despre spitalele si doctorii unde ati nascut

[roisin]

Pana la urma asta conteaza, sa te simti tu in siguranta... Dupa cum spuneam, si eu am schimbat un medic la prima sarcina, si asta dupa primul control la cabinetul dumisale. Era un medic cu renume, om foarte fin, la el am facut cea mai frumoasa ecografie, i-am pus o droaie de intrebari, mi-a raspuns foarte frumos, dar... - i-am zis ca as vrea sa fac si alte analize decat cele standard de glicemie, calcemie, etc... l-am intrebat de toxoplasmoza, mi-a raspuns: "dar ce, aveti pisica?" (no comment), i-am zis de CMV insa nu mi l-a trecut pe lista (l-am facut oricum) - nu mi-a luat tensiunea - i-a incurcat maica-mii niste analize si s-a comportat absolut ciudat in problema asta ("nu e posibil, va spun eu ca asa este") Una peste alta, omul era destept, fin, avea rabdare cu mine dar mi-a dovedit superficialitate. Mie un medic imi ofera siguranta abia atunci cand stie sa-mi si vorbeasca, dar face si orice maruntis necesar ca sa se asigure ca imi merge bine. Daca asta inseamna sa-mi palpeze gambele la fiecare control, sau sa ma urce pe cantar, cu atat mai bine. Eu am primit un carnet al gravidei de la obstretician, acolo se scrie la fiecare consultatie greutatea, tensiunea, pozitia uterului, eventuale edeme, orice problema poate aparea. La prima sarcina am facut tuseu vaginal la 14 saptamni si apoi in ultima luna. Din cate stiu tuseul nu se prea face la fiecare control, ca sa nu "deranjeze" colul. In schimb primesc ecografii (contra cost ca e clinica privata) in care se vede tot: si placenta, si lungimea colului si pozitia copilului si eventualele probleme (de exemplu acum o luna am avut o mica desprindere de placenta, aia nu se vede la tuseul vaginal). Absolut orice problema/intrebare/suspiciune am avut am discutat-o cu medicul, la unele intalniri am stat si 40 de minute, daca am un tratament de facut imi repeta de trei ori ce si cum trebuie sa iau si de ce... mai mult de atat nu pot sa cer. Acuma, eu habar nu am cum este doctorul Radoi, nu vreau sa-i comentez actiunile si nici sa-i judec aptitudinile, Doamne fereste. Chestia cu tensiunea mi s-a parut insa foarte ciudata (si mi se pare in continuare), si realmente nu reuseam sa pricep cum arata un control in timpul sarcinii la acest medic. Mie sincer nu-mi e suficient sa am cu cine sta de vorba, as prefera sa gasesc o persoana care sa poata fi si medic competent si om cu inima buna. http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

[gabi.i]

Salut ,eu acum am descoperit subiectul dar l-am citit aproape in intregime .Am si eu o rugaminte la voi :urmeaza sa nasc la Bucur normal cu peridurala i-mi puteti spune si mie ce tarife se practica in Bucuresti(medic ,anestezist, asistente),Daca nu aici pe privat sau la stroengr@yahoo.com v-as fi recunoscatoare pentru ca i-mi este teama si as vrea ca personalul sa fie multumit si implicit eu si bebe bine ingrijiti. I.G.

[mamanati]

Ma adresez cu aceasta rugaminte in special mamicilor din Constanta. Desi sunt din Chisinau sotul meu vrea sa nasc in Constanta. Va rog sa-mi spuneti ce maternitati bune sint acolo(vre-o una privata?), care sunt conditiile, ce medici imi puteti recomanda? care este atitudinea personalului medical fata de mamici si bebelusi? Ma intereseaza daca o ruda apropiata poate asista la nastere, sau daca bebelusul sta alaturi de mamica imediat dupa nastere? Sincer sa va spun ma-u cam speriat mesajele unor mamici care si-au impartasit experienta de nastere in maternitatile din Romania. Va multumesc anticipat, Nati. B.N.

