Dupa un sfert de secol

[A_Iulia]

quote:

---

Originally posted by ane2200 Anul trecut tatal meu a murit, iar la cateva luni dupa asta, ne-am trezit dati in judecata - eu , fratele meu si mama - pentru mostenirea care i se cuvine fetei. Desi in ultimii 5 ani nu a sunat macar o data sa intrebe ce face tata, cum se simte, acum isi vrea partea. Da, legal are dreptul. Dar moral? Ane & [url="http://community.webshots.com/user/Ane2200"]Raul[/url] - 17 martie 2007 [url="http://www.onetruemedia.com/my_shared?z=1cb90b71924d712907dbca&utm_source=otm&utm_medium=text_url"] filmulet Raul[/url] [url="http://www.helpsonia.com/"]Ajutati-o pe Sonia[/url]

---

Ane, sincer, parerea mea: e la fel de moral pe cat a fost si atitudinea tatalui tau referitor la ea (stiu ca ai spus ca mama fetei a interzis contactul, dar cand fata a devenit majora nimic nu l-a impiedicat pe tatal tau sa-si presteze obligatiile sale la fel de "morale" fata de copil, si anume ce zici tu: s-o sune sa vada ce mai face, cum se mai simte, etc) Mosinoi, e greu sa imparti ceva ce stii ca e doar al tau (chiar si daca e vorba doar de atentie). Dar imagineaza-ti ca ar fi copiii tai in locul baiatului. Cum crezi ca ar fi mai bine sa se intample, si ce anume? Indiferent ca un copil a fost dorit sau nu de amandoi parintii, cata vreme el exista, exista responsabilitati (chiar si morale, cum zicea Ane) reciproce. Mi-e greu sa cred ca iti este confortabila ideea ca sotul tau si-a neglijat intentionat acest copil 25 ani, si ca ii gasesti si scuza pentru asta. Adina + Olivia Q1.04

[mosinoi]

Adina, nu s-a pus problema sa ii gasesc scuza. Adevarul e ca nici atunci cand am aflat prima oara nu mi s-a parut ok atitudinea lui. Problema mea e cum sa reactionez/comport fata de acest copil (nu-i chiar copil, ca e barbat aproape). Mi-ar fii fost foarte usor, si probabil nici nu as fii scris nimic aici, daca intre ei doi ar fii fost o relatie continua. Dar ea incepe abia acum dupa 25 de ani si dupa ce atata timp sotul meu a refuzat vehement sa aiba cea mai mica legatura cu el.

[A_Iulia]

Eu ma gandesc ca cel mai bine ar fi sa lasi lucrurile sa curga de la sine, fara prea multe planuri in avans. Nu poate nimeni anticipa reactia baiatului, dorintele lui...pot fi zeci de variante. Daca esti deschisa si ii spui ca poate conta pe voi, ar trebui sa fie suficient. Este posibil ca baiatul sa nu doreasca contactul prea des cu voi - insa mi se pare ciudat ca tatal sa limiteze asta din start (priviti-l ca pe un prieten care vine in vizita). Cu atat mai mult cu cat spui ca locuiti in orase diferite - nu ar trebui sa fie o problema eventualele vizite pe care vi le-ar face. Insa atitudinea voastra va fi foarte importanta si va influenta si atitudinea copiilor vostri fata de baiat. Imi imaginez ca iti este greu...[flo]dar cu timpul, lucurile se vor aseza. Adina + Olivia Q1.04

[T_Ioana]

