Ce faci daca te inseala?

[Adria_]

Eu cred ca as plange mult, asa de mare ar fi frustrarea

[ymcar]

Ma indoiesc ca vreo instanta din lume, fie ea chiar si din mareata America o sa ii dea ei casa lui pentru ca el a inselat. Cred ca s-ar putea sa o pateasca tot ea daca incearca sa schimbe yala la casa lui... Eu nu ma referam neaparat sa faptul ca este corect/normal/moral/etc a insela sau nu ci la faptul ca ideea cu schimbatul yalei este cel putin in unele cazuri aberanta. Stiu ca unora le place ideea ca s-ar putea razbuna crunt, e in firea multor oameni(probabil razbunarea este o chestiune nobila, nu asa... ca inselatul, si o si cosmetizam in cuvinte ce sugereaza justitie, ca "a plati"), doar ca uneori... e doar o iluzie. Si ma indoiesc ca sotia inselata e Dumnezeu sau Judecatorul de district ca sa fie in masura sa stabileasca pedeapsa.... Dar e frumos sa te visezi in locul lor, iti da senzatia de putere, te simti asa... cam ca Superman... sau macar Bond. JAMES Bond. My life smells acceptable

[ocebine]

Ymca...te sfatuiesc atunci sa intrebi un avocat...nu mai pierde to timpul cu mine pe tonuri sarcastice si sa incerci sa aduci discutia pe un fagas care nu isi are locul aici. Cel putin daca ai avea o idee despre ce constiuie motiv de divort, despre procedurile intiale poate as fii inclinata sa dau putin atentie. E clar ca de fapt nu stii absolut nimic despre acest fapt ci doar iti da o senzatie de bine ca poti sta bine ascun in spatele computerului si lansezi opinii perfect inutile si malitioase. Dupa tonul batjocoritor pe care il ai cind se vorbeste despre o femei inselata imi dau seama de fapt de "bunele tale intentii". Cu drag, [recevere] Anamaria I used to be indecisive, but now I'm not sure.

[ymcar]

Care e legatura intre divort si tentativa de a da afara pe cineva din proprietatea lui?! Hai sa fim seriosi, nu impresionezi pe nimeni cu tonul asta superior. Edit: nu am vorbit pe nici un ton, cu atat mai putin batjocoritor, despre vreo femeie inselata. M-am legat de o idee care nu are nici o legatura cu o atitudine realista, cel putin in anumite cazuri. Asa ca nu generaliza ce ti se pare tie ca vreau sa spun, sau ti-ar place sa spun ca sa ma poti acuza. My life smells acceptable

[mirachi]

