Am o dilema! Mare!

[mihuta]

Iti scriu din prisma unui spectator la doua cazuri din familia foarte apropiata : in ambele situatia a fost asemenatoare cu a ta :la inceput, raceala, evitarea contactului nu numai fizic, ci si conversational, atitudine defensiva si incordata, si in ambele cazuri a iesit la iveala ca exista o a treia persoana. Ambele casnicii s-au dus. Una mai repede pentru ca el a fost mai transant, adica a inceput sa evita sa stea pe acasa prea mult, iar cealalta a mai agonizat inca un an doi, dar tot cu acelasi final. Ele s-au zbatut, au luptat, s-au certat, au facut compromisuri, au apelat la famile, si din pacate tot acolo s-a ajuns, din fiecare casnicie ramanand cate un copil. Este ingrozitoare neputinta de a face ceva, de a mai atinge ceva in sufletul omului iubit. Singura posibilitate ca el sa revina la sentimente mai bune si comportamant in concordanta cu acestea, este ca el sa vrea sa o faca, si fireste sa mai poata. Faptul ca nu a plecat de acasa, asa cum anuntase in Ajunul Craciunului este un lucru pozitiv. Eu cred ca nu are curajul sa renunte la voi, dar in acelasi timp se simte incatusat in aceasta relatie. Dar sincer ma indoiesc ca e in puterea ta sa il faci sa se schimbe. Poti doar sa ii oferi cadrul necesar daca esti dipusa, pentru eventualitatea ca el sa vrea sa imbunatateasca situatia de acasa. Mult succes si sper sa fie bine pentru tine si familia ta. [gravi] 10s

[zac]

Salut si eu sunt nou si asa cum ai spus anterior fruzaresc cu atentie subiectele din forum.Cum sotul tau are o "posibila'aventura tot la fel si sotia mea a fost in aceeasi ipostaza.Sansele mele de reusita in tratative au fost intre non si zero, drept urmare am ales solutia durereoasa dar sigura; despartirea.Nu cred ca o persoana se poate numi responsabila fata de familie atita timp cit familia nu implica nimc din interior(sufleteste).Banii nu aduc fericirea, o intretin ce e drept dar numai in anumite circumstante si cu persoane care se modeleaza conform sistemului.Tu era sa ramai" singura pina in Craciun",a fost un noroc de moment pentru ca o astfel de persoana se aseamana cu lupul...Greu de luat o decizie, dar decit "vai de noi trei", mai bine am grija de mine si copilul meu.In consecinta cine calca strimb intaia oara, calca si a nouoa oara,asa ca gindestete bine.Sfaturi i-ti vor da multi si vor fi de o diversitate larga pentru ca ei privesc problema din exterior.Cel mai bun sfat ti-l vei da tu insuti dupa ce vei analiza in amanunt toate datele problemei.Pina atunci atentie le detalii reprezinta elementul forte in decizia finala. Noapte buna...... zackh

[flaviutza]

Maia,posibil sa ai dreptate,sa aiba pe alta. dar la fel de posibil e sa fie doar depasit de situatie. de ce spun asta. uneori, atunci cand vine copilul, cel putin in cazul cuplurilor tinere, cei doi parinti nu sunt suficient de pregatititi. nu ca nu si-ar iubi copilul,Doamne fereste, ci sunt depasiti de situatie. si asta se vede cel mai bine in cazul lui. tu ai o ocupatie zilnica, bebele,nu simti atat de acut schimbarea. el, in schimb, spui ca nu se implica suficient in cresterea copilului.mai ales in aceasta situatie, gandeste-te ca viata lui nu s-a schimbat prea mult(serviciu,acasa) dar totusi s-a schimbat radical. nu mai exista "cuplu" exista el pe de-o parte si tu,mamica plus copilul de partea cealalta. se poate simti stanjenit,plictisit de aceasta situatie. nu mai apare dorinta in serile nesfarsite petrecute acasa,tu cu copilul,el pe canapea la tv.spui ca inainte mai ieseati, cu grupul de prieteni ,acum nu prea. probabil ca nu e pregatit,ca nu sunteti pregatiti pentru asemenea situatie si nu o puteti gestiona.repet,nu ma intelegeti gresit,nu am spus ca nu sunteti emotional pregatiti pentru copil, ci ca nu reusiti sa va adaptati ca si cuplu sosirii copilului. poate ca asa stau lucrurile. si cel mai indicat ar fi ,daca spui ca socrii sunt de nota 10 sa lasi copilul in week la ei. este mare acum, destul de mare sa fie rupta pentru o zi,doua de mama. iesiti la o terasa, beti un vin, sporovaiti cu prietenii,simtiti-va bine voi doi. in general tinerii parinti au nevoie de "activitati relaxante de grup" pentru a-si aduce aminte de vremurile bune .poate spun o tampenie,dar stiu ca la noi se aplica. si ma gandesc ca in general,parintii ,sa spunem sub 25 de ani au nevoie de iesiri in genul asta, sa-si aduca aminte ca nu sunt numai parinti, ci si tineri si sa se comporte ca atare. Spun din experienta mea de parinti la 22-24 ani. copilul a venit undeva intre o iesire la munte si o noapte in club. si nu cred ca am fost pregatiti,psihologic,desi ne-am implicat amandoi in egala masura de la inceput in cresterea lui, sa ne inchidem in casa pentru o perioada mare de timp. poate la varste mai..mature,cei doi trec usor peste asta, insa la 20 de ani (nu stiu cat aveti voi) e al naibii de greu sa iti petreci viata intre scutece,biberoane-tu si serviciu,acasa,tv, eventual o iesire cu baietii-el.asta raportat la relatiile de cuplu. [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]

