solutii anti-divort?

[smaranditza]

Am nevoie de ajutorul vostru. In ultimul timp intru tot mai mult in contact cu familii pe cale sa se destrame. Chiar daca nu au ajuns inca la dovort, separarea lor s-a produs deja (emotional, psihic, fizic...). Fie ca e vorba de cunoscuti, colegi de serviciu, prieteni, divortul parca a ajuns o moda. Si nu e vorba de abuz fizic, nici de alte vicii care sa cauzeze despartirea. In unele familii sunt si copii la mijloc, altele sunt la inceput de drum, altele au vechime... In fine, cazurile sunt foarte complexe si stiu ca nu se pot oferi solutii competente decat analizand fiecare situatie in parte. Observ insa ca unii dintre ei nu au facut tot ceea ce se putea pentru a evita despartirea; uneori, partenerul nici nu stie prea bine de ce s-a ajuns aici. Ma gandesc ca i-as putea incuraja sa stea "la un pahar de vorba", sa spuna lucrurilor pe nume, cu calm, si sa gaseasca solutii impreuna. Scriu aici, pentru ca sunt cu siguranta multe femei care si-au salvat casnicia de la un divort, si imi pot impartasi experienta lor (primii pasi facuti spre reabilitare). De asemenea, stiu ca sunt si specialisti in ale consilierii si psihologiei, care stiu cu ce ar trebui sa se inceapa o astfel de "discutie" intre cei doi. Un sfat al meu pentru o familie draga era: sa mearga undeva numai ei doi (macar 24 ore), si asa sa vorbeasca linistit. Insa, mi-au zis ca e imposibil sa nu se ajunga la cearta, cand fiecare striga: tu esti de vina! Da, sunt cazuri in care divortul este inevitabil. Insa, de cele mai multe ori cei doi nu stiu/nu vor sa comunice, si cea mai simpla solutie este divortul. Apoi, dupa ce au actul in mana si sunt in sfarsit "liberi", incep regretele,intrebarile, "dar...daca...totusi...as mai fi putut face ceva???" si asta pentru ca nu s-a incercat tot ce se putea inaintea divortului. Cu ce sa inceapa cei doi care stau la "masa negocierilor" (impacarii) astfel incat discutia sa fie una productiva? Cam ce ar trebui sa faca o terta persoana care uneori intervine din exterior ca "moderator"?

[dulcetica]

Uneori dinafara nu se vad problemele unui cuplu,pare in regula totul, dar era o vorba :omul cind e trist e trist, dar cind e vesel nu se stie niciodata ce ascunde. La modul teoretic presupun ca sint o mie de modalitati aplicabile la modul general desi problemele si particularitatile sint individuale. De ce n-am lua totusi in calcul ca desi relatia e civilizata ,aparent ar mai duce-o vreo 50 de ani, insa chiar sint satui ca de mere padurete unii de altii?De ce sa ramina casatoriti cind n-au in comun decit copiii ? Altfel o vad ca pe o problema strict personala.Eu n-as interveni nici daca mi-ar cere parerea.Chiar nu poti sa-ti dai seama de ce sufera ! dulcetica

[daniela_b]

quote:

---

Initial creeata de smaranditza Cu ce sa inceapa cei doi care stau la "masa negocierilor" (impacarii) astfel incat discutia sa fie una productiva? Cam ce ar trebui sa faca o terta persoana care uneori intervine din exterior ca "moderator"?