ma consider o persoana cu capul pe umeri si cu multa tarie de caracter,cu orgoliu(pe care incerc sa-l canalizez in scopuri constructive)si destul de liberala in gandire si in relatia cu partenerul... demult,aveam un prieten,divortat, care era cu 8 ani mai mare decat mine si pe care il iubeam mult...considerand ca amandoi suntem suficiet de maturi in gandire cazusem de acord ca daca ni se vor schimba sentimentele sau daca ne canalizam iubirea spre alte"meleaguri"sa avem bunul simt si sa ne impartasim acest lucru si sa nu fim pusi in situatii de a fi prinsi unul de celalat. totul a mers bine o perioada si singurele discutii pe care le aveam,erau pe seama faptului ca desi ne logodisem,nu locuiam impreuna...parintii mei fiind oameni de moda veche care tineau mortis sa plec din casa lor doar maritata...normal ca il intelegeam ca i se parea normal sa dormim impreuna,sa ne trezim impreuna,sa facem totul impreuna...desi am zis ca doar nu mai era mult de asteptat. lucra ca sofer de tir,international si de fiecare data cand pleca si se intorcea din cursa ma anunta imediat telefonic...deci,cand era in tara...ma astepta intotdeauna acasa la el,cu masa pusa,cu mancarea "nici prea calda nici prea rece,numai buna de mancat"si cu mici atentii,si desi aveam un program de lucru incarcat ma intelegea si nu se supara daca mai intarziam... a plecat tot asa in cursa si ma anuntase dar nu ma mai anunta si ca s-a intors...si cum trecusera destule zile decand ar fi trebuit sa se intoarca,neprimind nici oveste de la el,am inceput sa imi fac griji...imi inchipuiam tot felul de accidente sau intamplari neplacute prin care sa fi trecut bietul de el iar eu sa nu stiu nimic si sa nu ii fiu alaturi... intr-o seara tot asa ingrijorata,sun din nou acasa,si obisnuita ca daca e acasa raspunde la al 4 apel maxim,vazand ca nu raspunde...nu am mai insistat...si iar griji...am mai format odata numarul si am lasat sa sune telefonul cred ca vreo 20 de apeluri...si surpriza la celalalt capat al telefonului o voce de femeie...m-am gandit atunci ca din cauza insistentei mele de a lasa atata sa sune telfonul,in centrala s-a cuplat gresit si s-a fprmat o alta legatura...am inchis...dupa care am sunat iar si de data asta mi s-a raspuns foarte repede...aceeasi voce de femeie...mi-am spus numele si am intrebat-o pe cealalta cine este..."prietena lui stefan sunt"mi-a raspuns;tu cine esti...cum ar fi fost sa-i raspund ca si eu tot prietena lui sunt,atata vreme cat ea imi raspundea din casa lui iar eu apelam de la parintii mei de acasa... numai stiu exact dar stiu ca intr-un sfert de ora eram la usa lui...ma simteam tradata dar in acelasi timp ma simteam ca o idioata...eu imi faceam griji pt.el iar dumnealui isi facuse o noua achizitie...am sunat la usa...si l-am auzit in interiorul casei cum ea spus celeilalte sa vina si sa se uite pe vizor sa vada cine e,dar sa nu deschida usa...am simtit ca pica cerul pe mine,nu numai ca ma inselase dar nici bunul simt nu il avusese sa imi spuna ce se intampla si pe deasupra ma trata si ca pe o fraiera...il aud ca e in casa si auzeam tot ceea ce vorbea cu cealalta.iar ea sustinea ca e singura acasa...am rugat-o sa imi deschida si sa imi permita sa imi iau calculatorul pe care il aveam la el,iar in privinta lor puteau sa faca bors... si il auzeam cum era in casa si ce ii spunea ei sa imi spuna...stiu doar ca la un moment dat mi-am pierdut cumpatul ,auzind cat sunt de mincinosi si am inceput sa lovesc usa cu picioarele si i-am spart vizorul cu cheia... stiti