[anamari]

laliq, imi pare asa rau pentru ce ti s-a imtamplat... aici regulile sunt foarte stricte, se repeta anumite teste chiar daca tocmai ai nascut, sau in cazul meu, pierdut o sarcina... nu zic ca aici doctorii sunt mai buni dar exista un numar standard de teste care se fac : trimestru 1-

• Rh si grupa sanguina
• rubeola(anticorpi)
• HIV

• hepatita B
• sifilis
• papa nicolau

• teste complete de sange
• toxoplsmoza-daca ai animale domestice

optionaltestele care determina malformatii ale fatului- noi le-am refuzat saptamanile 18-20- o ecografie morfo-functionala-nu se mai fac alte ecografii decat daca exista probleme trimestrul 2-6testul de glucoza-in care te pune sa bei o soluutie de glucoza si iti testeaza sangele peste o ora- trimestrul 3-streptococ B-satamanile 35-37 in timul sarcinii-vizite lunare pana in luna saptea,de doua ori pe luna din luna a saptea-o data pe saptamana in luna a noua... la fiecare vizita-tensiune, greutate,analiza de urina, ascultat inima bebe,masurat sarcina...tuseu vaginal se face numai la inceput si sfarsit de sarcina-in rest doar daca ai probleme cu colul... daca mi s-a parut ca bebe nu misca ok am avut facut test non-stres urgent( monitorizare fat)- li s-a parut ca bebe nu creste destul- sonograma... repet, acestea sunt proceduri standard, nu depind de cat de bun sau prost e doctorul tau... anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993 [url="http://community.webshots.com/user/anababa100"]poze de copii cuminti[/url] [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39200"]povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra[/url]

[maimutoi]

buna, eu sunt mai noua pe aici si abia am aflat ca sunt gravida. Sunt in 8 saptamani si inca nu m-am decis asupra unui doctor. Clar vreau sa nasc la Municipal si ma gandesc sa aleg intre dr.Anca Alexandru, dr.Corina Grigoriu si dr.Radoi, desi dupa toate discutiile despre dr.Radoi cred ca raman sa aleg in dr.Anca si dr.Grigoriu. Daca aveti mai multe detalii despre cei doi doctori v-as fi recunoscatoare. Am mari emotii. Ah si in plus am Rh negativ asa ca ar trebui sa ma grabesc sa ma duc la un dr. bun. Mai exista si alte discutii despre doctori in afara de aici? Dani

[Aurasa]

Maimutoi-Dani, eu sunt sub supravegherea dnei dr. Grigoriu si voi naste cu dumneaei. Pot spune ca e un bun profesionist, un om sufletist si nu pleci din cabinet fara raspuns la intrebarile pe care - logic - orice viitoare mamica le are. Pentru mai multe info, trimite-mi un PM Sanatate Aurasa [gravi]UM 3.09.2004 DPN 10.06.2005

[adorotheea]

