ce faci daca dragostea...trece

[aquariusrpro]

Taman ce am fost la un curs de autodezvoltare, la care m-am dus Gica contra, desteapta satului etc. Si chitita sa-mi gasesc confirmarea ca nu mai am nimic de a afce cu "colocatarul" si "coautorul" la copil. A trecut cursul, au trecut 6 din cele 10 seminarii si constat ca vina este in mare parte a mea ( adica am si eu o mare parte de vina in faptul ca "nu-mi mai spune nimic prezenta lui"). Am facut ce m-a invatat cursul si am constatat ca nu-i chiar asa cum imi imaginam. Am invatat enorm despre mine. Acum relatia este mai mult decat ok ( mai bine ca la inceput), relatia cu copilul idem. Nu pot sa spun ca la fel a fost pentru ceilalti cursanti, stiu cel putin un cursant pentru care concluzia a fost exact pe dos. Diferenta inainte si dupa curs a fost ca ales in cunostinta de cauza, linistit si constient. Intrasem in curs cu ideea ca singura iubire care nu se termina este cea intre copil si parinti / parinti si copii (evident, vorbim de cazurile normale). Iubirea intre 2 adulti se si termina uneori. Mai greu este sa-ti asumi responsabilitatea .. maiales in fata copilului. Am iesit din curs cu aceleasi idei, doar mai informata despre partea mea de responsabilitate, cu idei referitoare la potentiale solutii etc. La fel si persoana care a decis sa se desparta. Doar ea decide ! Nu-i nici rau nici bine. PUr si simplu trebuie sa-si asume responsabilitatea. Atat. Roxana&Ruxandra

[Mihai33]

Intr-o situatie similara, un psiholog recomanda ca cel care "nu mai simte iubire" pentru partenerul de viata sa se gindeasca ce l-a facut initial sa-l iubeasca, care sint calitatile care l-au atras la partenerul de viata, pe scurt sa se concentreze pe lucrurile care i-au adus aproape, pe calitatile celuilat si poate incepe sa "simta din noi iubire". Mihai

[Clover]

xenat, activeaza-ti PM-ul te rog. Keep the promises you make to yourself.

[zepellina]

Mie mi se pare copilarie, lipsa de coloana vertebrala.... Poate sunt eu altfel, dar desi am suferit enorm, nu m-am gandit sa imi parasesc partenerul, sa il "arunc" pt ca a trecut dragostea. Nu te obliga nimeni sa te casatoresti, dar daca ti-ai luat un angajament..il tii, nu iti bati joc . As vrea sa inteleg, dar nu pot, mai ales cand sunt copii la mijloc si pt ei se darama toata lumea perfecta, sprijinul. Desigur, vorbesc din punctul de vedere al "victimei", asa ca nu stiu cat ajuta. zepellina

[Rufus]

E o situatie grea. Cu atatea nuante... Sa stai cu o persoana pe care nu o mai iubesti, e dificil, dar exista si posibilitatea (cam des, din pacate) ca acea persoana sa fie o catastrofa...oare chiar conteaza, cand sufletul ti-e gol? Imi place sa constat ca unii incearca sa gaseasca solutii chiar si acolo unde, de obicei, se crede ca nu exista sanse. Daca ar fi sa sfatuiesc pe cineva (Doamne fereste sa fiu obligat!), in conditiile stricte enumerate de Elise, as spune ca viata mea nu conteaza atat de mult fata de cea a copilului si a celui caruia i-am jurat credinta, asa ca as continua traiul searbad, dar dedicat. Am precizat de conditiile Elisei, pentru ca sotul respectiv nu este un nemernic, ci o persoana careia nu i se pot reprosa lucruri majore. Si totusi... Eu am divortat in conditii aprox. similare de o femeie cu care nu mai aveam nimic in comun, cu exceptia Ioanei. Era rautacioasa, egoista, fara initiative, fara caldura in suflet...dar astea-s lucruri de suflet. Nu i se pot imputa lucruri majore. Si culmea, mi-am gasit si femeia ideala, cu care traiesc o poveste de dragoste de trei ani...asta da noroc. Atunci cand mi-e mai bine, automat, fara exceptii, ma gandesc la modul posibil in care i-am marcat viata Ioanei. Nu pot sa ma detasez de acest gand. Culmea este ca nu m-am gandit inainte de divort, decat la modul treoretic. Atunci eram convins ca, pentru Ioana, cel mai bine era sa divortez. Acum pot doar sa sper... [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[ileanna]