ce repede mi-am revenit cand am auzit pocnetul sticlei de la vizor cand a aterizat pe pardoseala? nu imi venea sa cred ca imi putusem pierde cumpatul si ca putusem reactiona asa de urat...ca o mahalagioaica as putea spune...mi-am pus coada intre picioare si am plecat acasa... ne-am intalnit peste cateva zile la el acasa,unde ma dusesem sa imi iau calculatorul si lucrurile pe care le aveam pe acolo...stiindu-mi comportamentul de doamna a tinut sa imi faca cunostinta cu actuala prietena...nu a prevazut cu atat mai putin eu(nici nu ma gandeam ca voi da ochii cu ea,bazandu-ma pe bunul lui simt...sau ma rog ,ramasite de bun simt ca o expediase de acasa)... o fata de la tara,imbracata intr-un trening foita,foate murdar,stirba,dar cu 4 ani mai tanara ca mine,efectiv imi radea in fata si imi arunca fel de fel de invective fara ca macar eu sa o fi bagat in seama mie,director la o firma internationala,imbracata la 4 ace si cu un vocabular elevat...m-am dezmeticit la un moment dat cand ei ii curgea cafea pe care i-o aruncasem in fata...am realizat atunci ca indiferent cate studii,cat bun simt,cat calm ai si cat de liberal esti, pus intr-o situatie in care durerea,tradarea,mojicia si nesimtirea celuilalt te pot pune in situatii penibile si iti pot intuneca gandirea...am sunat taxiul,mi-am luat calculatorul si l-am scos pt.totdeauna din viata mea...nu aveam nevoie de explicatii... a incercat sa mai vorbim si poate sa imi explice,dar am realizat ca daca il voi putea ierta vreodata,in schimb nu voi mai avea niciodata incredere...iar o relatie pt.mine in primul rand pe incredere se bazeaza...asa ca am refuzat sa ne mai vedem vreodata... si ca sa raspun on topic...normal ca vreau sa fiu sigura ca nu ma inseala,nu as plati cu aceeasi moneda...aici nu functioneaza zicala "cui pe cui se scoate" si daca ar fi chiar si numai o escapada nu ceea ce am patit in tinerete nu as mai avea incredere asa ca la ce bun as il iert si sa mergem mai departe daca tot timpul m-as gandi cum a fost cu cealalta,daca s-au simtit mai bine sau la fel de bine si altele si astfel sa imi otravesc mai departe relatia...la ce bun ...fiecare sa mearga pe drumul lui...doar balta are peste...si cine stie poate dai peste cineva care te va merita si care va considera ca sunt mai bune fructele pe care le poti culege fara pb.decat cele interzise... nu mi-as fi imaginat niciodata ca as fi putut reactiona asa de urat...mai aveam discutii cu prietenele pe acesta tema si fiecare avea parerea ei;eu ma consideram cea mai cu capul pe umeri vizavi de aceasta problema si de modul in care as reactiona...asemeni unei doamne "ma intorc si plec cu capul sus"doar nu eu am fost cea care a tradat ... pusa in fata faptului implinit,socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ... sper sa fi fost coerenta desi rememorand acesta patanie...mi-am amintit durerea pe care am simt-o atunci si sentimentul neplacut pe care il ai atunci cand esti tradat...cu toate astea incurajez femeile sa mai acorde si a doua sansa daca se simt capabile sa ierte si sa UITE...altfel doar iertarea nu isi are rostul...iar relatia e sortita esecului cu toate sansele acordate. sper sa nu va fi plictisit cu povestea mea si sa nu fi gresit ortografia ca nu mai am timp sa fac corecturile...mi s-a trezit puiul si imi solicita prezenta... sa fiti iubite! UITAREA ESTE ULTIMUL LEAC PENTRU LUCRURILE PE CARE LE-AI PIERDUT NU LASA SOTIA SINGURA LA NECAZURI,CA NU INTOTDEAUNA O GASESTI SINGURA SI LA BUCURII NEPASAREA ESTE CEL MAI MARE HANDICAP