Am descoperit acest forum de cateva zile din intamplare, si sunt absolut fascinat de el, de subiecte de discutii, de informatiile pretioase pe care le poti gasi. Felicitari!! Eu am nascut natural pe 7.09.2003 la maternitatea Cuza-Voda din Iasi o minune de baietel: Thomas-Adrian. Am fost asistata de d-na doctor Carauleanu, datorita careia sunt in viata si capabila sa am copii; asta dupa ce am trecut printr-o experienta nefericita si stupida la maternitatea Elena-Doamna, la dr Iancu, care era sa ma "coste" mult.javascript:insertsmilie('[bruta]') Dar asta e alta poveste.... Dupa cum spuneam ii sunt recunoscatoare Dr. Carauleanu pentru felul cum m-a supravegheat toata sarcina, pentru incurajari, atentia acordata si nu in ultimul rand felul cum m-a ajutat sa-mi mentin moralul si calmul, dupa o nastere prematura la 33 sapt, bebe avand 1900 grame, iar eu fiind bulversata total si nestiind la ce sa ma astept. Alaturi de mine a fost si D-na dr. Stamatin (neonatolog sef), careia ii multumesc din suflet pt grija ei pt ingerasul meu.javascript:insertsmilie('[bibe]') Am stat 3 saptamani in maternitate si nu mi-a fost deloc usor. Mi-am internat si externat 4 prietene care veneau, nasteau, plecau iar eu tot acolo eram. Asistentele au fost foarte dragute cu mine si nu le-am dat nimic decat o ciocalata la sfarsit celor de care m-am apropiat mai mult. Acum sunt din nou insarcinata in 34 de saptamanijavascript:insertsmilie('[gravi]'), iar in luna octombrie cand m-am internat pt cerlaj datorita unei incompetente cervico-istmice, am avut surpriza sa fiu recunoscuta de catve asistente, de la copii si de la mame, si chiar de Dr. neonatolog Corina Anton care l-a supravegheat pe Thomasino dupa ce a iesit de la incubator si a fost adus in salon cu mine. Conditiile sunt bunicele la Cuza-Voda, e curat, dar sunt totusi niste inconveniente, ca de exemplu in 3 saptamani cat am stat acolo m-au mutat dintr-un salon in altul de 8 ori, pentru ca tot dezinfectau saloanele dupa ce sa externau pacienetele. Mutarile astea m-au stresat foarte mult. E aiurea ca la etajul 3, la sectia a 2-a nu sunt rezerve. As fi platit oricat numai sa ma lase in pace si sa nu ma mai mute atat. Dar din pacate singura rezerva cu plata (cu un pat) din spital era ocupata. Cam atat, ca deja vad ca m-am intins cam mult. Dorotheea Si Thomasino

[adorotheea]

