felul meu de a iubi

[glont10]

Trecuse muult timp de cand am simtit ultima oara ca iubesc.Sau cel putin cand credeam ca iubesc.Chiar uitasem cum mai era.Imi ziceam ca nu sunt pentru mine dulcegariile amoroase.Ranjeam la povestile de dragoste si le numeam copilarii nepotrivite pt cei 24 de ani ai mei.Devenisem pesimista si pentru asta si rautacioasa si orgolioasa de imi strigam in stanga si in dreapta independenta.Si le gaseam tuturor nod in papura de nu se lipea nimeni de mine.Nu o data am auzit "cat de rece esti!".Chiar i-au trebuit domnului vreo 2-3 luni pana sa ma convinga. Si am cazut. Adanc! Acum imi este foarte teama ca il pierd si imi este foarte teama sa ma intorc la perioada "independentei"..a singuratatii.O teama apasatoare si distructiva.Si pentru asta am devenit sufocanta, mult prea disperata sa nu fac ceva ce nu i-ar fi pe plac.Nu exista secunda in care sa nu imi fie in gand pentru ca nu exista amanunt cat de mic care sa nu imi aminteasca de el.Refuz orice activitate sociala in care el nu imi e alaturi.Imi imaginez tot felul de ipoteze rele daca nu ma suna din 3 in 3 ore si totul in jurul meu se opreste pana il aud/vad.Nu imi pasa de nimic si de nimeni in jurul meu.Nu exista intervalul de timp cat nu sunt langa el.E...un gol..un hau in care ma aflu inerta, fara vreun rost si fara de pas.Ziua mea se imparte intre ultima oara cand l-am vazut/auzit si urmatoarea data cand il voi auzi/vedea.Sunt paranoica fara motiv...doar ma trezesc "si daca nu ma mai place?" "si daca gaseste pe alta?".Si asta doar pe baza gandurilor mele rele, fara vreo baza.Nu mai vorbesc de ipoteza in care mi se pare mie numai ca se poarta cumva rece ca....ma sfarsesc.Incep sa traiesc prin el si pentru el.Tot ce fac se indreapta spre ce i-ar placea lui.Inainte sa il intalnesc imi facusem planuri in ceea ce priveste o avansare in cariera anul acesta ..care s-au daramat pentru ca impplicau o distanta intre noi plus faptul ca trebuia sa invat f mult si nu ma mai puteam dedica lui.[:(] Sunt 100% dependenta de el asa cum nu am mai fost niciodata. Si nu vreau asta, simt ca nu e bine si ca l-as putea alunga.Mi-e foarte teama ca il pierd!Foarte! Fata de el incerc sa ma abtin si nu arat.Dar eu mor inauntru incet-incet intr-o iubire distrugatoare pe care nu o inteleg si nu o pot controla.Simt ca nu pot nici cu el, nici fara el.De ce? Nicio idee! acesta este felul meu de a iubi...autodistructiv. Ce se va intampla cu mine?CUm e sa iti doresti foarte mult ceva care iti face atata rau??Cum se poate ca ceva fara de care nu imi imaginez viata sa ma omoare?Imi doresc atat de mult iubirea si relatia asta si ma transforma intr-o stafie [:(][:(][:(] There are 3 kinds of people in this world...those who want things to happen, those that make things happen, and those who just wonder what the hell happened!

[michelle7]

cum ai zis si tu... o relatie autodistructiva.. macar esti constienta... daca realizi ca ce faci nu e bine si ca obsesia ta fatza de el nu are legatura cu cat de minunat e el ci cu nevoile si insecuritatile tale poate iti revii... Personal daca un barbat ar fii cum esti tu ... as fugii cat mai repede.... dar partea buna e ca sunt unele persoane care isi doresc un partener codependent...poate iubitului tau ii convine situatia... poate ii place ca are un mic paj devotat :) Oricum , ca regula generala barbatii prefera femeile independente, care nu renunta la tot in secunda in care au gasit un barbat. Nimic nu e mai neatractiv zic eu decat o femeie care e la dispozitia ta 24 de ore pe zi, disperata sa-ti faca pe plac.Barbatii ADORA vanatoarea, iar tu nu-i dai nici nici macar motiv sa-si incarce arma ..... ce faci tu si simti tu nu are nici o legatura cu iubirea... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/mary_allen1978/my_photos"]Michelle[/url][bicla]

[annnna35]

ma intristeaza ceea ce aud de la tine... pt ca am trecut prin asta, si nu o data... am ajuns la un moment dat sa ma bucur de singuratate si din acest motiv ( e cazul si in aceasta perioada), sa ma bucur ca nu stau sa ma intreb permanent: unde o fi de nu suna? oare nu ma mai vrea? o fi patit ceva? apoi sa ma enervez eu singura pe mine de reactiile mele... toata lumea iti va zice, cred, acelasi lucru pe care ti-l spun eu aici. (si nu uita ca si eu sunt ca tine): toate astea denota prea putina incredere in tine insati... din pacate asta e adevarul...acolo trebuie lucrat...nu stiu cum, decat in teorie...daca era asa de usor, o faceam eu pt mine... doar te rog sa ai grija de tine, ca la mine , in cazurile in care am fost disperata si dependenta, chiar daca am facut eforturi sa nu-i arat individului, nu s-a terminat cu bine... te rog mult sa incerci macar sa te trezesti si sa ai grija de tine, sa-ti desfasori si activitatile tale, sa nu mai depinda totul de el...etc. Succes, astept vesti bune............. Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

