Am o dilema! Mare!

[flaviutza]

nu vad ca Maia trebuie sa faca eforturi peste eforturi. nu-i caut scuze lui.da' nici nu pot sa spun ca e un dobitok ca nu-l cunosc si nu stiu ce l-a dus in faza asta. dar nici nu mi se pare fair play sa cred ca intr-o relatie ce merge prost numai unul e vinovat. si numai unul trebuie sa faca ceva sa revina pe calea cea buna,celalalt e perfect si e o simpla victima. asta apropo de ..inferioritatea celeilalte. o fi inferioara, dar mai sti..o fi varianta lui de femeie ? una pleasca,care sta cu orele trantita in pat sau calca toata ziua la camasi...asta o fi varianta lui de femeie - sotie ,mai sti!? ceea ce nu-i scuza comportamentul tamp de a agresa verbal si/sau fizic. Si as mai adauga la ce ai scris tu ca e nevoie de RESPECT nu de iubire ca sa nu chinui pe cineva. [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]

[J G]

off-topic, Flaviuta, exista cazuri in care doar unul dintre parteneri e vinovat de distrugerea relatiei. Bineinteles ca nu exista perfectiune... dar e o diferenta intre un partener care vine acasa stresat de la job si se poarta nesuferit iar celalalt vine de la amant/a si de nervi ia si partener/a la bataie. In sensul asta... situatie ipotetica, sper ca se intelege. Cat despre fazele de genul "dar ia gandeste-te, tu chiar n-ai nici o vina?" pe mine ma seaca, pe leitmotivul asta femeiel isi pierd ani din viata traind in compromisuri si cautandu-si vina si justificand un egoist patentat sau mai rau. Uneori singura vina este ca ai facut compromisuri si ai ramas in relatie. J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[piticasigogosica]

Draga Maia,credeam sincer ca e zodia asta sau macar ceva ascendent,nu mai conteaza... Asa cum ti-am mai zis dupa parerea mea a-l IGNORA este cea mai buna solutie.Te protejezi pe tine si ai fortezi mana lui.Si eu inclin sa cred ca are o relatie,poate nu de iubire,poate doar sex-uala,poate doar crede el ca-i intelge pasiunile,munca... Te chinuiesti prea mult facand supozitii.Daca consideri ca vrei sa stii adevarul,fiindca asta te-ar determina sa iei o decizie,urmareste-l sau angajeaza pe cineva sa o faca! [url="http://community.webshots.com/user/piticasigogosica"]poze[/url] Iri 36+ -37+ si Iris

[Elise]

flaviutza, in principiu sint de acord cu tine, trebuie sa lupti pentru salvarea relatiei cind trece printr-un impas. Dar... atit: cind trece printru-un impas. Daca impasul asta tine vreo zece ani, e o problema. De fapt, doua: 1- timpul trece. Si, pina sa il schimbi pe celalalt, te trezesti ca ai avut o singura viata si pe aia ai ratat-o tot incercind si incercind. Ce faci? Compensezi in viata de apoi? N-as fi foarte sigura... 2 - problemele de genul asta daca nu se rezolva se agraveaza. Si de la niste neintelegeri minore ajungi la niste omoruri majore, in urma carora ramin amindoi cu niste sechele - iar singura vina a fost, de fapt, ca nu te-ai indurat sa-i dai drumul sa plece cind ar fi trebuit. Sau sa-i dai sutul necesar. Sint oameni care pur si simplu nu sint facuti unul pentru altul: nu-i faci nici un rau daca ii intorci spatele, uneori chiar ii faci un bine - si lui, si tie. Elise & BBLisa

[flaviutza]

Elise perfect de acord cu ce spui tu. uneori se lupta pentru o relatie ani in sir de-a-n pixul daca imi permiteti cand de fapt exsista nepotriviri majore intre cei doi,cu efort inutil din partea tuturor ,timp si nervi consumati. din cate inteleg ea vrea sa pastreze relatia. motivele ea le stie ,nu stiu ,nu a precizat daca il mai iubeste, pntru ca ca nu facut decat sa-i insire punctele slabe . dar daca vrea sa repare ceva(nu numai ea,ci toti in general) nu stiu cat va rezolva asteptand ca el sa se schimbe radical. atat, doar el. Nu putem evalua noi situatia lor, mai ales, si tocmai pentru ca nu cunoastem decat varianta ei. nu stiu daca e nevoie sa ii dea sutul decisiv sau sa plece ea din relatie din cele cateva postari ale ei nu pot trage o concluzie in acest sens. mai ales ca exista un copil la mijloc. sti tu..ajutam sau distrugem... nu imi permit sa spun ca gata..da-i sut in posterior tocmai prin prisma a ceea ce am citit acolo la ajutam sau distrugem..de aia am adus in discutie cuvantul "lupta" nu ca sa o condamn pe ea si sa-i caut scuze lui. [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]