M-am hotarat sa va scriu si cealalta parte a povestii...poate ajuta pe cineva. De când mã ºtiu mi-au plãcut copiii la nebunie. Îmi fãceam planuri ca atunci când voi creºte mare sã am patru copii (doi bãieþi ºi douã fete). Spre bucuria mea Dumnezeu mi-a dãruit un soþ cãruia îi plac copiii foarte mult. În mai 2002 spre surprinderea dar mai ales, spre bucuria mea am rãmas însãrcinatã. Începutul sarcinii a fost destul de greu, fiindu-mi rãu în permanenþã, dar acest fapt nu-mi putea umbri bucuria. Eram atât de fericitã!!! Mã gândeam permanent la minunea care creºtea în mine, îmi fãceam planuri, ºi mai ales mi-am fãcut o listã de rugãciune specialã pentru copilaºul meu ºi mã rugam în fiecare zi pentru el. Constiinciosa, am inceput sa merg lunar la Dr. Iancu la controale. De fiecare data, insa tot ce facea era sa ma suie pe masa, sa ma controleze si atat. De fiecare data totul era in regula, bebe era bine merci... Echografie.... nici vorba... Cum era prima sarcina, nu prea stiam cum anume trebuie sa decurga lucrurile si cand imi va face echografie. M-am gandit ca e medic si stie ea ce face. Mi-am facut si analize dar nu recomandate de ea ci de medicul meu de familie. Analizele au iesit foarte bine. Pe 14 August, dimineaþa în jur de ora 5, m-am sculat cu o durere de burtã mare ºi apoi imediat a început o hemoragie imensã. Speriatã, am dat telefon doctoriþei, ºi i-am spus printre suspine ce se întâmpla cu mine. Ea mi-a zis sã mã calmez, sã stau în pat, sã-mi fac un gravibinon, sã iau niºte No-spa ºi sã mã duc abia a doua zi la spital sã mã vadã, pentru cã ea trebuia sã plece pânã la Bucureºti în ziua aia. Cuvintele ei nu mi-au inspirat prea mult încredere, dar totuºi eu nu eram medic, aºa cã am ales sã fac ce-mi spune. În dupã-amiaza acelei zile, la insistenþele mamei mele, pentru cã hemoragia era tot mai mare ºi contracþiile tot mai puternice, m-am dus la un cabinet particular ºi am fãcut o ecografie, care arãta cã sarcina era opritã în evoluþie. Eram atat de ºocatã de acest diagnostic, încât refuzam categoric sã cred acest lucru, gândindu-mã cã nu este posibil aºa ceva, copilul meu nu a murit ºi totul este în regulã. Am început sã mã rog din tot sufletul ca totul sã fie bine ºi sã nu pierd copilul. A doua zi de dimineaþã m-am dus la spital, doctoriþa mea m-a controlat ºi spre surprinderea mea mi-a zis cã nu am pierdut copilul, dar trebuie sã vedem cât este de viabilã sarcina. M-a internat ºi a început sã-mi facã tratament de menþinere. Eram atât de bucuroasã... dar în acelaºi timp ºi îngrijoratã, din cauza ecografiei pe care o fãcusem cu o zi în urmã. Ca sã nu mã chinuie gândurile negre, în acea zi mi-am bãtut recordul, citind o carte foarte groasã, de la cap la coadã. Între timp mama i-a arãtat doctoriþei mele ecografia din ziua precedentã. Vãzând-o, ea i-a spus mamei cã dupã acea echografie, într-adevãr sarcina pare sã fie opritã în evoluþie ºi i-a promis cã în dimineaþa urmãtoare îmi va face ea o ecografie. Totul se bãtea cap în cap, iar familia mea nu mai ºtia ce sã creadã. Au rãmas totuºi ºi ei cu speranþa cã nu voi pierde sarcina. În dimineaþa urmãtoare, pe la ora 7 a venit vizita în frunte cu profesorul Tomosoiu (care nu avea o reputaþie deloc bunã), care m-a controlat ºi i-a spus sã mã chiureteze ºi sã nu mai facã nici un ecograf, pentru cã nu avem timp de prostii. Aºa cã am rãmas þintuitã pe masã, bulversatã, ºocatã, tremurând de frig, fricã ºi durere. Lacrimile au început sã-mi curgã ºiroaie deºi mã luptam în zadar sã le opresc; in acelaºi timp profesorul stãtea pe un scaun ºi fãcea glume proaste cu asistentele ºi doctorii, care între timp îºi fãceau treaba liniºtiþi. Deºi mi s-a fãcut anestezie, am simþit totul pe viu, iar durerile erau atât de mari încât începusem sã tremur ºi mai tare atât din cauza durerii fizice cât ºi psihice. Dupã ce au terminat treaba m-au trântit pe un pat într-un salon ºi m-au