Cum construim casa de piatra a fericirii personale

[coltofeanu]

" De cand nu i-ati mai spus sotiei o vorba frumoasa, de cand nu i-ati mai apreciat elogios masa servita, sau nu ati remarcat rochia noua pe care a imbracat-o? Sau, de cand nu ati mai admirat cu voce tare priceperea sotului de a gospodari ceva prin casa, de cand nu l-ati mai incurajat sa-si continue proiectul inovatiei sau de cand nu l-ati mai laudat pentru priceperea lui de a face piata (chiar daca nu e expert). Sau, de cand nu v-ati mai spus unul altuia \"te iubesc\"? Nu trebuie sa radem cand in vreun film serial vedem imbratisarile sotilor la venire si la plecare pentru ca ei isi amintesc unii altora - asa, ca sa nu uite cumva - ca tin unul la altul. Se spune: \"Ei, asta-i buna, ce sa-i mai spun nevestei ca o iubesc, las\'ca stie ea, mi-ar fi si jena sa o mai giugiulesc dupa atatia ani, ne-ar rade si copiii, cine mai are azi capul la declaratii de iubire cand ai atatea griji\"... E asa si nu e asa. Este adevarat ca sotii care s-au obisnuit intre ei cam pierd deprinderea de a fi curtenitori, si pentru ca au alte preocupari si pentru ca li se pare o treaba inutila. Fals. Nimic mai fals decat aceasta lepadare de curtoazie in intimitatea familiei, nimic mai gresit in a considera ca schimbul de cuvinte frumoase, de elogii, de aprecieri admirative constituie o relatie ipocrita, inutila si obositoare intre soti. Lipsa lor de atentie, infatisarea neingrijita in casa, vorbele lipsite de delicatete pot stinge si dragostea cea mai puternica. O stim toti, dar o aplicam putin, noi suntem politicosi cu strainii si uitam politetea, ca pe niste galosi innoroiati, in fata usii apartamentului personal. Ne agitam, ne luptam, ne straduim sa ne construim o cariera profesionala si nu facem mai nimic pentru a ne inalta casa de piatra a fericirii personale: ca si cum aceasta ar creste de la sine, din \"DA\"ul rostit la cununia civila. Nu, nu creste. Ea trebuie plivita mereu de buruienile indiferentei, ale geloziei, ale certurilor, ea trebuie mereu stropita cu apa vie a dragostei, a pretuirii si respectului reciproc. "

[pisimuky]

Foarte adevarat ! [flo] Mamica de nazdravan Rares [bonjovi] si [copil] Mihnea [url=http://www.flickr.com/photos/Giulia_20[/url] Good things last forever.

[Elise]

Da si nu... Eu cred ca intr-o relatie fericita nu prea ai nevoie de confirmari. N-ai nevoie sa-ti confirme ca da, te iubeste, ca, da, e alaturi de tine, n-ai nevoie nici macar sa stii ca se gindeste la tine de douazeci de ori pe zi - si nici nu trebuie sa se gindeasca. Pentru ca sinteti unul pentru altul o certitudine, nu un dubiu, nu o ecuatie, nu ceva de rezolvat si elucidat. Asta e o relatie constructiva, pentru ca iti permite sa te dezvolti, te sprijina, nu te acapareaza, nu consumi timp, suflet, resurse PINDIND. Totul se reduce la incredere. Increderea tacita si permanenta, de dincolo de trei cuvinte rostite mecanic la iesirea din casa. Sa stii ce gindeste si atunci cind tace. Si atunci cind nu iti priveste rochia cea noua, cind nu te tine de mina, cind nu iti face declaratii, cind nu face nimic pentru tine si nu faci nimic pentru el. Sa stii in orice moment ca e acolo, sa-i stii reactiile, sa ai garantia faptului ca te poti baza pe el, sa ai siguranta afectiunii lui si legaturii dintre voi - fara dorintza de a iti dovedi asta tot timpul. Cind ai nevoie de raspunsuri inseamna ca ai intrebari... Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[tlaura]