[principe]

draga maia, din cite am intele ,iti iubesti sotul si familia,eu te sfatuiesc sa lupti pentr ce iubesti,viata nu este todeauna de culoare roz,modul cum vei lupta sigur tu il vei gasi,cineva a zis ca in dragoste si in razboi nu exista reguli,este adevarat important este sa obtii ce iti doresti,nu te gindi ca te injosesti daca ai face un anumit lucru sau altul,gindestete ca asta este razboiul tau din care TREBUIE sa iesi victorioasa.este foarte posibil sa existe o relatie intre el si cealalta ,dar nu este sf lumii ,daca nu a avut curajul sa plece inseamna ca ceva il tine inca acasa,acel ceva esti tu si fetita ,posibil te impinge pe tine sa faci pasul,sa pleci sa abandonezi casa, ca el sa nu fie raul din poveste,sfatul meu este nu pleca.eu personal cred ca barbati in general cind au o problema nu o ventileaza asa de usor ca noi femeile, ei se inchid in ei si spun : am nevoie de spatiu ,am nevoie de timp ,am nevoie sa ma gindesc : etc etc,aduti aminte ca:" barbati sunt din marte,si femeile sunt din venus"( iti recomand cartea ,scriitor john gray),te sfatuiesc sa nu fii "cicalitoare",este adevarat de multe ori si maiales cind nu trebuie noi femeile devenim obositoare ca sa nu folosesc cuvintul cicalitoare ,adica cum devenim obositoare?? incercam sa rezolvam o problema mai repede decit se poate ,si incepem sa tatonam ,si sa tatonam ,de multe ori timpul este cel care rezolva lucrurile.este bine ca ai vazut problema ,dar nu face din aceasta o problema mai mare,incearca sa aplanezi lucrurile,citeodata functioneaza ,un pic de indiferenta,aduti aminte ca barbatilor le place mai mult rolul de cuceritor de luptator decit cel de a fi cucerit,asa ca te sfatuiesc sa fi un pic mai relaxata,joaca un pic de teatru ( daca poti).alt sfat nu-ti pierde timpul incercind sa-l faci sa-ti marturiseasca ca are o aventura ,nu o va face fiindca stie ca daca face asta,posibil totul se termina, si nu este convins ca asta este ce el doreste,plus ca o sa fie sotul si tatal imoral.draga maia am toata increderea ca povestea ta o sa aiba un sfirsit fericit,minte pozitiva.

[mihuta]

Stii ce se intampla cu marea zeita, COMUNICAREA ? Sa-ti spun ce am invatat eu, acum ceva timp, pe propia piele : poti sa difuzezi cele mai interesante emisiuni, daca o persoana are radioul inchis nu va auzi nimic. Comunicarea, eforturile trebuie facute in doi, toate teoriile se refera la situatia optima in care ambii parteneri au acelasi scop si negociaza cum sa ajunga acolo. Nu cand unul vorbeste si explica si roaga si cere si plange si se supara si celalalt si-a inchis radioul afectiv. Asa ca Maia, desi e greu sa te abtii, te consumi nu fara rost, dar fara nici un rezultat. Parerea mea este ca ar trebui sa-ti faci o lista de optiuni, ceva de genul: a) continui sperand ca ii trece, consumandu-te ca si pana acum, cu discutii, stratageme, ajutorul familiei, razboi cu potentiala cealalta b) continui si iti vezi de viata ta, pana te mai linistesti si inveti sa nu iti mai pese la fel de mult, si poate atunci va fi mai usor sa vezi in ce directie va indreptati c) ii dai un ultimatum (chestie cu doua taisuri, pentru ca exista posibilitatea ipotetica ca el sa fie ok cu despartirea, daca e din cauza ta, sau la initiativa ta) si vezi ce iese d) il lasi balta e) le iei pe toate la rand Cred ca prioritatea ta acum este sa te simti tu mai bine, cu sau fara ajutorul lui. [gravi] 10s

[larissa_79]