anunþat cã dupã ce mã trezesc, pot sã plec acasã ºi sã iau doxiciclinã. În jur de ora 13, soþul meu, care nu ºtia nimic de chiuretaj, a intrat în salonul în care zãceam singurã în agonie, cu un buchet mare de trandafiri ºi a rãmas ºocat, când m-a gãsit într-o baltã mare de sânge. Mã simþeam ºi arãtam de parcã eram drogatã. M-a luat acasã, dar nu mi s-a dat bilet de externare pentru cã nu era þipenie de doctor în zonã, iar asistentele au zis cã nu li s-a spus cã am nevoie de aºa ceva. Acasã am vomat, am tremurat ºi am plâns în continuare într-o stare febrilã toatã ziua. Dupã aproximativ o sãptãmânã, m-am trezit într-o dimineaþã cu febra 37. Mã dureau îngrozitor muºchii, oasele ºi tremuram toatã exact ca la o gripã puternicã. Dupã o frecþie bunã, somn ºi transpiraþie, mi-a mai scãzut febra dar apoi a urcat imediat la loc ºi chiar din ce în ce mai mult. Începusem deja sã mã întreb dacã nu cumva nu e gripã, ci are legãturã cu chiuretajul. Am sunat-o iar pe doctoriþã care mi-a confirmat temerile, m-a controlat ºi m-a internat cu diagnosticul resturi post chiuretaj. Spre searã deja aveam febrã 40 de grade. Mi s-a pus o perfuzie cu antibiotic. Dimineaþa urmãtoare a venit iarãºi vizita cu acelaºi profesor, care a spus cã trebuiesc re chiuretatã dar mai întâi sã mi se facã un ecograf. Doctoriþa mi-a spus cã ea trebuie sã plece la Bucureºti dar mã lasã pe mâini bune, ale profesorului, ºi apoi m-a trimis în salon sã beau apã pentru ecografie. Aºa am ºi fãcut ºi am bãut apã toatã dimineaþa ºi toatã amiaza, dar n-a mai dat nimeni pe la mine ca sã mã ducã la ecografie. În zonã iarãºi nu era þipenie de om. Între timp m-a vizitat Dr. Rodica Boghean, medicul meu de familie, care îmi spusese cã ar vrea sã mã ducã la o d-na doctor Carauleanu de la maternitatea Cuza-Voda, cu care vorbise deja ºi care acceptase sã mã vadã ºi sã mã trateze, dar nu ºtia cum sã mã scoatã din maternitatea unde eram internatã ºi sã mã ducã la alta, din cauza rivalitãþii dintre maternitãþi. Ar fi ieºit cu scandal ºi nu-mi doream asta. Am aflat cã profesorul îmi schimbase diagnosticul precedent cu avort spontan incomplet (adicã un fel de spãlare pe mâini în caz de forþã majorã) ºi lucrul acesta mi s-a pãrut foarte dubios. Devenisem agitatã ºi îngrijoratã, aº fi vrut sã plec de acolo ºi nu ºtiam cum sã fac. O prietenã care m-a vizitat la spital, m-a sfãtuit sã fug din spital, mai ales cã nu aveam haine ºi acte la triaj. Aºa cã, într-un târziu, când am vãzut cã nu se întâmplã nimic ºi nu-mi face nimeni nimic, mi-am luat catrafusele ºi împreunã cu soþul meu am ieºit pe poarta spitalului ca ºi cum nimic nu se întâmpla. În sinea mea mã simþeam ca un infractor care fugea din puºcãrie.. M-am dus la doctoriþa Carauleanu, pe care mi-a recomandat-o Dr. Boghean si care tocmai era de gardã. M-a internat, mi-a pus perfuzie cu un medicament care sã mã ajute sã elimin eventualele resturi. A doua zi, dimineaþa foarte devreme a venit d-na doctor ºi m-a luat la echografie. În timpul echografiei vedeam dupã expresia feþei ei cã ceva nu e în regulã. Mi-a spus cã îi pare rãu dar trebuie sã mã chiureteze din nou pentru cã ce vede e destul de grav. Apoi, uitându-se din nou pe ecograf, s-a schimbat la faþã, i-a chemat pe ceilalþi medici, ºi i-a intrebat încet: ia uitaþi-vã aici....acesta nu e capul copilului? Dupã care au început sã vorbeascã între ei. În acel moment am simþit cã o iau razna ºi cã nu mã pot abþine sã izbucnesc în plâns, ceea ce am ºi fãcut imediat ce am ieºit din cabinetul cu ecograf. Îmi curgeau ºiroaie de lacrimi mari pe care nu le puteam controla. Mi-au pus imediat o perfuzie, m-au anesteziat puternic ºi apoi a început rechiuretajul. Din cauza infecþiei foarte mari anestezicul nu ºi-a fãcut treaba, aºa cã am simþit iarãºi totul pe viu. Cu toate cã simþeam diferenþa cu care se fãcea intervenþia acum (diferenþã ca de la cer la pãmânt, cu delicateþe) totuºi