[dov]

Din nefericire, stiu cum e[:(]. am iubit si eu odata asa, 2 ani aproape a tinut, dar in final am reusit sa zic stop, si in ziua de azi ii multumesc Domnului ca am avut puterea. nu-ti inkipui ca mi-a fost usor, am suferit ca un caine, am slabit, nu mai puteam manca, vomitam tot, fumam de la 2 pakete de tzigari pe zi...urlam in miezul noptii de durere, nu dormeam decat 2-3 ore, si in miezul verii, la ultimul etaj fiind, ma trezam cu o transpiratie rece pe spinare cu o spaima teribila in suflet, de necunoscut, de tot si de toate, ajunsesem spre final sa intreb si daca e bine sa trec strada, asa am suferit, dar a trecut, a durat aproape un an durerea asta. nu stiu cum de n-am luat-o razna, adik stiu, sotul meu m-a salvat, l-am cunoscut pe el, si m-am agatat de el ca de un colac de salvare, am simtit si am stiut ca langa el pot cunoaste dragostea asa cum e ea, adik frumoasa si care sa te inalte, nu pasiunea aia nebuna, care ma afunda intr-o nebunie autodistructiva. sfatul meu? rupe-te cat de repede poti, dragostea nu trebuie sa te distruga, ci sa te inalte. oricum, tot la despartire vei ajunge, nicio relatie de genul asta n-a tinut vreodata.

[XIO]

Din punctul meu de vedere pers. care sunt in situatia asta sunt singurele vinovate si nu-mi explic de ce e foarte bine ca au isit dintr-o "relatie bolnava". Pai nu relatia e bolnava , una din pers. e bolnava. Stii ca e o prostie ce faci?Stii ca exista viata si fara un barbat langa tine? Ei , afla ca tu esti singura car poate trece peste fara sa parasesti omul pe care-l iubesti si care te iubeste. Tempereaza-te si gata http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos

[annnna35]

xio, tu crezi ca noi, persoanele astea "bolnave" , ne dorim sa fim asa? Sunt implicati mai multi factori aici, si mai ales experientele anterioare ne fac sa ne purtam asa. Mi-as dori si eu sa fiu o persoana "normala", am mers la psiholog sa dezlege itele mintii mele, pe moment a parut ca am reusit si ...apoi am cazut iar in capcanele mintii mele... Numai Dumnezeu stie cum se poate iesi din asa ceva>.. A, si multa teorie...dar in practica e mult mai greu... Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

[hannen]

Sper ca nu te confund,e cumva acelasi care mergea pe idee ca femeia trebuie "dezmierdata" periodic cu citeva pe spinare? Sau ai scapat de el?

[XIO]

Annna , si eu am fost dependenta de partener in adolescenta pana ne-am despartit si am realizat ca : -nu am murit fara el -nu am stat inchisa in casa -nu s-a sfarsit lumea -am mai putut sa zambesc -eram atragatoare pt. sexul opus -soarele rasarea si apunea la fel samd. De atunci m-am desteptat , m-am maturizat si mi-am dat seama ca daca e sa fim impreuna toata viata vom fi si fara sa imi fac eu griji in fiecare minut ca poate se indragostete de alta sau ca ma inseala , iar daca e sa se sfrseasca relatia noastra se va sfarsi chiar daca stam bot in bot 23 de ore din 24. Trebuie doar sa deschizi ochii larg de tot http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos

[larissa_79]

Glont01, ma bucur pentru tine IUBESTI! Asa iubesti tu...asa am iubit si eu...si uite ca nu m-am sfarsit..sunt alturi de el..avem o fetita minunata si ne iubim muult..fii fara teama in timp ce simti tu acum se mai atenueaza de la sine...in 2 3 ani iti va fi dor sa mai simti cum simteai.[il] Ramane iubirea...dar mai domoala mai asezata. Ma bucur pentru tine....iubesti asa cum nu multi sunt capabili sa o faca...nu analiza doar partea negativa vezi si partea frumoasa...sufletul tresalatand de iubire...sunt multe parti bune in ceea ce simti si daca si el simte la el ..aveti o iubire frumoasa si totala.. Noi am iubit amandoi la fel...topiti unul dupa celalalt si daca vrei sa stii povestea noastra scrie-mi pe PM si iti voi da un link unde am povestit despre asta. Si inca ceva..asa eram si eu inainte sa iubesc asa rece..indiferenta...inaccesibila! Poze cu Alexia http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabyzv23/my_photos Larisa [mamica] si Alexia [bebic] (13 iulie 2006)

[She]

Cind iubesti pe cineva, ii spui tot ce simti si mai ales, de ce simti ce simti. Pacat ca il iubesti fara sa ai incredere ca te poate ajuta chiar si el sau numai el. Oare este dragoste de el sau te-ai indragostit de iubire? si tot asa...