[flaviutza]

O alta belea ce apare frecvent pe aici pe forum. neimplicarea taticului in cresterea copilului. am citit multe postari ce merg pe ideea asta.el nu se implica. poate ca noi, mamicile, stim sa fim mame din prima. hormonii eliberati odata cu primul laptic am inteles ca ne spun asta. ei,insa..posibil sa aiba nevoie de ceva ajutor. am incercat sa privesc asta din punctul de vedere al unui barbat. e unexercitiu util din cand in cand, asa il intelegi mai bine. ai nascut,ai venit acasa. dintr-o data sotia e doar mama(cel putin in primele luni) .alapteaza ,schimba pampersi, face baita. el vine de la serviciu si se uita,ma scuzati ,ca magarul la poarta noua la toata aceasta transformare. uneori(am citit recent la subiectul prim,sexul fara orgasm) se invarte pe langa mami ce alapteaza asteptandu-si randul la o portie de..ceva. Ideea ar fi ca trebuie sa se simta util. si asta din prima zi. stiu ca e greu sa iti atinga cineva copilul, ca nimeni nu le face ca tine. insa domnul sot trebuie invatat sa se implice,sa simta copilul daca vrei sa-i spun asa. la inceput o va face stangaci, insa va invata: sa prepare un biberon, sa faca o baita. nu doar sa plimbe carutul 30 minute in fata blocului ci sa aiba contact, skin to skin cu bebele. si mai stiu ca se simt al nabii de mandri daca reusesc sa faca si ei cate ceva. nu e tarziu nici acum,la 1 an si 4 luni, poti incepe,dar cu pasi marunti. si vezi cum pui problema, sa nu para o obligatie. sa-l faci sa creada ca vine de la el.a venit de la munca, ii spui ca te duci 30 minute la o prietena,si il rogi frumos sa stea cu copilul. azi un pic,maine un pic. Acelasi lucru se aplica si treburilor din casa. multe, foarte multe femei prefera sa faca ele tot. spunea simali undeva ca mai bine nu-l pun decat sa ma intrebe din 10 in 10 minute ce si cum. wrong!! mai bine astept dupa el 2 ore sa faca o maioneza (cam atat am asteptat eu de Paste) si rabd cu stoicism intrebarea pusa din 3 in 3 minute "nu e taiata?" dar ii dau ocazia sa se implice si sa fie mandru(a se citi cocos) pentru asta. sau,dau alt exemplu, il las,la curatenia generala sa se ocupe exclusiv de camera de zi, kit ca freaca toata ziua la ea, kit ca mai intai sterge praful si apoi aspira si evident umple totul de praf.fac eu cum stiu, dar, CAND NU MA VEDE. Poate par lectii moraliste ce scriu eu aici,ma scuzati,nu asta e intentia .sunt pasi marunti care asigura o punte de legatura in cuplu. el se simte util, tu nu esti vesnic nemultumita ca el nu face nimic. si uite asa sunteti ambii mai disponibili,unul fata de celalalt. Te-ai gandit de ce sta cu tv sub nas toata seara? nu zic, poate sa fie si cealalata, nu bag mana in foc, insa poate fi si faptul ca se simte dat la o parte ,neimplicat(nu neglijat). pur si simplu nu isi gaseste locul in noua situatie. poti sa arati tu trasnet, sa sari pe el de-a dreptul,daca el,emotional, se simte inutil si in plus in noua conjunctura s-ar putea sa se retraga in el, sa devina introvertit , sa inchida usa in urma lui. si tu sa stai sa te intrebi, cum, eu sunt frumoasa,lumea il complimenteaza pentru o asa sotie, iar el se uita prin mine ca prin zid. implica-l in viata voastra,fa-l sa creada ca e util, sa-si gaseasca locul in noua familie, cu mult,muuuult tact, nu ii servi in fata ca pe o obligatie "ia mai plimba si tu copilul,ca nu ma ajuti deloc" "ia nu te mai uita la tv vino langa mine" [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]

