Va rog un sfat, sunt disperata!

[ruxij]

In principiu nu vad ceva rau in ideea de sot casnic, dar in cazul sotului Lilianei mi-e teama ca vad cam acelas "pattern" ca in alte cazuri care nu s-au sfarsit bine (vezi cazul sotului lui Yasmine-daca ii tine cineva minte povestea). Bautura, agresivitate iesita de sub control, instabilitatea joburilor.

[Laura Takacs]

Draga de tine, imi pare rau sa aud ca treci prin asa ceva. Cum ziceau mai multe fete, sticla e de vina. E la radacina tutor problemelor, stii si tu de altfel. De aici pleaca toate "bubele". Cam greu va fii sa se desparta de ea. Tot citind diverse situatii pe forum mi-a ramas intiparita o vorba: te poti schimba pe tine, dar pe el nu. Divortul e un lucru greu, mai ales cand ai un copil, dar eu nu cred ca sotul tau se va mai schimba vreodata. Te implora el acum, poate chiar se va purta ceva mai bine o vreme, dar d-nul Bacchus ii face cu ochiul mereu. Si poate si fara alcool, tot asa ar fii. Intreaba-te daca ai vreo multumire de la viata cu el de pana acum, daca esti fericita, daca copilul tau are ce invata de la el, si daca atmosfera in care urmeaza sa-l cresti e sanantoasa. Accepta ajutorul parintilor, daca nu-i ai macar pe ei, atunci pe cine o sa ai, strainii? Bazeaza-te linistita pe ei. Sotul tau vrea sa te indeparteze de ei, sa te izoleze, ca sa te poate el manipula cum vrea. Sot casnic? Hmmm, nu in conditiile astea. Nu sunt 100% opusa ideii, dar eu presimt ca la tine nu ar iesi ceva bun. Vrea sa fie casnic pt ca in 13 ani cum spui si-a pierdut serviciul de 12 ori. Asta da " record" si cam dubios. Deci mai bine sta acasa ca nu-i place firma. Hai sa fim seriosi! Cati dintre noi nu am facut si ce nu ne-a palcut, mai ales intr-o tara straina. Cum va fii copilul ingrijit e alta poveste. Eu zic ca meriti si tu si copilul tau ceva mai bun. Viata e asa de scurta si trece asa de repede. De ce sa nu fie frumoasa si pentru voi?

[Clover]

Eu astept ca ea sa confirme ca e alcoolic. Stiu o gramada de persoane care beau aproape zilnic dar nu sunt alcoolice. De ce ai face un copil cu un barbat alcoolic? De ce sotul isi pierde locul de munca anual? Si in plus mie mi se pare ca parintii sunt implicati prea mult. Cum adica i-a sunat pe scorii sa le spuna ca ea divorteaza?(in contextul in care nu era convinsa de asta, ca nu a depus hartiile). Mie mi se pare ca un joc in care cand ei nu se mai descurca sunt chemati parintii. "Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle

[bobocel_07]

Si eu consider ca sticla este de vina.Dar nu ne-ai spus la inceputul relatiei voastre el bea? Ce comportament avea atunci? Fa legatura intre perioada cand a inceput sa bea si cand a inceput sa aiba acest comportament.S-ar putea sa coincida si sa iti dai sema ca alcoolul o sa va distruga casnicia.Alcoolul schimba foarte mult un om il transforma de-a binelea, nu generalizez pentru ca sunt oameni care atunci cand beau au chef de joaca, se binedispun iar altii au un comportament foarte urat, agreseaza persoanele de langa ei.De aceea te intreb de cand are acest comportament urat si daca a fost beat cand s-a intmplat totul.E foarte important sa iti dai seama si sa il ajuti sa nu mai bea asta in cazul in care este de vina bautura si daca accepta ajutorul tau.Pupici si numai bine[pup] alexia_07

[liliana27]

