Durere

[mama_creata]

Buna ziua tuturor mamicilor si viitoarelor mamici. Sunt inscrisa de mult, citesc de multa vreme tot felul de articole de pe acest site, dar abia azi mi-am facut curaj sa-mi spun si eu povestea, sa-mi impartasesc cu voi durerea din suflet. Am avut multe deceptii in viata sentimentala, dar am trecut peste toate mai usor sau mai greu, si am ajuns sa inteleg vorba aia: "Ceea ce nu te ucide te face mai puternic". In urma cu aproape doi ani l-am cunoscut pe EL in casa unor prieteni de-ai mei. Tipul e roman dar stabilit in alta tara si venise acasa tocmai pentru a-si cauta nevasta. A mai fost casatorit de doua ori si vroia sa mai incerce o data. Sincer prima mea reactie nu a fost favorabila lui, chiar ii spuneam prietenei mele ca am retineri in privinta lui, la care ea a ripostat ca tot timpul sunt prea mofturoasa si sa-i acord o sansa. Am petrecut a doua zi impreuna: m-a asteptat cu un buchet de trandafiri, am mers la un han si am luat masa, ne-am plimbat si urmatoarea zi a plecat din tara. Au urmat telefoane peste telefoane in fiecare duminica, vorbeam cel putin jumatate de ora. Facea tot posibilul sa ma convinga sa ma marit cu el. Initial i-am spus ca nu-i dau nici un raspuns, sa vina intai acasa, sa petrecem doua saptamani impreuna cu adevarat si abia atunci voi putea sa-i dau un raspuns. Dupa un an de zile a venit, totul era ok si urma sa facem cununia intre craciu si anul nou, dar... actele lui nu erau in regula. am incercat tot posibilul sa le rezolvam intr-o luna si jumatate cat a stat el dar nu am reusit. Intre noi totul a fost frumos, ma iubea, aveam o incredere fara limite in el si am crezut ca in sfarsit a rasarit soarele si pe strada mea. A plecat, mi-a facut mie procura si i-am rezolvat problemele cu actele. Dupa alte 6 luni am reusit, a luat bilet de avion si a venit. Inca de la aeroport au inceput problemele: mi-a reprosat ca l-am mintit pentru ca am vrut sa-i fac o surpriza si l-am asteptat fara sa-i spun. A inceput sa-mi reproseza ca m-am ingrasat. Mi-a spus ca va trebuie sa-i demonstrez cand voi ajunge acolo (urma sa plec la el) daca sunt desteapta, daca sunt fata cuminte si altele. Mi-a spus ca nu sunt frumoasa dupa ce intr-o alta discutie mi-a spus ca prima lui nevasta era cea mai frumoasa din oras. Mi-a facut mult rau dar am tacut si am suportat pentru ca era vorba de mine si eu sunt invatata sa suport multe. Am facut in sfarsit cununia si o petrecere in familie seara si dupa o saptamana a plecat iar. V-am plictisit cu atat de multe pentru a va face o parere cat am putut sa suport pentru ca era vorba numai de mine, dar... Cand ar fi fost termenul sa-mi "vina"... numic. Nu m-am impacientat pentru ca eu mai avusesem probleme din cauza lipsei de calciu. Dupa 5 zile stand afara in soarele torit de la sfarsitul lui iulie s-a intamplat. Si am tot sangerat vreme de doua saptamani si tot nu se oprea. I-am spus duminica cand m-a sunat si i-am zis ca vreau sa fac un ecograf sa vad ce e in regula. A doua zi imi spune doctorita ca sunt insarcinata. A fost un soc pentru mine. Cu toate de de ani de zile imi doream un copil s-a intamplat atat de brusc incat nu-mi venea sa cred. Mai grav a fost ca mi-a mai spus ca am iminenta de avort si ca trebuie sa ma internez de a doua zi. I-am lasat mesaj pe robot la telefon si m-am internat. Cand a ajuns acasa m-a sunat pe mobil si a inceput cu reprosurile: dupa parerea lui imi distrugeam viata si ca trebuia sa renunt la copil. M-am suparat ata de rau incat noaptea am facut o hemoragie foarte puternica. Dimineata cand i-am povestit doctoritei mi-a dat deja antibiotic pentru a ma putea curata a doua zi daca copilul era mort. Dupa-amiaza la ecograf minunile continua. Puiul meu era viu cu toate ca placenta se desprinsese pe aproape o treime. Chiar si doctorita a fost mirata si mi-a spus: "daca copilul asta vrea atat de mult sa traiasca vom face tot posibilul sa-l ajutam sa se nasca". Am continuat tratamentul in doza marita si dupa o saptamana mi-a dat drumul acasa. Intre timp mi-a mai dat un telefon si tot insista sa dau copilul afara si ca acest copil daca va fi facut cu tratament de mentinere va iesi un handicapat. Ma suparasem iar cumplit si pentru a nu mai risca sa am iar probleme cu puiul meu din cauza lui i-am spus sa ma mai sune numai in momentul cand ii va veni mintea la cap si i-am inchis. M-a sunat dupa o luna si cand i-am spus ca nu am renuntat la copil mi-a zis ca el crede ca nu e al lui de aia nu vreau sa renunt la copil, ca vreau sa fac placerea altui barbat. Ca a fost un prost ca a venit si s-a insurat cu mine. Ca ar trebuie sa astepta inca trei ani pana voi putea sa plec la el si ca ce rost mai are. Au trecut de atunci mai mult de trei luni, puiul meu este bine (in conditiile in care stau numai in C.M. si mai mult in pat), am deja 5 1/2 de sarcina si avem toate sansele sa se nasca bine si sanatos. Pe tatal lui nu-l mai intereseaza soarta noastra. Nu a mai dat nici un semn de viata. Eu m-am obisnuit cu idea ca imi voi creste puiul singura, dar ma doare sufletul pentru el ca nu va creste intr-o familie normala cu amandoi parintii alaturi, pentru ca nu-l voi ierta niciodata ca a dorit moartea copilului nostru. Imi cer mii de scuze pentru ca am scris atat de mult dar ma simtit nevoia sa ma racoresc si sunt convinsa ca multe dintre voi ma vor intelege prin ce trec.[q] Va multumesc din suflet pentru ca ati avut rabdarea sa cititi tot si sa fiti alaturi de mine chiar si numai cu gandul. Pupici la toate mamicile. mama_creata CC