---

Cei doi ar trebui sa inceapa prin a-si reevalua asteptarile unul fata de celalalt, prin a accepta ca s-au schimbat in timpul scurs impreuna si ca schimbarea face parte din viata, prin a fi de acord sa priveasca lucrurile ca si cum abia acum incepe noua lor viata de cuplu, cautind solutii la situatia de acum si nu la cea trecuta la care nu se mai pot intoarce. E greu sa ne intelegem nevoile unul altuia chiar si cind le spunem raspicat dar cind nu le spunem, le ascundem sau le modificam ca sa fim pe plac partenerului? O terta persoana nu ar trebui (in principiu) sa intervina dar daca ajutorul acesteia este cerut fiindca persoana face parte din familie si cunoaste situatia ( bine!) sau este considerata etalon (respectata) de catre cei doi in impas, atunci aceasta persoana poarta o mare responsabilitate. Eu as sfatui-o sa intervina doar pentru a incuraja comunicarea dintre cei doi si sa se abtina sa tina partea vreunuia, fie si in "numele dreptatii". Nu in ultimul rind trebuie tinut seama de un lucru: nimeni nu traieste in locul tau, nimeni nu stie mai bine decit tine unde vrei sa ajungi si nimeni nu poate avea responsabilitatea actiunilor tale. www.helpsonia.com

[maru]

fara reprosuri, fresh, cu respect si maturitate Doamne'ajuta! [url="http://community.webshots.com/user/TribulOstacheV"]POZE[/url]

[smaranditza]

Multumesc pentru raspunsuri. Ca sa nu se inteleaga gresit, ideea era ca asa cum vin unele femei aici pe forum si cer ajutor, asa cer in realitate oamenii cu care interactionam. Ne spune o colega de serviciu sau o prietena in parc, vestea: divorteaza. Motivele? Nici ea nu le stie prea bine...doar ca s-a saturat...ca el sta mai mult la TV sau calculator, ca nu o ajuta in casa....si de aici intelege ea ca nu o mai iubeste. Scenariile sunt multe, dar variatii pe aceeasi tema. Da, intr-o familie nu e bine sa te "bagi", pentru ca nu cunosti suficient de bine lucrurile, sau cunoasterea este subiectiva. Si totusi, atat de adesea o facem aici pe forum...zilnic... (si poate avand mult mai putine detalii decat avem "live") Asta era intrebarea mea: ceea ce facem pe forum nu putem face si in realitate? Sfaturile pe care le-am da cuiva aici, nu le putem da si "live"? Din cate am vazut, nici aici nu sarim imediat cu verdictul:"divort". Unoeri oamenii trec prin crize mari, si atunci pot lua decizii pripite. De aceea, cineva care sa le "deschida ochii" si sa-i ajute sa iasa din groapa este de mare ajutor. Sunt de acord ca nu intotdeauna e bine sa ramana impreuna cei doi. In majoritatea cazurilor insa, e necesara cel putin o discutie intre 4 ochi. Ei, ce sa discute cei doi atunci in afara de reprosuri si injuraturi? Pentru ca asta m-a intrebat o prietena: stau fatza in fatza, cu dorinta de a intra pe fagasul normal, dar ce sa isi spuna ca sa nu amplifice conflictul, si in acelasi timp sa poata si rezolva problemele? Exista o anume strategie a imapacarii si aplanarii conflictelor?

[tlaura]

In primul rand conteaza daca se mai iubesc si daca vor amandoi sa-si mai salveze casnicia. daca e doar unul in aceasta situatie iar celalalt nu, despartirea e numai o problema de timp. Il poti face pe celalalt sa mai accepte o impacare, o continuare a relatiei, dar acest lucru ar fi doar temporar, rezultatul fiind acelasi. In schimb, daca amandoi se iubesc si chiar nu doresc o despartire, sunt intr-adevar cateva lucruri pe care le pot face cei doi pentru a evita acest lucru. Unu: sa se gandeasca la inceputul relatiei, la primele intalniri, ce le-a placut unul la celalalt, cum s-au indragostit. Pentru ca fiecare om are si parti bune si rele, iar la inceput le afiseaza numai pe cele bune [:D] Doi: sa imparta o foaie in doua si sa scrie intr-o parte calitatile partenerului iar in cealalta defectele lui. care sunt mai multe? Cu calitatile celorlalti se poate trai, dar pot trai si cu defectele lor? Pentru ca om fara defecte nu exista, fiecare are cate o pasarica ( e adevarat ca unii au cate un stol intreg!); ideea e daca putem trai cu defectele partenerului, sau ne cautam altul cu alte defecte! Pentru ca in fond nu partenerul e problema, ci defectele lui! Trei: daca sunt copii, mai ales minori, la mijloc, trebuiesc luati si ei in considerare; deci un punct in plus pentru salvarea relatiei (bineinteles sa nu fie o relatie abuziva, in care e mai bine sa te desparti) Ar mai fi multe de spus si de facut, dar deja intram in domeniul terapiei de cuplu; oricum, desi pentru multi comunicarea a devenit un subiect greu de abordat, daca totusi ambii parteneri doresc o reconciliere a relatiei, ar trebui sa o faca si pe asta; in doi sau cu ajutorul unui consilier. Laura, mama lui Andrei [url="http://community.webshots.com/user/tcatlaura"]Poze[/url]