Si in familia mea exista o situatie similara: Tatal meu a avut un copil "din flori", cu o femeie casatorita, el fiind inca burlac. Sotul respectivei femei a aflat ca fetita respectiva nu e copilul lui asa ca in incercarea de a evita divortul femeia a dat copilul mamei ei. Asa fetita a fost crescuta de bunica materna, respinsa de mama (care avea alti copii legitimi), respinsa de tatal vitreg-sotul mamei ei si respinsa si de tatal natural-tatal meu. Acesta din urma a sustinut sus si tare ca nu e copilul lui (se pare ca doamna respectiva-mama fetitei- nu a fost tocmai usa de biserica) si a refuzat sa aiba orice legatura cu ea. I-a platit timp de 18 ani pensie alimentara pentru ca in urma testului de paternitate a reiesit ca este tatal biologic al copilului dar nu a vrut niciodata sa o cunoasca, sa o vada, sa o ajute mai mult decat ii impusese legea. S-a casatorit cu mama mea, 8 ani de zile nu au avut copii si mama a incercat sa il convinga sa aduca fetita macar de sarbatori la ei sa o mai cadoriseasca, sa o ajute intr-un fel sau altul....propunerile ei au fost respinse cu brutalitate si acest subiect a devenit tabu. Eu am aflat pe la vreo 12 ani -dintr-o greseala a bunicii paterne- ca am o sora vitrega. In ultimii ani am incercat sa obtin informatii de la diverse persoane care ar putea sa ma ajute sa o gasesc dar tatal meu in continuare respinge ideea ca ar fi copilul lui. Eu am o relatie extrem de rece si incordata cu tatal meu (mai ales dupa divortul parintilor mei) iar la o cearta chiar i-am aruncat in fata subiectul tabu, spunandu-i ca daca lucrurile merg atat de prost in viata lui si i se intampla numai nenorociri poate ca ar trebui sa se gandeasca la fata lui, pe care nu a vrut niciodata sa o cunoasca, si la faptul ca Dumnezeu iti da dupa cum ai facut in viata! Mi-a povestit mama la un moment dat ca l-a sunat fata cand a terminat liceul ca sa se sfatuiasca cu el si sa o indrume in ce directie sa o ia (nu reusise la facultate si era tare necajita) dar el nu a vrut sa vorbeasca si i-a spus mamei sa-i transmita ca nu e acasa! Acum sora mea are in jur de 36-37 ani, am auzit acum cativa ani ca are un baietel si ca nu-i merge grozav in casnicie! Eu mi-as dori sa ocunosc si daca imi sta in putere sa o ajut dar toata lumea imi pune bete in roate. Mama nu stie amanunte, tatal meu nu discuta despre asta iar alte cateva persoane care ar putea sa-mi dea o sugestie, un fir, incearca sa ma convinga ca e mai bine sa nu o caut ca sa nu revendice parte din averea tatalui meu dupa moartea lui[bang] Acum 7 ani a murit bunicul patern si anul acesta mi-am pierdut si bunica si cred ca ar fi fost crestineste sa fie si ea anuntata pentru a putea participa macar la inmormantari(pana la urma au fost si bunicii ei)........dar toata lumea se opune! Mi se pare corect si cinstit sa impartim averea care ne-ar reveni dupa moartea tatalui meu, macar acum sa aiba si ea parte de anumite satisfactii materiale ([:D] tatal meu traieste si e bine-merci.....fac si eu supozitii). Dar serios vorbind, pentru mine nu este un impediment in incercarea de stabilire a unei relatii cu ea faptul ca ar putea revendica jumatate din ce voi mosteni dupa tatal meu......este legal si normal!!! Singurul lucru care il stiu despre ea este, asa cum am mai scris, ca are in jur de 37 de nai, e casatorita (sau a fost), are cel putin un copil si ....prenumele ei! In rest, nimic! Am scris toata povestea aici nu pentru a ma invita Andreea Marin in emisiunea ei[:D] ci pentru a-ti face o idee despre ce ar putea sa fie in sufletul acelui baiat. Poate ca si el a avut nevoie de tata in anumite momente din viata (si cu siguranta o sa mai aiba), poate isi doreste o relatie cu fratii lui vitregi, poate chiar are nevoie de ajutorul tatalui! Eu cred ca ar trebui sa lasi lucrurile sa decurga firesc iar daca sotul tau doreste o relatie cu acest copil sa nu te impotrivesti. Copilul nu are nici o vina pentru cele intamplate, el nu a cerut sa se nasca dar daca tot a venit pe lume (indiferent a cui a fost decizia) trebuie ajutat si ocrotit! Este un tanar care poate vrea sa-si intemeieze o familie, poate ca vrea sa-si gaseasca un loc de munca, e normal ca tatal lui sa fie langa el, macar acum, in ceasul al doisprezecelea! Tu i-ai intrebat pe copiii tai ce cred depre faptul ca mai au un frate? Doresc sa-l cunoasca? Iti doresc sa iei decizia cea mai buna iar sotului tau ii doresc multa intelepciune in abordarea acestei chestiuni. Nu cred ca e o solutie nici sa treaca peste tine, peste actuala lui familie, pentru a-si ajuta fiul........aceste decizii e musai sa fie luate impreuna! Multa bafta si sa ne spui cum s-a "solutionat" problema[:D]! [mamica]Ioana si [copil][URL="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1bb14a37cece1022bc3177&skin_id=0"]Razvan[/URL] (03.12.2005) (montaj) [URL="http://www.dropshots.com/T_Ioana"][tv]1 [/URL] [URL="http://www.dropshots.com/T_Ioana2"][tv]2 [/URL] "Nu plange ca s-a terminat,zambeste ca s-a petrecut !"