[popcostelia]

ma bucur foarte tare pentru tine si puiutul tau chiar daca tata e un nemernic(scuza limbajul). dupa ce o sa se nasca puisorul o sa vezi ca o sa fi cea mai fericita din lume.sa va bucurati unul de altul si sa fiti fericiti amandoi pentru ca meritati. nu e bucurie mai mare pe lumea asta . va pupicim si va dorim tot binele din lume

[ni-na]

M-ai impresionat.Esti atat de puternica si iarta-ma ca o spun atat de naiva,de cruda.Ai vazut semnalele insa le-ai ignorat.Duca-se in pustii omul ala,vei iesi tu la liman.Cati ani ai?Va veni vremea cand se va intoarce in genunchi la tine cand va realiza ce a pierdut...un gand bun si bucura-te de viata ce o zamislesti.

[Cristina_C]

Crede ca nu-i copilul lui, asa a zis ultima data? Dupa ce nasti, sa binevoiasca sa faca un test de paternitate, sa se convinga ca el e tatal si frumos ar fi sa-l recunoasca si sa plateasca pensie alimentara daca divortati. E obligatia lui. Daca isi revine intre timp, il ierti si va impacati - cu atat mai bine. Pana atunci traieste clipa si bucura-te de sarcina pentru ca este una dintre cele mai frumoase perioade din viata ta. Nu te mai necaji. Nastere usoara!

[dulcetica]

Mami creata, Intr-un fel tipul a demonstrat anterior casatoriei ca e ciudat si din diverse motive ai refuzat sa remarci acest aspect si ai mers mai departe. In final chiar si aceasta experienta negativa are o parte pozitiva ,vei avea un BB.Vad ca de viitorul BB esti atasata, deci cadou mai minunat decit asta nu putea sa-ti faca "sotul tau". Eu zic sa te comporti la fel de cerebral ca pina acum si sa nu-ti bati capul cu tatal lui,deoarece e foarte riscant pentru starea ta de acum.Ai posibilitati financiare sa-l intretii? Cred ca ar trebui sa spui unde locuieste tatal copilului,sa poata fetele din tara respectiva sa studieze din punct de vedere legislativ cum poate fi fortat sa-si recunoasca si intretina copilul.Sper sa aiba aceasta obligatie prin lege ,ca aspectul moral se pare ca nu intra in calcul. Desi poate te poti dispensa de aspectul material, eu zic sa-l iei in calcul deoarece nu e pentru tine, ci pentru viitorul copilului tau. Desigur e posibil ca el sa nu-l recunoasca si atunci un test de paternitate ar putea ajuta. Mai are si alti copii din casniciile anterioare? Poate cind l-o vedea ii vine sentimentul patern brusc si se redreseaza. O discutie de bun simt poti purta cu el? dulcetica

