua seri domnul a venit cu un ceas nou (se pare ca costa vreo 250 ron (in conditiile in care noi nu mai avem nici un ban in casa). L-am intrebat de unde il are...mi-a zis ca l-a primit. Se pare ca de la un coleg (sau asa zice el). In momentul i ncare i-am zis ca mi-e greu sa cred, s-a ofuscat...si prin urmare "m-a pedepsit" si nu a mancat, iar aseara a venit plin de spume si a inceput sa tranteasca prin casa diverse, sa se ratoiasca la mine fara motiv, iar cand l-am intrebat ce are, mi-a zis ca mi se pare mie...ca el n-are nimic. Cert e ca aseara mi-a fost TEAMA ca va avea iar o iesire din aia oribila...si Adi era acasa... Nu mai pot suporta sa traiesc in teroare... Ieri m-am decis sa iau in mana si problemele legate de chestii ce trebuiesc reparate in casa (in speta, aveam nevoie de un instalator care sa verifice bucataria si baia), asa ca m-am descurcat singura si azi a venit cineva. Urasc sa trebuiasca sa ma descurc singura... Acum ma simt atat de SINGURA... Nu am pe nimeni la care sa apelez... Nu mai am nici o letcaie(3 lei sunt toti banii mei) si nu am deschis credit pe card (facuse el si am decis sa nu deschidem doua)... Ma simt total depasita de situatie... Si culmea e ca ar trebui sa am un sot... Ana Annablue si Adita(1.11.2002) "De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."