va multumesc pentru sfaturi. O sa incerc sa raspund la intrebari. Cu bautura a inceput treptat. Daca la inceput mai bea o bere-doua cand ieseam pe undeva cu timpul a inceput sa bea in fiecare seara. Motivul poate fi si plictiseala, ca nu are altceva de facut. Noi nici nu avem pe nimeni in orasul in care stam. Ne-am mai intalnit cu cate o pereche doua dar el e o persoana un pic dificila si foarte critica cu ceilalti. Foarte des e perceput ca arogant si relatiile nu tin prea mult. Nici eu nu sunt foarte plimbareata de fel, dar mi-am ocupat timpul cu scoala, cu serviciul. Ca implic parintii prea mult, nu mi se pare. Eu ii vad pe ai mei de doua-trei ori pe ani si pe ai lui (chiar daca stau destul de aproape de noi) la fel de des. Relatiile ditre ei sunt foarte tensionate. De chemat, propriu-zis nu i-am chemat. I-am sunat numai sa le spun ca nu o sa-i mai vizitam cum planuisem, pentru ca fi-su are crize de isterie si sparge tot prin casa. S-au oferit sa vina sa incerce sa aplaneze treaba. Le-am spus ca divortez pentru ca ratiunea imi spune ca asta e singura solutie. Singurul fapt care ma retine e copilul, teama ca o sa-mi reproseze mai tarziu si sigur, am trait impreuna si momente frumoase si nu pot sa le sterg cu buretele. In ceea ce priveste violenta a avut de doua ori niste iesiri cam ciudate, m-a impins sau strans de brat dar asta a fost tot. In schimb, daca il supara careva la rand la supermarket sau pe strada mai-mai ca sare la bataie. Cineva mentiona de o trauma din copilarie. Nu stiu ce sa spun, nu am cunostinte in domeniu dar ce stiu este ca e o persoana foarte nesigura, care trebuie tot timpul laudata (parca ar fi un copil mic) si tot timpul indrumata. In job a ajuns destul de departe ca se vinde foarte bine dar mai greu cu practica apoi. Si joburile nu le pierde pentru ca nu e capabil ci pentru ca nu e in stare sa se adapteze. Diplomatie 0. Dar nu stiu daca toate aste sunt importante in cazul de fata. Intrebarea 'de ce ai facut un copil cu un barbat alcoolic' mi se pare atat de fara rost... Pai oamenii evolueaza, se schimba, devin alcoolici sau nu, depresivi sau nu, sunt astazi fericiti si au de toate iar maine saraci lipiti. Nu vreau sa incep sa ma justific de ce am facut copilul. Si nu stiu daca e alcoolic. Bea in fiecare zi si mie asta nu-mi convine dar nu petnru ca dupa ce bea isi schimba comportamentul ci pur si simplu pentru ca nu mi se pare normal. Va multumesc mult si sper sa am puterea sa iau decizia cea mai buna pe care sa n-o regret mai tarziu.

[Clover]

Chiar daca nu vrei sa te justifici, acum situatia e mai clara: starile lui nu sunt produse de alcool, nu are un comportament de alcoolic. Alcoolul in cazul asta e doar un obicei pe care tu nu il agreezi(si eu una sunt de acord cu tine) si care se poate duce la alcoolism. Daca citesti ceea ce scrii o sa iti dai seama ca nu vrei sa te desparti de el. Tocmai pentru ca tu crezi ca oamenii se transforma si ar trebui sa fie impreuna si la bine si la rau. Ce vad eu: 1) negociati cantitatea de bautura saptamanala. 2) ar fi de acord sa mearga sa discute cu cineva despre cum sa isi stapaneasca pornirile violente? Din pacate in societatea nu poti sa le spui tuturor idiotilor ca sunt idioti, desi te racoreste pe moment. 3) subliniaza-i foarte clar ca daca te mai atinge fizic chiar divortezi 4) nu mai ameninta cu divortul, pentru ca amenintarea isi va pierde forta. "Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle

[liliana27]