[daniela_b]

quote:

---

Initial creeata de mama_creata Nu a mai dat nici un semn de viata. Eu m-am obisnuit cu idea ca imi voi creste puiul singura, dar ma doare sufletul pentru el ca nu va creste intr-o familie normala cu amandoi parintii alaturi, pentru ca nu-l voi ierta niciodata ca a dorit moartea copilului nostru. mama_creata CC

---

incearca sa inlocuiesti, in fiecare zi cite putin, durerea pentru ce s-a intimplat in trecut, cu bucuria pentru ce se va intimpla in viitor: -puiul tau are o mamica luptatoare, una care a crezut in sansele lui -puiul tau are un tata (ce mai tirziu e posibil sa se caiasca pentru fiecare cuvint) ce nu va avea ocazia sa-l invete cum sa esueze, sa fuga de raspundere (caci asta a facut, nu?). -puiul tau va veni pe lume linga oameni ce l-au dorit si va fi departe de cel ce nu l-a dorit. -puiul tau va invata ce este curajul, dragostea de la tine, nu prezenta unui tata absent il va invata ce este familia si care sint valorile de pretuit. Mai rau e pentru un copil sa aiba amindoi parintii aproape (in sensul de "impreuna") decit sa nu-i aiba aproape dar sa-i aiba alaturi (fie ei si separati). Exista sanse ca o mama abuzata emotional de sotul ei (ce-i sta "aproape") sa devina "departe" pentru nevoile copilului. Gindeste-te DOAR la cel cu adevarat neajutorat (copilul) intr-o situatie de stres, adultii ( aia mofturosii, "figurantii", neintelesii, intolerantii) au putere sa lucreze cu ei cu si cu mediul si trebuie sa vina abia pe locul doi, de-o fi. Daca nu, nu. Lasa durerea, cauta bucuria. In orice rau exista un bine, "smecheria" este sa-l cauti si sa-l gasesti (BINELE). www.helpsonia.com

[Oliv75]

regret ceea ce ti se intampla. Cred ca te-ai grabit sa te mariti cu un om care avusese deja doua casnicii esuate, dar e tardiv sa-ti spun aceasta si multe altele. Din mesajul tau am observat ca-ti lipseste increderea in tine, in deciziile tale si in intuitia ta. De asemenea, actiunile tale sunt in proportie covarsitoare influentate de ce spune lumea; ciudata e si reactia vis-a-vis de suferinta, esti, asa cum ai spus, obisnuita cu ea. Deci la mai mare (mai multa)?[bang]. Nu mai trai ca si cum un necaz il precede pe altul. Multa sanatate tie si copilului, cea mai importanta fiinta din lumea ta.

[alessia105]

quote:

---

Originally posted by Cristina_C
Crede ca nu-i copilul lui, asa a zis ultima data? Dupa ce nasti, sa binevoiasca sa faca un test de paternitate, sa se convinga ca el e tatal si frumos ar fi sa-l recunoasca si sa plateasca pensie alimentara daca divortati. E obligatia lui.

