Va rog un sfat, sunt disperata!

[naiuta]

Ti-am citit postarile tale de la inceput. Parerea mea este sa te desparti de acest om neaparat.In general eu am im impresia ca trebuie sa luptam pentru viata de familie dar aici nu simt ca este o casnicie dupa care merita sa lupti. Ma gandesc la copilul acela nevinovat care maine v-a vedea cutitul in mana tatalui care se pregateste sa-l infinga in mama sau in orcine altcineva si-l v-a traumatiza pe toata viata. Acest om se v-a schimba dar in bine niciodata. Faza cu parintii. Si ce daca trebuia sa se trezeasca asa degraba(pentru el)trebuia sa fie bucuros ca sunt niste persoane dragi care te fac pe tine fericita.Puturosul. Ca zici ca in rest e liniste,nu stiu,daca crezi ca ti-e bine in asa viata bineinteles ramane dar nu cred ca e mai bine asa decat fara el.

[ratonelu]

buna fetelor, eu sunt o graviduta noua pe-aici. am citit tot ce-a scris liliana...si as vrea sa impartasesc ceva din experienta mea de..copil intr-o astfel de familie,cu tata violent. nu am sa dau sfaturi...doar am sa pov un pic. si tatal meu bea.....si cand bea o batea pe mama..si ep sormea mea mai mare care se baga s-o scape pe mama(eu eram mai mica si nu aveam tupeu neecesar ...sau ,sa zicem ca multi ani 'dupa"..m-am invinuit ca poate am fost prea comoda...sa ma bag...si-asa am fost ,in ciuda scandalurilor...fata lu tata careia ii facea toate poftele...va dati seama ca sora mea...nu mai era chiar as ain gratii....ca indraznea sa se revolte) si tatal meu...cadn nu bea...era 2-3luni...cel mai bun om de pe pamant...adik chiar era o familie "fericita"....ne iubea f mult...etc spun ca eram o familie"fericita"...pt ca noi,eu ,sora mea si mama nu ne puteam bucura de mom frumoase...stiind ce va urma apoi...batai....plecari la bunici in disperare de cauza...si apoi ,normal,intoarceri..pt ca tata stia cum sa planga si cum sa promita ca niciodata nu se va mai intampla. ce amprenta a avut asupra noastra,a copiiilor?...nu vreau sa intru in amanunte...cum visez urat ...cum nu mi-l pot aminti pe tatal meu..in mom bune(acum e mort)...ci doar imi amintesc franturi din batai...sau cuv urate sau umilintele mamei....dar atat vreau sa spun:sunt obsedata sa nu bea sotul meu.(am un sot care oricum bea f putin...si doar asa la o petrecere etc...si cu toata astea....la cat de obsedata sunt..am ajuns sa-i fac scandal pt un singur pahar si sa-i spun ca e betiv etc....sunt obsedata sa nu incerce sa ridice mana asupra mea vreodata ...desi,doamne fereste,nu mi-a dat niciun motiv..si ne iubim mult etc....cu alte cuv ,ma razbun pe sotul meu pt "experientele "din copilarie. repet..nu vreau sa dau niciun sfat..dar pe langa viata ta pe care ti-o ruinezi acceptand violenta sotului tau....si asupra copilului exista urmari mai grave decat constientizam noi.