[daniela_b]

quote:

---

Originally posted by smaranditza Ei, ce sa discute cei doi atunci in afara de reprosuri si injuraturi? Pentru ca asta m-a intrebat o prietena: stau fatza in fatza, cu dorinta de a intra pe fagasul normal, dar ce sa isi spuna ca sa nu amplifice conflictul, si in acelasi timp sa poata si rezolva problemele? Exista o anume strategie a imapacarii si aplanarii conflictelor?

---

E un mare noroc ca cei doi sa vrea sa discute despre problemele lor, cu dorinta de a intra pe fagasul normal, cum spui. Odata ce pot face asta, cred ca o mare parte a "bataliei" pentru reconciliere e ca si cistigata. Un partener de discutie se arata mult mai intelegator cind si celalalt e intelegator, e dispus sa isi recunoasca din greseli cind si celalalt e dispus sa si le recunoasca. Tonul matur, calm este de ajutor. La fel si disponibilitatea pentru schimbare. Gasirea unui echilibru intre discursul emotional si cel realist, la obiect e iarasi ceva bun de cautat. Oamenii aflati in impas au nevoie sa-si reaminteasca lucrurile bune din trecut ca motive pentru a continua. Lucurile rele nu trebuie uitate ( uitarea este o falsa rezolvare) ci dezbatute ceva mai tirziu cind "virful" conflictului ca si manifestare va fi trecut si doar pentru a le rezolva constiicios. Apropo de asta, cred ca ati observat ca in general discutiile au mai multa valoare cind oferi celuilalt rezolvari, ai planuri puse la punct, ii arati ca te-ai gindit serios la ce vei face de acum inainte pentru a indrepta situatiile din trecut. Ca terta persoana ai putea sa-i ajuti calauzindu-i spre acest tip de discutii, incurajindu-i sa gaseasca solutii concrete si impiedicindu-i sa traverseze de la discutie la cearta. Comporta-te intii ca un negociator de pace ( si stii ca negociatorul lucreaza in favoarea restabilirii calmului mai mult decit in favoarea restabilirii adevarului) si abia apoi ca un arbitru ( ce oricum ar trebui sa asculte "adevarul" fiecaruia). Adevarul adevarat are timp sa astepte. Chiar daca nu ai solutii concrete, asigura-i ca vrei sa le oferi tot suportul si ca iti doresti foarte mult sa ii ajuti sa gaseasca ei insisi aceste solutii fiindca tii la ei, iti pasa de cuplul lor. Astfel vor capata incredere in tine si interventia ta ar putea fi una cautata, dorita, benefica, si atunci, si mai tirziu. Fa-i sa inteleaga ca in astfel de situatii nu mai conteaza chiar atit de mult cine a avut "dreptate" ci ce se poate face ca "dreptatea" sa fie de partea cuplului, incepind chiar de miine. Altfel...stii cum e..."mori" cu "dreptatea" in mina! Daca personalitatea celor doi permite "jocuri", propune fiecaruia in parte sa puna multumirile si nemultumirile pe biletele, fiecare in cutia lor ( BINE si RAU) apoi faceti o cutie pe sa scrieti VIITOR, luati biletel cu biletel, dezbateti si hotariti ce merita sa puneti in noua cutie. Dar, repet, depinde de ce fel de oameni sint, nu toata lumea accepta astfel de jocuri chiar daca ele sint destul de serioase ( eu am auzit despre aceasta tehnica de la o foarte buna prietena a mea care a participat la sedinte de consiliere -terapie a cuplului). Acum, ma intorc de la ce am scris intii: conteaza foarte mult daca cei doi vor si pot sa discute, acolo unde se refuza dialogul sau unde dialogul se transforma in monolog sau in tacere...deja e mult mai complicat. De asemenea, conteaza si backgroundul celor doi ca sa nu mai spun de motivul aflarii in pragul divortului. Cred, Smaranditza[flo]- foarte bun subiect!, ca ar fi mult mai simplu daca ne-ai propune un scenariu sau mai multe ( ca sa le luam pe rind). Cel putin pentru mine fiindca ma concentrez[detectiv] mai usor cind ma gindesc la concret decit cind cercetez abstractul, cind vine vorba de problemele de cuplu. www.helpsonia.com