durerile erau insuportabile, încât nu puteam decât sã gem, sã îmi foiesc capul pe masã ºi sã mã rog sã se termine odatã durerea. În continuare îmi curgeau lacrimi ºi suspinam ºi din aceastã cauzã am intrat într-un fel de ºoc respirator. Scoteam niºte sunete de parcã mã sufocam ºi chiar aºa ºi simþeam. Având în vedere durerea pe care trebuia sã o suport, cred cã m-am comportat destul de bine. Doctoriþa era foarte drãguþã, mã încuraja tot timpul ºi din când în când se mai oprea ºi mã lãsa sã-mi trag sufletul, rugându-mã sã mai rezist încã un pic, pentru a putea sã mã cureþe bine, ca sã mai pot avea copii. Dupã ce a terminat mi-a pus o perfuzie pe masa de operaþie, apoi încã una pe un pat alãturat ºi abia dupã ce am început sã respir cât de cât normal, m-au dus înapoi în salon. Infecþia era atât de mare pentru cã am stat mult timp cu multe resturi în mine, încât am fâcut un început de septicemie. Sau, în fine, nu mai era mult pânã acolo. I-am spus doctoriþei cã imediat dupã ce trece perioada de graþie, vreau sã rãmân iarãºi însãrcinatã. Ea a zâmbit ºi mi-a spus cã mai avem multe de fãcut pânã atunci, dar era destul de sceptica. A urmat o perioada de vreo 5 luni de tratament. În ajunul Crãciunului, la bisericã s-au împãrþit cadouri din strãinãtate pentru toate familiile. În cadoul meu, spre surprinderea mea am gãsit haine pentru bebeluºi. Am simþit cã este o promisiune din partea lui Dumnezeu cã în anul urmãtor voi avea un copilaº. Nu peste mult timp m-am dus victorioasã la doctoriþa mea ºi i-am spus cã sunt sigurã cã sunt însãrcinatã. Ea s-a uitat la mine destul de neîncrezãtoare, dar apoi mi-a fãcut ecograf ºi mi-a confirmat cã într-adevar voi avea un bebeluº. Eram atat de fericitã, încât mã ºi vedeam cu el în braþe. Au urmat tratamente de menþinere, panã când la începutul lunii a 8-a, dupã o perioadã de stres ºi supãrãri, m-am trezit într-o dimineaþã cu contracþii puternice, care erau deja la 5 minute distanþã. M-am dus la spital ºi la ora 12:25, pe 7 Septembrie 2003 am nãscut prematur un bãieþel micuþ, de 1900 de grame. L-au pus imediat la incubator ºi a stat acolo în jur de o sãptãmânã, între timp greutatea scãzând la 1700 de grame. Eram îngrijoratã din pricina lui, pentru cã Dumnezeu mã învãþase cã El ºtie sã dea, dar ºtie sã ºi ia înapoi. Cu o zi înainte de a naºte eu, o prietenã bunã ºi mai apoi naºa copilului meu nãscuse ºi ea o fetiþã. Prietena mea, Dana, venea permanent în sala de naºteri mã încuraja ºi mã ajuta în caz de nevoie. Îmi fãcea foarte bine sã ºtiu cã este cineva pe-aproape care se îngrijeºte de mine ºi se roagã pentru mine ºi copilaºul meu. Dupã ce, Dana a fost la reanimare ºi a vãzut copilul, mi-a spus n-am mai vãzut un bebeluº cu o faþã atât de angelicã! Ai nãscut un îngeraº!. ªi eu credeam la fel dar mã gândeam cã e din cauzã cã e al meu. Cuvintele ei m-au uns sufleþelul. Mã rugam din tot sufletul sã îmi lase acest copil ºi îi promiteam cã dacã mi-l va lãsa i-L voi dedica Lui. I-am pus numele Thomas-Adrian ºi dupã 3 sãptãmâni am ieºit plutind parcã din maternitate cu minunea mea micã în braþe. Încã nu puteam sã cred cã e adevãrat. Acum are 1 an si 4 luni ºi a rãmas tot un îngeraº. Cât e ziua de lungã Thomasino e vesel ºi râde la toatã lumea, chiar dacã nu i-a vãzut niciodatã. Dumnezeu fie lãudat pentru minunea de îngeraº pe care mi-a dãruit-o!!! ÎI mulþumesc lui Dumnezeu zilnic pentru el. Acum aºtept din moment în moment un nou îngeraº... Aº vrea sã le mulþumesc din suflet pe aceastã cale: Dr-lui. Rodica Boghean, Dr-lui Maria-Magdalena Cãrãuleanu pentru cã mi-a salvat viaþa si m-a ajutat apoi sã mai pot da viaþã, Dr-lui M. Stamatin (neonatolog), Danei Serediuc ºi d-nei asistente Felicia Creþu. Sper sa ma scuzati pentru povestea mea lunga si sper ca nu v-am plictisit! V-as pune si poze cu ingerasul meu dar nu stiu cum. O sa ma dezmeticesc eu!! Dorotheea si Thomasino (1 an si 4 luni)