MiaR, dupa parerea mea sotul tau are ceva ascuns in suflet sau pe suflet...ceva ce tu trebuie sa afli. Nu se comporta din senin asa cum spui tu. Fie se simte inferior tie si frustrat, fie iubeste pe altcineva...fie pur si simplu tu faci totul....si el e mult prea lenes sa vada ca e ceva deosebit. Eu sunt tot BERBEC si la mine, in cazul in care as intra in o asa apatie ar avea succes metoda lui Marius. M-as intreba ce se intampla cand as vedea indiferenta in locul iubirii si daruirii totale ( e metoda pe care o mai aplica si sotul meu daca dintr-o anumita relaxare incep sa nu mai am grija de iubire.) Iubirea e ca o floare, trebui sa o uzi, sa o cresti sa ai grija de ea...altfel moare, se inchide sau mai rau se ascunde. Asta e greseala pe care o facem toti cel mai des..nu avem grija de iubire...credem ca odata insalata va ramane acolo fara eforturi suplimentare. Ramai cocheta, un pic misterioasa...fa-l sa te simta independenta si impacata cu situatia asa cum este acum. Deci eu nu as merge pe o indiferenta din partea ta evidenta ci pe o stare de fericire, impacare acceptare a lui asa cum e. Nu ii mai reporsa nimic, nu astepta nimic de la el, sa nu ai nici o initiativa in ce va priveste, zambeste misterior...fa-ti lumea ta, si programul tau..timp pentru tine. Lasa-l la tv, saruta-l de noapte buna si tu fericita du-te si citeste o carte. Dar ce-l mai important nu ii mai reprosa nimic...daca ii pasa il va durea sa vada ca nu mai astepti nimic de la el si iei lucrurile asa cum sunt. La mine merge! Si nu uita ca indiferenta evidenta ii da satisfactie si nu ajuta..indiferenta mascata il intriga! Daca nu reactioneaza de nici un fel...parerea mea e ca e cam totul pierdut! Oricum cu cicaleala si reprosurile nu obtii nimic...doar ii dai senazatia ca il sufoci si astepti mereu ceva de la el...iar el enervat se inchide. Poze cu Alexia http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos Larisa [mamica] si Alexia [bebic] (13 iulie 2006)

[conchita]

quote:

---

Originally posted by pisimuky Oare nu vor fi frustrati toata viata ca n-au avut o familie adevarata si lucrul acesta nu va avea repercusiuni asupra familiei pe care la randul lor si-o vor intemeia intr-o buna zi ?

---

da, pisi, dar cat de adevarata e o familie in care parintii se ignora reciproc si duc vieti paralele? ce exemplu e ala pentru copil, oare? ca trebuie sa stam si sa ne prefacem de dragul aparentelor? Maia mi se pare ca e tratata de slujnica, nu de sotie: adica sa ii calce camasa, altfel iese scandal, dar sa nu pretinda nimic de la viata asta de familie adevarata. nu e fair. nu s-ar fi casatorit cu el daca ar fi fost asa de la inceput, corect? ************ mami de Sonia Marie

[conchita]

quote:

---

Originally posted by flaviutza am incercat sa privesc asta din punctul de vedere al unui barbat. e unexercitiu util din cand in cand, asa il intelegi mai bine. ai nascut,ai venit acasa. dintr-o data sotia e doar mama(cel putin in primele luni) .alapteaza ,schimba pampersi, face baita. el vine de la serviciu si se uita,ma scuzati ,ca magarul la poarta noua la toata aceasta transformare.

---

eu nu pot sa inteleg in ruptul capului de ce se uita ca la poarta noua si de ce e asa de greu pentru sexul tare, mare si cel mai destept din parcare sa iubeasca. nu pot sa cred ca poti simti altceva decat iubire atunci cand, ca barbat, tii motzul ala de bebe pentru prima oara in brate si devii tata, wow, TATA. nu incepi sa iubesti exact din momentul acela? si, daca iubesti, nu simti ca ai face orice pentru copilasul tau, inclusiv schimbat scutece, hranit, etc? de ce sa se uite ca magarul? e prima oara cand ia cunostinta de faptul ca e tata? dar cand a planificat bebele ce-a pazit? dar in cele 9 luni cat a fost sotia gravida? in era netului, exista catralioane de moduri in care sa te informezi despre un lucru, de ce numai femeile, predominant, sunt cele care citesc, discuta, invata si se pregatesc concret pentru momentul asta? pai femeia care naste de cine sa aiba grija mai intai, spuneti si voi? nu de pui, impreuna cu tati? barbatul care pretinde sa fie vioara intai in momentele astea, in loc sa fie matur si sa se concentreze la randul sau pe familie, pe bebe, pe nevoile sotiei in momentele astea delicate si dificile, ce barbat e ala, nene? si sa nu imi spuneti ca nu stiu cum e, ca nu e momentul sa povestim acuma ce grozavi sunt ai nostri, cand Maia are probleme cu al ei. dar cred cu tot sufletul, pentru ca stiu ca exista tati adevarati carora le pasa si carora nu le cade coroana daca au grija de bebe, in loc sa ramana focusati tot pe problemele lor existentiale dintotdeauna, cum ar fi ala de ce nu mi-ai calcat camasa, nevasta? eu cred ca le furnizati pe gratis argumente ca sa isi justifice nu neaparat carente de educatie si neputinte emotionale via lipsurile genetice, ci pur si simplu le justificati o nesimtire fara margini. nici animalele nu-si trateaza puii cu asemenea indiferenta, si deci cruzime. ************ mami de Sonia Marie