sunt o femeie singura. va rog o parere.

[annnna35]

Buna, tuturor! Am dorit sa deschid acest subiect pt a afla cum se descurca o femeie singura in ziua de azi. Nu ma refer la aspectul material al problemei, ci mai ales la partea sufleteasca. Ce bucurii reusiti sa va faceti, cum vedeti cuplurile din jur, cat de greu e intr-o zi frumoasa, numai buna pt plimbari in doi etc. Bineinteles ca sunt si eu una dintre "ele" si uneori imi e foarte greu, mi se pare ca nu am niciun rost si ca nu voi avea vreodata. Exista totusi si momente minunate in viata mea si o sa va povestesc despre ele , dupa ce o sa aud cateva pareri ale voastre... singure ca mine... Am deschis acest subiect pt ca am simtit ca am nevoie de el. Multumesc si astept raspunsurile voastre. Pe curand! Ana. Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

[pisigri]

stiu ca ai cerut pareri de la fetele singure...poate o sa te "ajute" (pornind de la ideea ca treci printr-o perioada mai...nashpa) faptul ca intotdeauna le-am admirat pe femeile care au avut puterea de a ramine singure, decit sa se multumeasca cu "mai putin, da sa fie ". am prietene grozave, cu virste variate (de la fetite de 16 ani care sufera intens ca ele nu au prieten, pina la femei de 50+ celibatare), intotdeauna mi-a facut placere compania lor...si daca au o perioada proasta le asist cu placere in timp ce maninca ciocolata;)...dar de cele mai multe ori aceste femei sint foarte active, isi dedica mult timp propriei persoane (uneori le invidiez) in sensul bun al ..ideii...

[marumiha]

Nu am ìnteles bine daca ai ales sa fi singura pt ca -ti place sau pt.alte motive?

[annnna35]

Multumesc pt raspunsuri! Nu am ales eu sa fiu singura, ba chiar poate mi-am dorit intr-un fel prea "disperat" sa fiu cu cineva... A "ajutat" la singuratatea mea un sir de dezamagiri, carora le-am gasit in mare parte explicatii, deci nu asta caut aici, cel putin nu la acest subiect. Imi doresc sa fiu cu cineva , dar fac eforturi sa nu-mi doresc asta prea mult, deoarece asta m-ar duce la reactii nelalocul lor (am experimentat asta). Pt moment, tot ce vreau e sa-mi revin (iar!) dupa cea mai recenta (sau ultima, sa dea Dumnezeu!) dezamagire si sa merg mai departe, ajutandu-ma singura si controlandu-mi un pic mai mult viata, cautand momente frumoase in ea si depasind momentele grele. Pupici tuturor! Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

[oana1177]

[size=2]cum se descurca o femeie singura in ziua de azi. Nu ma refer la aspectul material al problemei, ci mai ales la partea sufleteasca. Ce bucurii reusiti sa va faceti, cum vedeti cuplurile din jur, cat de greu e intr-o zi frumoasa, numai buna pt plimbari in doi etc.[/size=2] hehe, eram studentica si sufeream ca sunt singura, nu intelegeam de ce eu nu pot avea prieten, ca celelalte... si-am inceput sa am complexe si sa mai "inchid ochii" la chestii care ma enervau de fapt insa, in penultimul an de facultate, s-a produs un "declic"; si m-am vazut cea mai cea si-am inceput sa investesc in mine; sala, cosmetice, toale, tot tacamul; si m-am facut si-a naibii; nu-mi convenea ceva, spuneam franc, fara menajamente; si-mi spuneam mereu ca nu conteaza sa fiu neaparat cu cineva, conteaza sa ma iubesc si sa pot sta cu mine am inceput sa citesc mult, nu ziceam nu la nici un party cu prietenii si-am constatat ca-mi place f mult viata mea; nu mai existau zile frumoase pt 2, nu eram solo disperat, eram eu: linistita, increzatoare, mereu surazatoare si plina de idei... si-a aparut el [il]; si povestea mea continua superb, un vis minunat... Oana http://tt.lilypie.com/erzLp2.png

[A_Iulia]

