cum poti scapa de trecut?

[alessia105]

dulcetica[flo][flo][asia] ... a cui? a lui ...a ei?? ---------------------------------------------------- Alessia[vampa],Dezbracatu'[nl] si Spiderman [avion] [url="http://babyklapperomania.cabanova.ro/"]Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu [/url] [url="http://kussboef.blogspot.com/"]O parte din mine [/url]

[Ophelya]

Sybille, fiecare om are trecutul lui si nu i-l poate sterge nimeni, si trebuie sa il acceptem din moment ce nu il putem sterga. sint sigura ca si tu ai. Poate omul nu a fost asa afectat de relatiile trecute incit sa le ureasca si sa vrea sa distruga tot ce in legatura cu ele, poate prin simplu fapt ca au trecu le-a uitat, poate nu l-au marcat in sens negativ sa le deteste, sa distruga tot ce tine de ele. ------

[Sybille]

Va salut din nou pe toate cele care mi-ati scris in trecut cand am deschis acest subiect.Postez din nou dupa atata vreme cu toate ca am urmarit cu atentie tot ce s-a mai scris pe forum.Vroiam sa va mai povestesc ce s-a mai intamplat intre timp cu mine.Dupa cele scrise atunci vreau sa va zic ca ne-am casatorit in luna ianuarie.Pot spune ca acum nu mai am motive de cearta pentru ca sotul meu a parolat calculatorul si mi-a zis ca nu mai am voie sa umblu in el,nu ca ar avea ceva secrete dar e mai bine asa.A sters toate pozele.Problema mea e alta acum si sa va dau un exemplu recent,stiu ca nu am procedat corect,dar asta e reactia pe care am avut-o la momentul respectiv.Am plecat vineri spre Germania ca aveam ceva probleme acolo de rezolvat si in drum spre intoarcere i-am zis ca vreau sa trecem si prin Salzburg sa vizitam,el nu prea vroia ca nu avea chef,eu nu si nu,pana la urma a cedat ca stia ca ma supar.Bun,am ajuns acolo si eu vazusem niste poze cu o fosta prietena de a lui cu care fusese acolo sa viziteze si mi-a ramas intiparit in minte.Cand am ajuns acolo mi-a aratat casa in care s-a nascut Mozart si atunci i-am zis,tu mai ai poze facute aici si el mi-a zis da stiu.Atat a fost conversatia pentru ca din momentul ala nu am mai vrut sa vorbesc cu el,m-am inchis in mine tot drumul pana acasa,el ma tot intreba ce am,de ce ma port asa,ce a mai facut.Pana a doua zi nu am putut sa mai vorbesc cu el,am plans intr-una si ma gandeam de ce m-a dus taman in locul unde el mai fusese.A doua zi,iar m-a intrebat ce am,sa-i spun care e problema mea ca el nu intelege nimic.I-am zis de ce nu m-a dus sa vad alt loc in salzburg si m-a dus direct unde mai fusese cu ex si a raspuns ca acel loc il stia si el si ca acolo este de vizitat si ca el nu s-a gandit nici un moment la aceea femeie si ca sunt doar fanteziile mele si ca imi fac singura rau.Dar va jur ca nu imi doresc sa ma port asa,de multe ori imi zic si eu gata,ce ma intereseaza pe mine ce a facut sau pe unde a umblat,dar in momentele acelea asta e reactia mea.Nu stiu ce am ,ce sa fac,cum sa comport sa evit aceste scene penibile consider eu.Mi-a zis la un moment dat ca imi fac singura rau si ca nu e normal sa ma port asa,mai ales acum cand suntem casatoriti.STIU si asta dar nu stiu cum sa evit si ce sa fac in momentele alea.Invatatati-ma voi cele care ati trecut prin asa ceva.Va imbratisez si sunt alaturi de voi zilnic. Sybille [hippi]

[Porumbita]

sper sa nu te superi dar cred ca ai nevoie de psiholog... reactia ta e complet deplasata si cred ca sotul are un monument de rabdare cu tine... dc ati fi locuit intr-un oras mai mic unde numeri pe degete teatrele/restaurantele etc ce faceti nu mai ieseati din casa pt ca el a mai fost acolo cu vreo exa?

