sunt o femeie singura. va rog o parere.

[annnna35]

Multumesc , fetelor! Ce frumos ai zis tu, Oana, mai ales ca e ce asteptam sa aud![:D] Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

[cristina_dm]

Fiecare sac are peticul lui! Nu iti mai spune in fiecare minut "nu am pe nimeni, trebuie sa ma marit"....stiu ca nu e simplu sa eviti astfel de ganduri cat toti in jurul tau nu au decat asta in gura. Importanta esti TU! Nu pierde timpul intr-o pseudoasteptare, ca dai din viata ta...profita de acest timp de "singuratate" stand mai mult cu TINE...ocupandu-te de tine. Si cum spunea si Oana, cand te vei astepta mai putin, va veni si EL. Dar pt a-l "recunoaste" pe EL printre toti cei ce graviteaza in juru-ti, trebuie sa fii impacata cu tine, senina, detasata oarecum de acest subiect. Nu esti la "vanatoare", tinta ta nu este un EL, ci esti TU... pentru a intalni un EL potrivit pentru ceea ce esti....acest lucru trebuie sa vina de la sine. Si va veni!! Iti vorbesc din proprie experienta...si desi uneori e greu sa crezi in cuvintele astea, nu te indoi de ele: o sa fie bine!...mereu dupa ploaie iese soarele! ( pe verificate![:D]) Curaj, viata e mereu inainte! [flo]

[annnna35]

Multumesc, Cristina, ca ai "reinviat" subiectul meu dupa un an de zile!! Ai dreptate in ceea ce scrii si toate sfaturile si parerile fetelor au fost frumoase. Nu mai sunt singura acum....nu m-am casatorit, dar am o relatie frumoasa...poate va dura, poate nu, insa ramane clar ca DA, trebuie sa te bucuri de perioada de singuratate, de libertate, iar apoi sa fii pregatita sa primesti in viata ta pe cineva care ti va arata in cel mai frumos mod ca iubirea exista!...ca intotdeauna poti sa mergi mai departe cu speranta...cu bucurie... Este ceea ce as sfatui eu pe orice femeie singura... Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

[absoluta]

quote:

---

Originally posted by annnna35
Ionela, revin sa te intreb, daca vrei sa-mi povestesti, cum ti-ai cunoscut sotul... Ma intereseaza posibilitatile...[;)] Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

---

Chiar azi discutam cu doi prieteni "oameni de afaceri", amandoi necasatoriti, amandoi de 39 de ani , aceeasi problema. Domne cand si cu cine se insoara ei daca toata ziua stau bagati in afaceri si in birouri. Domne ei cand mai fac copii? Domne unde o gasesc si cum o gasesc ei pe EA? Vezi domne pentru ce se zbat ei sa faca bani daca ea nu o sa apara....[:D] Ajutati-ma voi sa le dau raspunsuri la intrebarile lor [:D][:D][:D]

[Cristina_A]

pai...sa inceapa prin a sta mai putin in birou. [:D]Chiar daca ar si-ar gasi o prietena/sotie, ce relatie ar fi aia in care el sta toata ziua la serviciu si ea singura acasa? Cred ca se poate trai si cu un salariu mai mic, nu-i asa? ************************ When you want something you never had, you have to do something you've never done. ************************ Preparing to run away.

[Elise]

pai eu doar vroiam sa spun ca ma simt bine merci asa - muuult mai bine merci decit atunci cind eram intr-o relatie. Sint mai relaxata fara un factor de stress continuu (pe care, evident, intial nu asa il percepeam, dar asta era), barbati oricum misuna peste tot si daca as avea chef sa incep sa croiesc vreo idila cu vreunul, nu ar fi nici o problema - problema e tocmai faptul ca n-am chef sa o mai iau de la capat, indiferent care ar fi capatul ala. Am mai mult timp si mai multa disponibilitate pentru fie-mea, nu e nimeni care sa ne intristeze - pe mine sau pe ea - ea are grija de mine sa maninc si sa dorm [neand], iar eu ma pun la mintea ei si calarim toate toboganele din Bucuresti, asta daca stam in Bucuresti.... Ce sa zic, imi retraiesc copilaria. [:D] "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[monabella]