Annna, Eu sunt de parere ca fiecare isi traieste viata asa cum doreste, in 1 sau in 2. Exista avantaje si dezavantaje la ambele variante. Poate ce ti s-a intamplat nu a fost foarte placut, dar intrucat iti doresti o viata in 2 ar fi bine sa nu lasi trecutul sa-ti influenteze deciziile. Se poate trai foarte bine si in 1 - ai libertatea absoluta. Nu faci nici un compromis, nu dai socoteala nimanui, poti sa te inconjuri de mii de prieteni si prietene si sa ai o viata frumoasa. Se poate trai foarte bine si in 2 - in masura in care iubesti, pentru ca asta inseamna sa accepti compromisurile interente. Daca esti acum singura, poate ar fi bine sa-ti scoti parleala pentru perioada trecuta/urmatoare cand ai fost/vei fi in doi. Adica sa te bucuri de faptul ca poti oricand sa-ti stabilesti ce program vrei, sa faci doar ce-ti place tie. Ce-am facut eu cand am fost singura? Hm. Prietene care cazusera pe planul 2 in timpul casatoriei...munte, mare oricand...mult timp doar pentru mine...pot spune ca am avut o viata mult mai intensa decat am avut-o/o am in 2. Sa nu-ti pierzi niciodata increderea in tine. fii sigura ca alesul va aparea atunci cand vei fi pregatita sa-l primesti...pana atunci...enjoy your life. Adina + [copil]Olivia Karla 04.03.2004

[Miluna]

Ok, uite si un raspuns de la o partenera de suferinta [flo] Cu diferenta (cred) ca am un baietel care are grija sa-mi umple viata si sa nu-mi lase prea mult timp sa ma pling... Nu mi-am dorit sa fiu singura, intotdeauna mi-am dorit un partener, dar uite ca s-a intimplat sa ramin singura dupa multi ani de casatorie... Cum ma simt? In primul rind eliberata de stresul ultimilor ani, ma simt libera sa fac ce ma taie capul, fara sa intimpin mereu piedici sau descurajari. Am in sfirsit timp sa ma ocup de mine, sa fac sport, sa citesc, etc... Din pacate am ramas insa si fara prietene, cele din tinerete fiind plecate din tara sau in alte orase, si in ultimii ani nu am reusit sa leg prietenii strinse, socializindu-ne mai mult cu prietenii lui... Ma simt deci de multe ori foarte singura, nu prea am cu cine iesi in oras seara, sau la un spectacol, etc. Si ca si tine, acuz faptul ca "in tinerete" mi-am dorit poate prea mult sa fiu cu cineva, si am facut mai multe compromisuri decit trebuia, si uite asa am ajuns pina la urma tot singura, si asta la o virsta la care e mult mai greu sa gasesti pe cineva. Acum vreau sa nu mai fac aceeasi greseala, si nu pun prioritate pe gasirea partenerului, ci pe construirea unei vieti placute singure. Vreau sa ma regasesc pe mine, vreau sa imi regasesc propriile principii de viata, propriile planuri, placeri... am multe de facut [:D]

[A_Iulia]

quote:

---

Originally posted by ra_mata
Una din problemele pe care le-am intampinat si eu fiind singura a fost reticenta prietenilor/prietenelor de a mai propune iesiri in comun, eu fiind singura single[xx(]. Psihologic nu stiu care e motivul, cert este ca daca nu ai prietene singure la randul lor, e mult mai dificil sa faci fata unei vieti solitare. Ca sa te incurajez acum, eu sunt femeie divortata, cu un baietel [il], dar nu mi-am pierdut speranta. [cina2] [flo] ra_mata http://photos.yahoo.com/ra_mata

---

Da, asa e. In general oamenii se asociaza/ies cu altii cu acelasi statut social - single cu single, cupluri cu cupluri. Nu neapart din cauza ca cei din cuplu stabilesc asta, cateodata si cei single o fac. Eu am avut ceva prietene single (inca dinainte de casatorie, in timpul casatoriei nimic single nu s-a lipit [:D]). M-au si ajutat foarte mult in perioada cu divortul...si ulterior. Nu stiu ce m-as fi facut fara ele. Adina + [copil]Olivia Karla 04.03.2004

[annnna35]

Multumesc pt raspunsuri! Si eu fac acum numai ce-mi place si uneori simt o senzatie uimitoare de libertate si oportunitati infinite... Ma straduiesc insa sa nu cumva sa ma obisnuiesc cu asta. ;)) Citesc, fac miscare, vad filme o gramada, ies la cumparaturi , daca am bani... Nu compenseaza pe de-a-ntregul faptul ca nu am o relatie, dar..........ramane credinta, speranta..............uneori nici nu mai stiu ce sa invoc... Pupici si zile senine! Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

[adi2003]

Singuratatea poate devenii o obisnuinta, dar nu un scop in sine. N-ai cum sa te simti fericit de unul singur, dar nici viata in doi nu-ti asigura (in cele mai multe cazuri) deplina fericire. Accepti destinul asa cum e. De fapt, multe schimbari se pot petrece intr-o viata. Sanatosi sa fim!