[ayleen]

http://www.divorcebusting.com/ Cititi, cu rabdare.[cit] E un site bun.

[Oliv75]

Nu exista o reteta magica a succesului in casnicie, doar mici trucuri bazate, normal, pe experientele altora. Unora le merge mai bine daca sunt singuri (departe de lumea dezlantuita) macar pentru o perioada scurta de timp, altii dimpotriva, separati fiind, constientizeaza absurditatea certurilor sau faptul ca multe nu au un temei real. O terta persoana poate interveni doar in masura in care poate analiza faptele in mod obiectiv (de ex nu e ruda cu unul dintre parteneri) sau daca are cea mai vaga idee despre consiliere. Ca sfatosi sunt peste tot, iar multi nu fac ceea ce spun altora sa faca sau se lauda cu ceea ce nu au (gen "perfectiunea s-a inspirat din casnicia mea"[:D]).

[smaranditza]

Multumesc pentru mesaje si sfaturi. daniela_b, ca intotdeauna, "la inaltime" [pup]. E foarte buna ideea cu biletelele si cutia. Am notat si celelalte idei. Da, fiecare familie are specificul ei, si nu exista doua cazuri identice. Nici nu vreau eu sa intru in amanuntele problemelor lor. Asa cum spuneam, sunt o persoana neutra, care cred ca pot ajuta cu un sfat prietenesc si o incurajare, atunci cand mi se cer. Acolo unde exista inca dragoste de ambele parti, da, sunt batalii pierdute, dar razboiul mai poate fi castigat. O cunostinta: amandoi tineri (30 ani), cu copil (3-4 ani), certuri banale, ea vorbeste cu tot felul de indivizi pe chat, se gandesc zilnic la divort, desi nu il vor cu adevarat. Dar...nu stiu ce ar mai putea face...sau refuza sa gandeasca limpede. Amandoi recunosc ca sunt in impas, doresc sa fie totul ca inainte, el orgolios, spune ca e numai vina ei. E greu de stat la masa tratativelor in aceasta situatie, dar nu imposibil. Probabil saptamana aceasta ii voi avea ca musafiri, si vom avea o discutie libera. Problema mea tine de metoda, de strategia pe care ar trebui s-o abordez, ca sa-i castig pe amandoi. Chiar sunt neutra, si inteleg ca amandoi isi au partea de vina. MAi greu va fi cu "orgoliosul"...sa-i arat unde a gresit. Daca va accepta asta, va fi intr-adevar o batalie castigata. Oare am sanse? Oare va fi in stare sa-si calce pe orgolii si mandrii si sa recunoasca ca nu e usa de biserica? Acesta ar fi un prim pas spre comunicarea dintre ei si rezolvarea problemelor.