---

din cate stiu eu ..in Romania ( ptr ca am inteles ca acolo s-a incheiat casatoria) copilul rezultat in timpul casatoriei se trece din oficiu pe numele sotului ...si asta o stiu siguuurrr ptr ca am vazut o emisiune in care un cuplu care traiau in concubaj se luptau sa treaca copilul pe numele tatalui adevarat deoarece la spital s*a trecut copilul pe numele sotului mamei ( altu decat tatal) ..sotul mamei care plecase de acasa cu 3-5 ani in urma si de care nimeni nu mai stia absolut nimic .. numai sotul mamei ( in acte) putand contesta paterniatea numai in primii 2 ani de viata si numai prin intermediul unui proces de paterniatate ..pe care daca il castiga ( dupa testul ADN) poate fi decazut din drepturi ... pana atunci este indiscutabil copilul lui si are aceleasi responsabilitati ca si un tata adevarat de la nastere pana la incheierea procesului de paternitate ...un avocat cred ca o poate lamuri exact pe mamica noastra creatza [flo][pup] ..si mami draga [pup]nu ar fi rau sa te informezi de acum ca sa nu te trezesti pusa in anumite situatii neplacute( mai ales ca din cate am inteles tu ca sotie ii dai dreptul la ceva acte pe care nu le-ar putea poseda altfel ) .. daca nu ai resurse financiare ptr o consultatie de specialitate da o cautare pe google ca sunt multe forumuri romanesti de avocatura ... In rest ce pot sa spun( mai mult decat au facut-o fetele ... UITA TRECUTUL ..PENTRU CA TRECUTUL NU IL POTI SCHIMBA ..VIITORUL ITI APARTINE ...trecutul doare acum ..doare maine ...poimaine ...dar imediat ce se va naste minunea ta ..totul se va schimba ..totul se va transforma ...si va capata cu totul alte valente .. iar chiar daca tatal nu exista fizic cu voi ...asta nu iseamna ca nu are tata ..si ca nu trebuie sa vb despre el ..un copil percepe muuuult mai bine ca un adult chestiile astea .. Nu uita ca esti o femeie ffffffffffffff puternica si ca nimic pe lumea asta nu e intamplator si ca din orice durere si mizerie se poate naste o minune .. capul sus , viseaza la tine si la luptatorul/rea ta ...viitorul suna bine nu?!?[pup][flo][asia] ---------------------------------------------------- Alessia[vampa],Dezbracatu'[nl] si Spiderman [avion] [url="http://babyklapperomania.cabanova.ro/"]Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu [/url] [url="http://kussboef.blogspot.com/"]O parte din mine [/url]

[daniela_b]

quote:

---

Originally posted by daniela_b

quote:

---

Initial creeata de mama_creata Nu a mai dat nici un semn de viata. Eu m-am obisnuit cu idea ca imi voi creste puiul singura, dar ma doare sufletul pentru el ca nu va creste intr-o familie normala cu amandoi parintii alaturi, pentru ca nu-l voi ierta niciodata ca a dorit moartea copilului nostru. mama_creata CC

---

incearca sa inlocuiesti, in fiecare zi cite putin, durerea pentru ce s-a intimplat in trecut, cu bucuria pentru ce se va intimpla in viitor: -puiul tau are o mamica luptatoare, una care a crezut in sansele lui -puiul tau are un tata (ce mai tirziu e posibil sa se caiasca pentru fiecare cuvint) ce nu va avea ocazia sa-l invete cum sa esueze, sa fuga de raspundere (caci asta a facut, nu?). -puiul tau va veni pe lume linga oameni ce l-au dorit si va fi departe de cel ce nu l-a dorit. -puiul tau va invata ce este curajul, dragostea de la tine, nu prezenta unui tata absent il va invata ce este familia si care sint valorile de pretuit. Mai rau e pentru un copil sa aiba amindoi parintii aproape (in sensul de "impreuna") dar catraniti/certati/ neiubindu-se decit sa nu-i aiba aproape dar sa-i aiba alaturi (fie ei si separati). Exista sanse ca o mama abuzata emotional de sotul ei (ce-i sta "aproape") sa devina "departe" pentru nevoile copilului. Gindeste-te DOAR la cel cu adevarat neajutorat (copilul) intr-o situatie de stres, adultii ( aia mofturosii, "figurantii", neintelesii, intolerantii) au putere sa lucreze cu ei cu si cu mediul si trebuie sa vina abia pe locul doi, de-o fi. Daca nu, nu. Lasa durerea, cauta bucuria. In orice rau exista un bine, "smecheria" este sa-l cauti si sa-l gasesti (BINELE). www.helpsonia.com

---

www.helpsonia.com

[aniela23]

mami creata, probabil o sa te superi pe mine pt ca nu de reprosuri ai tu nevoie acum dar cum ai putut sa accepti sa te casatoresti cu un om despre care stiai atat de putin.Dupa cate povestesti el nu e genul de barbat care e galant la inceput si se schimba in rau in decursul a catorva ani , el a fost nemernic de la bun inceput si nu pot sa cred ca ai fost atat de naiva.Tu o sa-ti refaci viata repede dar mi-e mila de puiutul tau destinat de la bun inceput sa nu-si aiba taticul langa el.In fine, sa dea D-zeu sa fie sanatos pt ca sunt convinsa ca o sa fie inconjurat de dragoste