[MaiaM]

Imi pare tare rau pentru situatia ta, iata ca sunt intamplari neplacute si in cazul barbatilor. Nu ne-ai povestit daca din casnicia ta a rezultat si un copil. La mine si asta e un argument, ma gandesc si la postura de a ramane singura, ma sperie singuratatea, intretinuta de faptul ca avand un copil impreuna, sunt in contact direct si pe viata cu el. Daca as fi avut o dovada concreta ca m-a inselat, nu as mai fi cantarit situatia, decizia mea ar fi fost una singura si de nezdruncinat. Insa nici acum nu stiu daca s-au limitat la un joc de cuvinte, la un flirt dus cam la extrem sau... Gandul asta ma va urmari mult timp. E trist pentru ca sotul meu nu a fost neglijat de nici un fel cand a aparut bb, noi nu prea am stiut ce inseamna nopti nedormite, colici. Va trebui sa ma lamuresc daca ceea ce il tine langa mine este fetita noastra si confortul ca are o familie, unde sa vina, sa fie ingrijit - sau toate astea plus iubirea fata de mine. Pentru ca numai iubita nu ma mai simt, numai importanta nu.

[Miluna]

Maia, imi pare rau ca treci prin asta... As vrea sa te pot incuraja, dar citind postarile tale, am asa un deja vu... parca povestesti viata mea de acum citiva ani, si din pacate finalul nu e unul fericit. Cel putin nu pina acuma. Viata mea a fost un chin ani in sir... tot asa, era distant, rece, necomunicativ, venea doar seara tirziu acasa. Nu ma agresa verbal, dar prin toata atitudinea lui ma simteam ignorata. Putinele momente intime erau sa zic asa, acceptate, dar nu dorite... Si am stat asa, pentru ca il iubeam, pentru ca eram casatoriti de multi ani, si nu-mi puteam imagina viata fara el. La fel, copilul si-l iubea, se giugiuleau, iar eu eram mereu respinsa... Banuiam ca lucrurile sunt mai grave, si am inceput sa caut in stinga, in dreapta... si intr-un final am gasit mesaje si mail-uri care spuneau tot. Avea o relatie cu alta. A picat cerul pe mine... si tot nu-mi venea sa cred ca e asa grav... ma gindeam ca e o aventura, ca nu poate conta mai mult decit noi, tot ce am realizat impreuna, copilul... Dar oricit ne-am straduit, lucrurile nu se mai puteau intoarce. Pur si simplu nu ma mai iubea, iubea pe alta. Si nu poti trai cu asta. Ne-am despartit, de citeva luni... el s-a mutat direct la ea. E foarte greu, nu atit fizic, cit psihic, chiar daca am parinti, socri, frati care ma ajuta, tot ma simt foarte singura, deprimata, sufar ca nu pot sa-i ofer copilului meu o familie, ca in tot ceea ce fac sunt singura, n-am cu cine ma sfatui, n-am cu cine povesti... sunt multe care imi lipsesc. Dar e totusi o usurare ca am scapat de stresul zilnic, de ce nu vine, de ce e bosumflat, distant, ce se intimpla cu el.. Nici nu stiu ce sa te sfatuiesc sa faci... Ar fii important sa reusesti sa-l faci sa vorbeasca, sa iti spuna el care e problema. Al meu nu a vorbit decit cind l-am pus in fata evidentelor, si n-a mai putut ascunde. Si mie mi se parea ca faptul ca nu pleaca inseamna ca inca mai doreste sa fim impreuna... dar s-a dovedit ca singurul lucru ce-l mai tinea acasa erau remuscarile fata de copil, fata de parinti si fata de ceilalti care il vor judeca aspru ca si-a parasit familia.