Elise, nu e vorba de raspunsuri la niste intrebari nerostite! Cuvintele "te iubesc", cel putin pentru noi, sunt unul din multele feluri de a ne exprima sentimentele, si nu doar niste cuvinte seci! Inteleg ca unora le este greu sa le foloseasca, chiar daca iubesc cu adevarat, dar nu inseamna ca daca ne si exprimam, suntem falsi! Inainte sa-l nasc pe Andrei, 6 ani, cred ca nu a fost zi in care sa fim impruna si sa nu ne spunem cel putin o data "te iubesc". Si nu era o chestie mecanica rostita la iesirea pe usa! Dupa ce l-am avut pe Andrei, s-a facut oarecum un transfer al acestor cuvinte catre el. Asta nu inseamna ca nu ne mai spunem si noi, dar mai rarut, cam la o saptamana![:D] Si da, eu cred ca spus din suflet, conteaza foarte mult! Laura, mama lui Andrei [url="http://community.webshots.com/user/tcatlaura"]Poze[/url]

[delphin]

Sunt total de acord cu acest articol! La noi asa se intampla...si suntem fericiti. Ador sa-i spun ca-l iubesc si ador sa aud cum i-mi spune! Apreciez cand i-mi lauda mancarea sau rochia sau pantofii sau chiar parul valvoi de dimineata! Si nu uit niciodata sa-l laud pt. ce a bricolat prin casa sau sa-i multumesc pt. ca a spalat vasele sau a strans masa! Asa e la noi! si am incredere totala in el si ne respectam reciproc! [url="http://community.webshots.com/user/sebilus?vhost=community&vhost=community"] pozici[/url] [url="http://bd.lilypie.com/CeJVp2.png"]bb2[/url] [url="http://community.webshots.com/album/560805656tBMBfG?vhost=community"]burticutza[/url]

[Oliv75]

Cred ca asa cum oamenii sunt diferiti si relatiile lor sunt diferite (nu exista un tipar al fericirii conjugale). Sa-ti cunosti aproapele[:D], asta e cheia; de ex daca sotu' e genul de om ursuz, posac si brusc devine "poet", iti lauda chiar si "mersu' leganatu'"[:D] atunci apare spontan intrebarea "ce-a patit omu' meu?". E fain sa iubesti, sa simti ca iubesti cu adevarat, dar cum oamenii nu-s prea telepatici e necesar si sa spui "te iubesc"[:)].

[coltofeanu]

Oamenii trebuie sa comunice. Cu atat mai mult intr-o relatie de lunga durata. De ce ar trebui sa ne comportam ca intr-un film mut ? Adica sa fim siguri ca suntem iubiti si sa nu ne mai straduim sa facem pe plac fiintei iubite, sa nu-i mai spunem cuvinte frumoase, sa nu-i mai facem surprize placute samd... pentru ca stie ea ca o iubesc si ca as face totul pentru ea.Intr-o casnicie conteaza foarte mult comunicarea , dorinta de ati impartasi sentimentele, trairile fata de persoana cu care imparti aproape totul zi de zi. Cum altfel sa reziste o casnicie ? Pentru mine un cuvant bun, o incurajare, un alitin, o mangaiere... imi incarca bateriile pentru mult timp... si ma simt mult mai puternica si mai stapana pe mine. Imi da forta sa trec peste greutatile zilei.

[MissParker]

Si pentru mine conteaza cuvintele de iubire, mangaierile, cu atat mai mult cu cat simt ca dincolo de ele exista intotdeauna sentimente adevarate si puternice. Dealtfel, sotul meu simte EL in primul rand nevoia de tandrete, de apropiere, de mangaiere, de imbratisare, n-o face special pentru mine, ceea ce mie mi se pare foarte important. Noi si cand ne regasim seara dupa o zi de munca ne imbratisam si ne sarutam de parca nu ne-am fi vazut doua saptamani (asa a zis cineva care ne-a vazut, dar mie nu mi s-a parut ca ar fi fost ceva iesit din comun, din moment ce asa simtim amandoi).

Felicia [gravi] 10+

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

[url="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"]S-o ajutam pe Sonia[/url]

[hanna10]

Elise, gandeam si eu exact ca tine acum 5 sau 6 ani cand eram intr-o relatie cu un om care nu isi exterioriza sentimentele si nu spunea de multe ori te iubesc. NU imi faceam suprize prea multe si era destul de rece si "calic" cu vorbele. Acum insa stiu ce inseamna exact opusul cu sotul meu. Crede-ma numai cine nu stie ce eliberare simti atunci cand poti sa spui mereu "te iubesc" gandeste asa cum gandesti tu (si cum gandeam si eu). Atunci cand iubesti cu adevarat simti nevoia sa o spui de ce nu, in fiecare zi. Asta nu inseamna ca cel de langa tine nu este o certitudine, inseamna pur si simplu ca vrei sa i-o spui pt ca asa simti intr-un moment oarecare.