Rufus, presupun ca in mod periodic ii comunicai totusi fostei sotii aceste "maruntisuri" si ca datorita diferentelor dintre voi ajunsesera-ti sa nu va mai intelegeti. Deci nu a luat-o prin suprindere dorinta ta de a renunta la relatie. Ori aici inteleg ca este un caz in care ea nu prea a comunicat asteptarile pe care le are, eu-l neimplinit. Probabil ca a incercat sa faca toata treaba singura si a obosit, normal. Nu a incercat sa-l ajute pe celalalt sa ajunga undeva aproape de asteptarile ei, chiar daca asta (sau poate tocmai pentru ca) ar fi insemnat feed-back negativ (nu e usor sa-l dai), tensiuni, certuri chiar. Inteleg ca el nu prea are habar ce i se pregateste in umbra si poate nu a stiut niciodata ca sotia este nefericita, neimplinita, nemotivata. Poate ca nu ar fi facut nimic dar ... macar ajungea in situatia asta in cunostinta de cauza. Daca iubesti pe cineva trebuie sa-i si ceri anumite lucruri nu doar sa te astepti sa ghiceasca. Este ca si cum angajezi un om, timp de 6 ani nu-i dai nici un feed back si nu-i spui ce i se cere, ala face cum crede el si dupa cei 6 ani il dai afara pt ca nu a ajuns la inaltimea asteptarilor. In fine, tot ce zic sunt simple presupuneri. Dar ma pun in situatia sotului ei ... Si sotul meu e genul care organizeaza tot, eu doar ma bucur si ma rasfat. Habar nu am de finantele familiei si de felul meu imi pun probleme doar dc se termina sacul [alcool]. Dar eu stiu ca lui ii place sa fie asa si i le las lui in mana, pt ca altfel am capacitatea sa preiau, nu sunt o bleaga dar ... el e mult mai bun. Si tendinta este sa nu ma bag peste ceva ce merge f bine [:D]. Acum cu topicul acesta ma intreb ce se intampla dc el simte ca joaca de unul singur ... nu se plange si peste 6 ani pleaca. Pt ca a preferat sa nu se planga si sa nu ceara. Poate pana la urma ar fi o dovada de dragoste prost inteleasa ... de investie proasta. Pt ca si in dragoste trebuie sa ceri. Sau nu sa ceri dar sa iti specifici nevoile. Parca avea o denumire mai simpla ... comunicare. Rufus, cat despre Ioana ... nu stiu de cate ori poti fi sigur ca ai ales corect in viata. Dar logic as crede ca ea este fericita pt ca tu esti fericit si pentru ca se afla intr-o familie calda si protectoare. Cred ca este mult mai bine decat dc nu s-ar fi schimbat nimic (lucru oarecum safe) dar mediul ar fi fost tensionat si ne-natural. Cred ca tu nu ai indoieli cu privire la viata ei de acum ci mai degraba la socul pe care l-a avut atunci. Si din cate te stiu eu pe forum, cunosc ca Ioana mai este speciala intr-o privinta: este adoptata. Ce as spune eu ... stai calm si aproape. Fiecare are drumul lui in viata, drum ce il formeaza ca om intr-un fel aparte. Eu am avut multe socuri negative in viata, le-am judecat multa vreme dar am renuntat. Pt ca vad in mine un fel de a fi care imi place, si pe care nu l-as fi avut dc as fi trait saltand din floare in floare. Toata intrebarea este cum asimilezi aceste experiente negative. Never say NEVER.