[Donia]

Exact la copiii vostri ma gandeam si eu, mosinoi. Si tot din cauza unei situatii din familie, e vorba de unchiul meu care si-a respins total copiii din prima casatorie. S-a recasatorit si a avut alti doi copii care nu au aflat decat la moartea unchiului meu ca au inca o sora si un frate. Nu spun ce furiosi au fost... ce sentimente amestecate, durere pentru moartea tatalui, durere sa afle ca sora lor vitrega murise si nu au apucat sa o cunoasca, furie ca au fost mintiti atatia ani... Greu. De aia ma gandeam ca eu personal as spijini relatia dintre copilul sotului si restul familiei. Nu inseamna sa il iei acasa la tine, dar sa va intalniti, sa aveti ocazia sa stati de vorba... iar pentru copiii tai as zice ca un frate in plus nu strica niciodata.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

[Kehleyr]

Si eu cunosc o situatie in care un amic a aflat dupa 25 de ani ca are o sora vitrega. A fost tare suparat pe tatal sau ca i-a ascuns atata vreme acest lucru - el e un baiat tare bun. De sora lui in schimb s-a apropiat foarte tare, exact asa cum este normal. Diferenta de varsta intre ei nu este insa foarte mare, sub 10 ani. Pentru tine este mai usor ca fiul sotului este deja un adult independent, si locuieste in alt oras, asta elimina multe posibile dificultati, nu este nevoie sa locuiasca impreuna cu voi sau sa fiti foarte apropiati. Eu l-as incuraja si l-as sprijini pe sotul tau sa se apropie de fiul sau. Mi-as asuma si riscul ca o face "din mila", dar nu cred ca cineva poate sa simta doar atat fata de un copil al sau. Eu cred ca atunci cand l-a cunoscut in sfarsit, a regretat pe undeva atitudinea de pana acum, in mod sigur s-a simtit si vinovat. Lasa-i sa se apropie, sa isi formeze singuri o relatie, lasa-l pe sotul tau sa stabileasca cat de repede si in ce directie vrea sa evolueze aceasta relatie. Iar copiilor, daca sunt suficient de mari (pe la 10 ani ma gandesc), spuneti-le adevarul. Eu asa as face... Iar fata de baiat poarta-te complet natural, nu trebuie sa te temi, nu are cum sa va strice viata...

[mosinoi]

Va multumesc in primul rand ca v-ati facut timp sa cititi subiectul meu, iar in al doilea pentru sfaturi. Copiii nostri sunt inca mici, de 4 si 6 ani, deci prea multe nu inteleg inca. Si eu inclin sa cred ca ar vrea sa stie de fratele vitreg cand sunt mai mari, sa tina legatura cu el. Deocamdata au comunicat prin e-mailuri si de vreo cateva ori la telefon. Vorbesc ca doi amici, baiatul ii povesteste ce face, pe unde merge. Sotul meu nu prea e "echipat" cu sentimente pentru el, asta din lipsa comunicarii cu el in cei 25 de ani. Eu in schimb parca am mai multe de povestit cu el, ca asa suntem noi femeile, gasim subiect de conversatie din orice. Dar din nou, tot ca amici. Cum zicea una dintre voi, il privesc mai mult ca pe un musafir, totusi.

[mariamunteanu]

Mie nu mi se pare deloc, dar deloc in regula ca sotul tau si-a neglijat copilul timp de 25 de ani. Poate sa nu fi avut sentimente fata de mama copilului, dar fata de propriul copil asa ceva nu se justifica. Cred ca mama lui l-a crescut greu singura, si-a asumat raspunderea sa-l creasca fara implicarea tatalui, dar nu asta conteaza acum. Ceea ce conteaza este ca acel baiat a fost lipsit de afectiunea sau macar sprijinul tatalui toata copilaria si adolescenta, adica perioadele esentiale din formarea uni om. Nimic din ce va face sotul tau nu va mai putea repara situatia. Ai cunoscut aceasta situatie si implicit "riscul" ca acest copil sa apara in viata voastra la un moment dat, inseamna ca nu ai motiv de surpriza. Maria

[Annnca]

Sa va spun si eu putin din povestea mea. Si pe mine mama m-a crescut singura,tata a inselat-o cu alta femeie cu care a facut un baietel.Bineinteles ca nu s-a oprit aici si a mai facut 2 fete cu alta. Mama,a divortat bineinteles si a ramas cu mine..el schimband cele 2 femei.Acum e la a doua si ultima cred. Intotdeauna am admirat`o pe mama,cum a putut sa aiba grija de baietel si sa ceara sa`l aduca la noi acasa.Era mai mic decat mine cu 3-4 luni. Il imbraca,ii dadea sa manance..avea vreo 2 ani. Tatal meu si cu nevasta lui nu prea aveau grija de ei...iar mama nu`i purta pica.Mereu spunea: nu`i copilul vinovat si nici fata aia,ci el a fost.Fata cu care o inselase era minora pe atunci. Eu cu tatal meu,am preferat sa nu tin legatura..Nici nu s-a obosit sa ma caute.Nu a stiut ce-i aia pensie alimentara...nici de copii cu care statea nu s-a ingrijit. Asa ca..eu cred ca,ar trebui in primul rand sa-l accepti pe baiat si neaparat fratii vitregi sa se cunoasca. Eu mi-as dori extrem de mult sa-mi cunosc fratele.L-am vazut ultima data pe la 3 ani ..deci va dati seama. Never say never !