[MaiaM]

Draga Flaviutza, dar sotul meu a fost foarte implicat cand s-a nascut Maia - el era cel care steriliza biberoane, facea laptele, pentru ca eu am alaptat doar o luna, cu pompe si cu supliment. El stia sa le faca, eu nu, si-a luat 2 saptamani concediu, ii dadea sa pape laptic. Acum insa, nu o hraneste decat daca ii da ceva ce ea poate manca singura, nu a schimbat-o decat de 2 ori cand a ramas singur cu ea, ca vorba aceea, e fetita si "nu umbla el acolo". Seara il cooptez la baita, sa mai aduca una-alta, sa faca apoi laptele. Problema este ca nici inainte de a o avea pe Maia, noi nu prea ieseam nici macar sa facem 2 pasi in timpul saptamanii. E un sedentar, un comod si cam introvertit.Am incercat sa il scot din monotonia asta, sa vina soacra mea sa stea cu bb, dar refuza sa iesim. De facut, nu a facut niciodata nimic in casa, nu spala o farfurie, pentru ca asta a vazut la parintii lui in casa - soacra mea se ocupa de toate, gateste ca la cazarma, cara ca o albinuta, desi e ditamai medicul si lucreaza inca. Asa ca, de aia sunt sotie si mama...restul deduceti voi. Copilul a fost dorit si asteptat ceva, intrucat eu am avut uterul retrovers si nu s-a "prins" si a aparut la timp: eu am 28 de ani jumate si sotul meu 35. Poate cea mai mare problema a nostra este ca suntem structural si fundamental diferiti afectiv, nu stiu. Multi prieteni barbati cu care am mai povestit se plang cum ca EA se plange ba ca e obosita, ba ca nu are chef, cand vine vorba de relatii intime. Cine mai intelege. La mine, ca la nimeni.

[MaiaM]

Draga Miluna, aceleasi temeri le am si eu - ca sta pentru mine pentru copilul frumos, din obisnuinta, din comoditate dar si pentru a nu-si atrage oprobriul public. De asemenea, este constient si de dragostea parintilor lui pentru mine si de faptul ca s-ar indeparta de ei considerabil daca ar renunta la mine. Mama lui chiar l-a amenintat ca nu il va primi cu alta femeie sau cu un copil facut cu alta in casa, iar tatal lui este cu 21 de ani mai in varsta decat soacra mea, are ceva probleme cu tensiunea, deci nu are nevoie de alte tensiuni familiale. Iti dais eama in ce situatie tampita sunt, mi-e tare greu sa disting care este adevarul, sa inteleg ce simte, cum gandeste. Nu spune NIMIC.

[flaviutza]

dar tu poti totusi sa-l intrebi. nu din prisma femeii ce simte ca e inselata si e cu securea ridicata sau cu lacrimile gata sa curga. calm, serios, pe un ton sigur .poate suna cam asa "eu remarc schimbarea. imi spui sincer daca ai pe alta. si impreuna gasim o solutie care sa multumeasca pe toata lumea si in principal sa-i fie bine copilului" daca iti spune ca da, o iei cu calm si vedeti impreuna ce se poate repara. si daca se mai poate. hotarati de comun acord sa mai incercati sau nu. daca iti spune sincer ca nu, atunci poate ce am scris eu in mesajele anterioare e valabil si in cazul vostru. Nu poti porni de la ideea ca el chiar are pe cineva daca nu sti sigur asta. si cel mai bine o afli de la el. si nu-ti mai bati capul cu presupuneri cum ca sta din cauza copilului, a oprobiului public. [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]

[flaviutza]

quote:

---

Originally posted by MaiaM nu a schimbat-o decat de 2 ori cand a ramas singur cu ea, ca vorba aceea, e fetita si "nu umbla el acolo".

---

Nu ma erijez in psihologu natiunii dar barbatu-tu chiar are o problema. una reala. si zau daca n-as baga mana in foc ca n-are nici amante nici nimic de genul asta ci o problema mult mai profunda. ati incercat consiliere de cuplu? banuiesc ca nici de asta nu vrea sa auda. [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]