[Annie80]

ce fac inainte sau puce ce ia o mama de bataie ?? doar glumesc eu nu stiu ce as face, cateodata imi vin fel si fel de idei in cap- - - cum iar sta parfumat cu kerosen si sami aprin o tigara - simplu as disparea fara sai spun nimic - sa-l dau afara dezbracat, impreuna cu 'ea' dak ii prind in casa deci depinde in ce toane o sa fiu cand mi-oi da seama Someone's pleasure is another's pain!

[mama lia]

acum 15 ani probabil ca as fi divortat... acum, la 40 de ani si la a doua casnicie, daca ar fi sa aflu ca m-a inselat, dar ca a fost ceva pasager, probabil ca l-as ierta....dar nu cred ca as uita..... oricum, una e sa te gindesti ce ai face si alta e sa fii pus in fata faptului implinit....e surprinzator ce reactii poti avea..... mama domnisoarei Cristina [majoreta] (28.09.1993)

[372018]

As fi nemarginit de trista si de nemangaiat!Sincer?Nici nu vreau sa ma gandesc ce as face:asa de bravura sau la gluma spui multe.Dar poti sa stii pana nu te nimereste?Cred ca, aici, pe forum la in doi sau unul mergem...ar trebui postate mai multe cazuri fericite, mai multa speranta si buna dispozitie,mai multa incurajare.Eu una le-as prefera decat vorbele bombastice si filosofale.Viata nu e teorie, decat f. rar.Viata este practica(na!ca am scos si eu o cultura de filosofie primitiva![:D])Ideea e ca sunt oameni care trebuie ajutati pe aici.Iar pe cei carora eu nu le pot arat un pic de curcubeu, prefer sa-i las in pace si macar sa-si spuna amarul in liniste. [url="http://uk.pg.photos.yahoo.com/ph/bmc_ccc/myphotos"][si-eu][/url] nu mor caii cand vor cainii...

[Elise]

quote:

---

Originally posted by anamea cred ca femeile independente dpdv financiar pot sa faca asta, dar celelalte ce fac ca la noi in ro e greu sa fii femeie singura si daca mai ai si un copil...... doi ce poti face, trebuie sa ai multa vointa si incredere in fortele proprii sa te desparti de el daca depinzi de el dpdv financiar dana

---

Poti sa reduci pretentiile si sa deveni independenta financiar. Asta poti face. Nu sa stai la mina unuia care te cumpara cu iluzia ca nu te descurci fara el. Ca sa raspund on topic,mi s-a intimplat o singura data sa imi vad "marea dragoste" cu cineva: am reactionat tot intr-un mod surprinzator pt. mine: am ieshit, am inchis usa incet, m-am dus afara in parcare si cind a ieshit sa conduca dna am vrut sa dau peste el. Din fericire pt. amindoi, s-a prins cu o secunda mai devreme si a sarit lateral. Asa ca am reushit doar sa lovesc mashina de bloc, sa sparg farurile, masca, radiatorul.... si sa plec cu un amestec de benzina, apa, antigel curgind dupa vehiculul "ucigas" si un mare sentiment de eliberare. Nu l-am mai vazut de atunci. Orice explicatie era, oricum, inutila. Probabil nici macar nu si-a dat seama ca a lasat usa deschisa...sau ca era ora la care trebuia sa ne vedem... Nu stiu cum as rectiona a doua oara. Dar n-as garanta ca n-as avea mai multa precizie si rapiditate, cit sa-l nimeresc. Sint reactii de moment care intr-adevar nu tin de teorie, calculele de acasa, sau de cum ti-ai seta prioritatile in viata, "la rece". Elise & BBLisa

[Victoria_mami]

quote:

---

Originally posted by ymcar
Ma indoiesc ca vreo instanta din lume, fie ea chiar si din mareata America o sa ii dea ei casa lui pentru ca el a inselat. My life smells acceptable

---

Off-topic: Nu stiu in America cum e, dar in Canada daca locuiesti cu cineva 6 luni (si poti dovedi, bineinteles) si te desparti, indiferentde motive, ai dreptul la 50% din TOT ce are el/ea: casa, masina, bani la banca, etc... chiar daca esti TU cel/cea care inseala, tot ai dreptul la jumate... ceea ce mie, personal mi se pare o prostie; de ex. eu si sotul meu: suntem impreuna de 4 ani, timp in care el a platit tot, ca salariul meu este aproape inexistent si de obicei sunt banii mei de buzunar; dar daca as pleca maine, sau daca as fi plecat acum 3 ani jumate, desi nu am platit un cent la intretinerea casei (gaz, lumina, rate, etc...) legea mi-ar da jumate din casa, masina, banii din banca. On-topic: nu sunt sigura ca as putea ierta, dar nu se stie niciodata; pusa in fata faptului implinit, nu stiu cum as reactiona. _____________________________________________ Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!