[ina_nz]

quote:

---

Originally posted by Sybille
Va salut din nou pe toate cele care mi-ati scris in trecut cand am deschis acest subiect.Postez din nou dupa atata vreme cu toate ca am urmarit cu atentie tot ce s-a mai scris pe forum.Vroiam sa va mai povestesc ce s-a mai intamplat intre timp cu mine.Dupa cele scrise atunci vreau sa va zic ca ne-am casatorit in luna ianuarie.Pot spune ca acum nu mai am motive de cearta pentru ca sotul meu a parolat calculatorul si mi-a zis ca nu mai am voie sa umblu in el,nu ca ar avea ceva secrete dar e mai bine asa.A sters toate pozele.Problema mea e alta acum si sa va dau un exemplu recent,stiu ca nu am procedat corect,dar asta e reactia pe care am avut-o la momentul respectiv.Am plecat vineri spre Germania ca aveam ceva probleme acolo de rezolvat si in drum spre intoarcere i-am zis ca vreau sa trecem si prin Salzburg sa vizitam,el nu prea vroia ca nu avea chef,eu nu si nu,pana la urma a cedat ca stia ca ma supar.Bun,am ajuns acolo si eu vazusem niste poze cu o fosta prietena de a lui cu care fusese acolo sa viziteze si mi-a ramas intiparit in minte.Cand am ajuns acolo mi-a aratat casa in care s-a nascut Mozart si atunci i-am zis,tu mai ai poze facute aici si el mi-a zis da stiu.Atat a fost conversatia pentru ca din momentul ala nu am mai vrut sa vorbesc cu el,m-am inchis in mine tot drumul pana acasa,el ma tot intreba ce am,de ce ma port asa,ce a mai facut.Pana a doua zi nu am putut sa mai vorbesc cu el,am plans intr-una si ma gandeam de ce m-a dus taman in locul unde el mai fusese.A doua zi,iar m-a intrebat ce am,sa-i spun care e problema mea ca el nu intelege nimic.I-am zis de ce nu m-a dus sa vad alt loc in salzburg si m-a dus direct unde mai fusese cu ex si a raspuns ca acel loc il stia si el si ca acolo este de vizitat si ca el nu s-a gandit nici un moment la aceea femeie si ca sunt doar fanteziile mele si ca imi fac singura rau.Dar va jur ca nu imi doresc sa ma port asa,de multe ori imi zic si eu gata,ce ma intereseaza pe mine ce a facut sau pe unde a umblat,dar in momentele acelea asta e reactia mea.Nu stiu ce am ,ce sa fac,cum sa comport sa evit aceste scene penibile consider eu.Mi-a zis la un moment dat ca imi fac singura rau si ca nu e normal sa ma port asa,mai ales acum cand suntem casatoriti.STIU si asta dar nu stiu cum sa evit si ce sa fac in momentele alea.Invatatati-ma voi cele care ati trecut prin asa ceva.Va imbratisez si sunt alaturi de voi zilnic. Sybille [hippi]

---

Cred ca ti s-a urat cu binele. Nu e normal sa gandesti si sa reactionezi asa. Lasi gelozia sa-ti umbreasca viata. Culmea e ca e si o gelozie inexplicabila.....tu esti geloase pe ce a facut inainte de a te cunoaste......nu e normal!!!! Ina

[giulia81]

inainte de a ma cunoaste pe mine (si poate si dupa,dar fara stirea mea[alcool]) sotul meu a fost genul de [biz]din floare in floare.si mi-a povestit el multe detalii cu nspe foste care atunci pe moment nu ma deranjau, dar dupa un timp, dupa ce mestecam problema incepea sa ma enerveze.si inloc sa tac eu il intrebam pe el "si spune cum ai facut dragoste cu aia?cum a fost cu cealalta?'[bang] eu singura imi faceam rau, pt ca il intrebam si stiam ca o sa ma doara fiecare raspuns al lui ca un pumnal infipt in inima. cand deja aminceput cu "sigur cu aia a fost mai bine" sau "asa ii faceai si ei?" si alte bazaconii de astea din partea mea el mi-a zis: trecutul meu e trecutul meu.nu ai cum sa il schimbi,a fost greseala mea ca ti-am povestit...de acum e subiect inchis, viitorul e cel care conteaza si viitorul il vad alaturi de tine. asa ca desi mi-a fost ffff greu amincercat sa ma mai abtin de la comentarii rautacioase,intrebari stupide si mai ales am incercat sa nu mi-l mai imaginez la alta in brate etc...mi-a fost ff greu, de aceea o inteleg pe sybille...dar am reusit...pt ca el a pastrat o singura poza cu o singura fata de pe cand avea vreo 15 ani, iar eu ampastrat intreg albumul foto cu exul(care mi-a fost si logodnic pana l-am intalnit pe sotul), iar eu i-am rupt poza si am aruncat-o, dar el nu numai ca nu s-a atins de album dar nici macar nu imi reproseaza ceva legat de el. deci zic eu ca artrebui sa te controlezi, si sa ii multumesti lui Dzeu ca ti-a dat un barbat atat de intelegator si rabdator, si incearca sa iti musti limba cand iti vine sa zici ceva nepotrivit. nu uita:trecutul e lasat in urma, nu il poti schimba, dar viitorul il faceti impreuna si nimik din ce a fost nu mai trebuie sa conteze. iar daca nu reusesti singura, fara nici o ironie iti spun sa consulti un psiholog.am fost si eu(pt alte motive) si nu mi-e rusine sa o spun. mult succes![flo] giulia si alex-raoul (22.09.2002) "Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