[simonnete]

Fetele cochetele a trecut cineva prin experienta nasterii cu Dna Dr. CEAUSU de la SPIT. CANTACUZINO ? PUTETI SA-MI SPUNETI SI MIE CEVA DESPRE DUMNEAEI? SIMONNETE SI BB DE 29 SAPT

[Viovio]

Am nascut pe 22 decembrie la Cantacuzino,prin cezariana,cu medicul care m-a urmarit pe perioada sarcinii,d-na dr Enache Luminita. Super medic si super om,tinara,draguta,amabila,intotdeauna disponibila si nu cred ca au contat banii dati,pentru ca nu au fost prea multi.Are cabinetul plin cu poze de bb pe care i-a adus pe lume si e foarte iubita si apreciata. spitalul a fost ok,dar n-am sa uit niciodata ca in salon era o caldura de lesinai,nu aveai aer... Asistentele de la copii au fost sub orice critica,indiferent de tura si de cit "cotizai".Nu te ajutau cu mai nimic si nu scapau ocazia sa se rasteasca la tine.In plus aveau ce aveau cu buchetele de flori pe care le primisem,ca-ti cereau ca la piata si nu stiu cum,toate il vroiau pe cel de la sotul meu...Asta m-a deranjat.Daca as fi considerat ca merita as fi dat eu florile,fara regrete... Din cauza uneia,in ziua de craciun,imi venea sa-mi iau coplilu si sa fug,cit de tare urla la mine ca sunt comoda si nu vreau sa-i dau sin copilului,cind eu plingeam ca nu reuseam si nu ma ajuta nimeni...(aveam sinii foarte tari si printesa mea micuta nu reusa sa apuce.) Asistenta sefa de la bb mi-a pus vigantol-ul in brate si mi-a zis:"stii ce sa faci cu el,nu?"Si sa vezi nesimtire din partea mea,ca nu stiam,nu auzisem in viata mea de asa ceva...Alte tipete... Asistentele de la mamici erau mai de treaba,dar proportional cu "cotizatia".Una singura,(sa-i dea dumnezeu sanatate)d-na Luminita(parca),m-a ajutat si m-a invatat,ca dupa tura ei am plecat acasa linistita si cu copilul alaptat la sin fara probleme. dar cum nu exista padure fara uscaciuni,te multumesti cu un medic excelent,cu un spital curat si relativ bine dotat si inchizi ochii la celelalte..."mizerii" Nastere usoara si bb frumosi si sanatosi pentru toate viitoarele mamici. Violeta mamica de printesa Cristiana Bianca