Anna si pina la urma cum l-ai cunoscut pe prieten? ne spui si noua? Imi plac asa mult povestile cu happy end :=) Cit despre oamenii de afaceri, scrietei-mi pe pm. AM o prietena divortata care isi cauta partener. cam cum era Ana anul trecut. Tot incerc sa o scot din ale ei dar nu reusesc. Problema e, asa cum spune ea, ca la virsta asta 35+, barbatii buni sint luati. La fel pot spune si barbatii. Problema e ca sint mai multe femi decit barbati pe lume deci statistic numarul femeilor singura ar trebui sa fie mai mare ca al barbatilor singuri deci ultimii au de unde alege. Ei, insa nu pot sa-i spun asta prietenei mele. Si atunci ce sa-i spun decit povesti de succes? Asa ca Ann rogu-te spune cum l-ai intilnit, poate mai inspiri si pe altii/altele.

[annnna35]

Mona, nu am curajul inca sa il numesc "happy end", povestea mea continua deocamdata frumos.... Eu...nu am mai cautat..m-am concentrat pe mine. Am mai vorbit cu barbati pe net, m-am mai intalnit cu vreo doi, nu a mers. Parca eram "intepenita". Nu reuseam sa-mi placa niciunul prea mult. Si apoi...a aparut el, NU de pe net, ci de undeva din viata reala, dintr-un cerc comun. L-am respins la inceput, avea niste probleme nerezolvate, insa nu s-a lasat pana nu m-a cucerit. Sunt o persoana destul de pesimista din pacate si am trecut prin atatea, incat "pana nu vad, nu cred" (e vorba mea frecventa). Insa aceasta intamplare frumoasa reinvie in mine speranta ca ORICAND poti intalni pe cineva si te poti indragosti. Si inca ceva: stiti, cred, vorba aceea (nu stiu cine a zis-o, dar circula pe net): "Zambeste, nu se stie niciodata cine s-ar putea indragosti de zambetul tau..." . El imi repeta deseori ca s-a indragostit de mine atunci cand i-am zambit prima data... :) Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

[oana_s]

quote:

---

Originally posted by annnna35
Mona, nu am curajul inca sa il numesc "happy end", povestea mea continua deocamdata frumos.... Eu...nu am mai cautat..m-am concentrat pe mine. Am mai vorbit cu barbati pe net, m-am mai intalnit cu vreo doi, nu a mers. Parca eram "intepenita". Nu reuseam sa-mi placa niciunul prea mult. Si apoi...a aparut el, NU de pe net, ci de undeva din viata reala, dintr-un cerc comun. L-am respins la inceput, avea niste probleme nerezolvate, insa nu s-a lasat pana nu m-a cucerit. Sunt o persoana destul de pesimista din pacate si am trecut prin atatea, incat "pana nu vad, nu cred" (e vorba mea frecventa). Insa aceasta intamplare frumoasa reinvie in mine speranta ca ORICAND poti intalni pe cineva si te poti indragosti. Si inca ceva: stiti, cred, vorba aceea (nu stiu cine a zis-o, dar circula pe net): "Zambeste, nu se stie niciodata cine s-ar putea indragosti de zambetul tau..." . El imi repeta deseori ca s-a indragostit de mine atunci cand i-am zambit prima data... :) Poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

---

Ma bucur mult pentru tine, Ana![grup] Oana si Mara 11.08.2004

[She]

quote:

---

Originally posted by annnna35
acum spune si tu... ma faci curioasa si incep ca "babele" care vor sa ma marite pe mine... Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

---

Ok:) Arunca-te in viata. In orice. Facultate noua, noi cunostiinte, ai grija de prieteni. In niciun caz sa nu "umbli" dupa barbati. Sa vina ei la tine. Timpul asta este excelent sa te cunosti. Mare pierdere daca il pierzi spargindu-ti capul cu intrebari la care inca nu poti raspunde. Pt ca ce-ti doresti tu apare cind continui sa traiesti. si tot asa...