[Contrapunct]

Vino-ti repede in fire, pana nu e prea tarziu. Te porti de parca ai avea 16 ani ori nici atat. Este absolut infantil si imi pare ca sotul tau a suportat remarcabil de bine manifestarile tale necontrolate. Se pune intrebarea cat o va mai face de acum incolo. Strici cu buna stiinta o relatie frumoasa si de esecul ei vei fi singura responsabila.

[magduta-sv]

Sybielle, te porti ca un copil razgiiat.[:D]. Cum adica a fost cu alta in acelasi loc? Spuneai ca el se deplaseaza mereu in calatorii de afaceri. Ce ai vrea sa faca? Sa se mute cu tine pe o insula pustie? Gindeste-te ca fara trecut nu am fi completi. Ca in urma noastra ramin lucruri, poze, amintiri, ca fiecare etapa din viata are frumusetea ei.Nu poti sari peste etape sau sa-ti renegi trecutul, bun ,rau, a existat. E ca si cum ai deveni brusc amnezic si te trezesti din somn dupa o perioada de timp fara amintiri. Ca ai un album cu fotografii de cind erai micut si apoi o alta poza din maturitate si nu esti complet. Si inca ceva...afirmai ca nu mai intri pe calculator, nu mai cauti prin lucruri, dar problema inca nu s-a rezolvat si te roade...Daca nu discuti despre ea, nu inseamna ca nu exista... Ai sansa sa fii fericita dupa 10 ani de singuratate si ii dai atit de usor cu piciorul... Copilul pe care il ai ar trebui sa-ti ocupe majoritatea timpului si sa te faca sa uiti de gindurile negre. Magduta http://news.webshots.com/album/561332501UFlQsF

[dulcetica]

Ca bine i le mai zici Sybille!Evident ca te-a dus intentionat, mai ales ca Mozart are vreo 2 case prin Salzburg si putea sa te duca la cealalta casa,nu la cea cu poza.Unde mai pui ca nici nu merita deranjul ,ca mobila este doar din epoca respectiva si nu a lui,ca sint doar niste poze,oare ce alt motiv avea sa te duca chiar acolo?Nu cumva "amintirile ma urmaresc"? Pur si simplu trebuie sa il inchizi in casa si sa arunci cheia.Nu te du la nici un psiholog,el trebuie sa mearga![:D] Sybiiiiiiiiiiiille potoleste-te sau ti s-a facut dor de plaiurile natale?![mariaj] [pup] dulcetica

[lau10]

Sybille, Parerea mea este ca tu ai aceste reactii din lipsa de incredere in tine. Ca daca ai un job unde lumea te respecta si esti admirata, daca ai prieteni cu care mai iesi, daca ai viata ta si nu ai sta toata ziua in casa sa faci curatenie, iti spun 100% ca nu ai mai avea asemenea reactii. Copilul tau ce varsta are? Ca daca e destul de mare ca sa se duca la scoala, nu vad realmente de ce stai acasa. Daca nu ai drept de munca (desi mie mi se pare cam aiurea chestia asta ca si eu sunt casatorita cu un spaniol si am avut drept de munca in Spania de cand m-am casatorit...), atunci du-te la cursuri, fa-ti o viata sociala, prinde incredere in fortele tale, si iti spun eu, nu ai sa mai ai timp de nimic altceva ( ma refer la cautatul prin sertare sau " aruncatul cu pietre" in bietul om. Este total deplasat ce faci tu, dar eu zic sa incepi a rezolva problema de la radacina si sa incepi prin ati gasi preocupari si atunci iti vei recupera increderea in tine si vei scapa de geloziile astea. Mult succes laura