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by Porumbita
elise nu te baga sa dai sfaturi pt ca e o situatie ff incurcata... si sfaturile o pot bulversa si mai tare daca vin de la persoane in care are incredere trebuie sa fie decizia ei.. cumva cred ca ea deja stie ca vrea sa se desparta, dar nu are curaj (probabil toata lumea o va arata cu degetul ca nu stie sa aprecieze ce are la usa, e f greu, daca nu imposibil, sa ii faci pe ceilalati sa iti inteleaga trairile, sa inteleaga de ce vrei sa te desparti cand nu exista motive concrete (inselat, batai, certuri etc); dar e si mai greu sa te simti vinoat, pt ca nu stii daca nu cumva ai ales gresit, si sa fii nevoita sa faci fata presiunilor (uneori facute cu bune intentii) sa ii ramai prietena, indiferent de decizia aleasa (dar mai ales daca va decide divorteze) o sa conteze ff mult pt ea.

---

Subscriu in totalitate [flo] Eu am luptat cu cea mai buna prietena a mea, vrand s-o conving sa se desparta (daca sustinea ca e nefericita!!!), insa cu greu mi-am dat seama ca ea nu are taria sa se desparta si ajunsese la un moment dat chiar sa se teama ca eu ma voi simti dezamagita de ea daca nu se desparte (!). A trebuit sa-i confirm de multe ori ca eu tin la ea oricum si sunt alaturi de ea indiferent ce decizie ia. Nu s-a despartit pana acum, dar a devenit si ea constienta ca autovictimizarea fara actiune nu rezolva nimic si incearca sa caute alte cai de a-si rezolva problemele. Eu ii sunt alaturi si o sustin cum pot, dar experienta asta mi-a prins si mie bine, ca sa inteleg ca nu pot determina pe cineva sa-si schimbe viata din temelii daca acela nu e pregatit sau daca are alte probleme latente mai vechi care s-ar cere rezolvate mai intai, inainte de a trece la actiuni mai radicale.

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ************************************************ Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

[She]

Nu cred ca iti poate trece fara motive. Sau numai daca niciodata nu a existat iubire. Ce i-as spune eu? sa s eintrebe sincer:de ce a ajuns aici? Si daca nu gaseste niciun raspuns, i-as spune sa-si bage mintile in cap. si tot asa...

[Ramona J]

Elise, zici ca ei i-a trecut demult. Deci nu e doar o faza. Apoi copilul intelege si el ca relatia nu e cum trebuie daca a intrebat de ce ei nu se imbratiseaza. Daca nu mai e nimic mai bine se despart. The best thing you can do for your children is to love your wife.

[Elise]

Dap, copilul simte ceva, si probabil in timp i se vor adeveri banuielile oricum. Eu cred ca ar fi doua solutii: sau sa isi reia relatia cu sotul de unde s-a rupt si sa o faca sa mearga, sau sa se desparta: in nici un caz sa ramina la stadiul actual, in care ea e detasata, barbatu-sau se face ca nu vede, si copilul la mijloc. Chiar daca si-ar gasi pe altcineva in paralel si pe ascuns, n-ar ajuta-o decit sa se izoleze in lumea ei si mai mult. Un amant nu cred ca e menit sa apropie sotii. Exceptind cazul in care i-ar trage un sut in fund si ar avea nevoie de umarul lui barbatu-sau pe care sa-l jeleasca...probabil. I-am si spus asta. Dar e intr-o situatie sensibila: cum sa te (re)indragostesti la comanda...de cineva fata de care nu simti nimic? Oamenii se schimba, s-au cunoscut destul de tineri, atunci il vedea cu alti ochi, acum cu altii... mi-a reconfirmat faptul ca nu e vina lui, ci a ei, probabil era prea tinara sa stie ce vrea, de fapt. Si-a redefinit personalitatea si prioritatile mult mai tirziu, dupa mariaj. Elise & BBLisa