dupa aproape 5 luni redeschid subiectul cu sotul care ma duce la disperare si va cer din nou sfatul. M-ati ajutat mult cu sfaturile voastre si ati recunoscut foarte bine ca eu nu sunt convinsa suta la suta ca vreau sa divortez, ca tot mai sper, ca tot mai dau sanse dar in acelasi timp nu imi mai dau silinta sa schimb nimic. Nu mai am putere. Astept ca cel de langa mine sa se schimbe si sa fie dupa tiparele mele. E o mare greseala, stiu, dar nu pot sa accept ca ceea ce face sotul meu e normal. De fapt nici nu mai stiu ce e normal si ce nu. El imi repeta ca nu a facut nimic grav si ca ce fac atata taraboi. MIe mi se pare foarte grav ca intr-o noapte, pe la ora doua cand s-au intors vecinii (al caror caine latrase aproape 3 ore) acasa a sarit sa se ia la bataie cu ei. Vecinii de visavis au iesit si au incercat sa-l linisteasca. O saptamana mai tarziu plange compilul nostru noaptea, aproape o ora. Incerc sa-l linistesc dar nu poate sub nici o forma. Se intampla ce era de asteptat. Vecinul suna la usa si ne reproseaza ca nici ei nu mai pot suporta plansetele copilului. Ce face sotul, ia cutitul din bucatarie si vrea sa se duca "sa-l aranjeze pe vecin". Sigur, ma asez in fata usii si il implor sa se potoleasca. Lasa cutitul la loc si apoi incepe se planga si cinici minute mai tarziu "se impaca" cu veciunul. Ieri mi se plange ca vecinei abia i-a iesit un buna ziua pe gura cand el a salutat-o. Mie mi s-a parut normal comportamentul ei el imi spune ca o sotie buna ar trebui sa fie alaturi de sotul ei. Eu nu pot sa-i fiu alaturi in situatii de genul asta. Nu mai stiu ce sa cred. Le-am povestit si parintilor lui treaba cu cutitul. Sigur nu vad asta cu ochi buni dar mama lui tot ii gaseste scuze ca e stresat cu serviciul. Nu stiu daca fac bine vorbind cu parintii lui despre asta. Oricum ei nu imi vor da mie niciodata dreptate dar nu stiu cu cine sa mai vorbesc. Prietenelor le-am povestit dar le e greu sa dea un sfat in cazul asta si le inteleg. Parintii mei imi spun, dar fara sa insiste, ca ar fi mai bine sa divortez. Mai nou a pierdut toate economiile noastre la bursa. Nu mai avem nimic. Doar salariile. L-am implorat sa nu se mai joace cu banii nostrii dar nu m-a ascultat si acum imi spune ca a fost o greseala si ca nu e singurul caruia i s-a intamplat asta. Cu o saptamana in urma am hotarat sa plec si am incercat sa discutam cum si ce impartim. Problema e ca nu mai avem bani nici macar sa ne separam. M-a implorat sa-i mai dau o sansa, jumatate de an. Daca in acest interval de timp nu se va schimba nimic ne vom separa. Pana atunci spera sa reusim sa mai punem ceva deoparte ca sa ne gasim fiecare o locuinta cu chirie. Intrebarea este merita sa mai lupt? Eu nu stiu daca il mai iubesc. Inclin sa cred ca nu. Ma intreb mereu, ce pot iubi la el? Nu am raspuns. Problema e ca mi-e frica sa plec si mi-e frica sa raman. Cum o sa ma descurc cu un copil singura sau cum o sa creasca copilul intr-o familie in care parintii abia daca isi vorbesc. Imi spune mereu ca sunt egoista, ca vreau sa-i iau copilul, si sa incerc sa ma pun in situatia lui. Oare sunt egoista? Nu stiu ce sa mai cred. Sunt foarte debusolata. Am nevoie de cineva care sa-mi spuna cum se vad lucrurile din afara. Sa imi zica daca sunt nebuna sau nu, daca merita sa mai lupt sau nu.

[Ramonika]

sotul tau are probleme psihice. sugereaza-i sa mearga la psiholog. ai grija, ca daca voia sa sara cu cutitul la vecin, s-ar putea sa sara cu cutitul si la tine, daca vede ca-l parasesti. ar trebui sa va despartiti oricum. nu mai pune banii atata ca scuza. nimeni n-a murit de foame. o sa reusesti sa te descurci cumva.

---

Ramonika [amoras] si pisicile [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/"]Vladutz[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601305182027/"]Bubulina[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/"]Maritza[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/"]Fulgushor[/url][pis] [url="http://www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/"]Miki[/url][pis]

[Cristina_A]

Cuvintele "violenta domestica" iti spun ceva? Chiar daca nu te-a batut mar (inca). Dar "codependenta"? Ai probleme mari, care nu pot evolua decat din rau in mai rau. Discuta cu un psiholog, psihoterapeut, asistent social, cu oricine simti ca te intelege si nu iti trateaza problemele cu superficialitate. Marea ta sansa este ca tu constientizezi anormalitatea in care traiesti cu acest om, asa ca nu le mai permite altora (parintilor, sotului) sa te considere "nebuna", sa-ti spuna ca ti se pare sau sa te manipuleze in orice alt fel. Dupa parerea mea te afli intr-o situatie "scapa cine poate", de aceea te sfatuiesc sa cauti ajutor in primul rand PENTRU TINE. ************************ When you want something you never had, you have to do something you've never done. ************************ Preparing to run away. [url="http://cinematozaur.com/mentol/listen.php?file=5612b360-578a-40a4-bcee-639b5ea1ba01&id=1205243662078"]*[/url]

[alinadel]

E clar ca sunteti stresati si tensionati amandoi, cred ca nu ar trebui sa iei o decizie radicala, nu ar trebui sa ramai cu el pentru copil ci pentru el, pentru ca il iubesti si pentru ca atunci cand ati fost echilibrati v-ati simtit o familie impreuna, cred ca si el trece printr-o perioada la fel de grea ca si tine...... discutati serios problema si porniti de la un moment fericit din viata voastra (sunt sigura ca ati avut parte impreuna de momente speciale}, fara reprosuri si fara interventia parintilor sau socrilor. E problema voastra, sunt sigura ca daca incerci sa schimbi atmosfera si tonul lucrurile se pot indrepta! O casnicie nu e de aruncat la gunoi.... e caznicie, dar trebuie sa va cazniti amandoi, nu doar tu. Licenta e importanta, dar si familia. Multa bafta! Daca mai exista iubire intre voi, cu ajutor de SUS, se va rezolva, dar trebuie sa vreti si voi. Succes! alinadel