Nu stiu cum se numeste ceea ce traiesc eu

[crisseis]

Draga Incognito, iti spun din proprie experienta, am avut un sotz ca al tau. A fost groaznic. Te sfatuiesc sa-ti pui la adapost toate actele originale ale bunurilor voastre(casa, masina, electrocasnice). Eu am fost nevoita intr-o astfel de situatie sa fug doar cu copiii si atat, iar in urma mea fostul a vandut masina- trecuta pe numele lui8pt ca toate actele in origunal ramasesera la el), a instrainat bunuri- si stai la partaj sa te judeci cu el!! Nu mai vorbesc ca am platit rate multi ani(si pt el).Nu afirm ca sotul tau ar avea afectiuni psihice, doar atat iti spun, ca din partea lui te poti astepta la multe alte josnicii. Ar fi pacat , dupa ce ca suferi atat, sa te "loveasca" si cu bunurile la care ati contribuit impreuna. Parerea mea e ca trebuie sa incepi sa-ti aduni probe care sa te ajute la un eventual divort. Fa-ti rost de la medicul unde te tratezi de depresie de o adeverinta, ceva, din care sa rezulte ca medicamentele alea nu-ti afecteaza capacitatea de a avea grija de copii, nu stiu cat de mari sunt copiii, daca sunt de gradinita, cauta sa vorbesti cu educatoarele sau cel putin sa te vada acestea ca te implici, ca duci, aduci copilul, la scoala- la fel. Desi sunt kestii care par aiurea, crede-ma, sunt de folos.Divortul de un astfel de om este foarte "murdar" si el nu se va sfii sa joace la fel. Succes si ai grija de tine. Suntem alaturi de tine!

[ingridnen]

incognito ce faci, esti bine ? iti dorim toate cele bune Ingrid si Cristi 5 ani si 2 luni

[andruskandu]

Originally posted by XIO
EU ti-as propune daca poti sa inregistrezi 3 scene de genul asta , iar a doua zi cand el e plecat sa-ti iei copii , bagajele si sa te muti la parintii tai. Sper ca nici macar nu-ti trece prin cap sa ramai intr-o astfel de "relatie" . Richard..... http://www.youtube.com/watch?v=U5POHmIIujg http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/ Exact la asta ma gandeam, cand am citit postarea ta...[^] Tu traiesti intr-o [cusca], si zau ca nu esti obligata. Ia-ti copiii, bagajelul si valea! Nu merita... Andreea [mamica] lui [copil] Andreiut Puiut 11.06.2006

[incognito]

Dragele mele, Nu m-am mai apropiat de calculator pina astazi. Am fost cu ochii in 20,cind cu nervii la maxim,cind cu ei la pamint.Pentru moment sint bine,in sensul ca nu se mai ia de mine nimeni.A renuntat sa ma scotoceasca in geanta,sa ma invinuiasca de lucruri pe care nu le-am facut,sa ma sune permanent,sa-mi ceara socoteala pentru fiecare minut,pentru fiecare banut,sa ma ameninte...Am actele la mine, cardul.Cum s-a intimplat sa renunte?Ei,desi mie mi-a fost greu sa cred,foarte greu chiar...Pentru ca atunci cind s-a mai intimplat,lipsea foarte mult de acasa,eu si copiii aproape nu existam,salariul venea pe jumatate ori acum era altfel.Are pe altcineva.Mi-am ascutit atentia,nu a fost nevoie sa scotocesc prea mult si cind am fost sigura,cind am aflat tot ceea ce era necesar,am intors lucrurile catre el.I-am spus ca stiu.Si nici macar nu intreb de ce ca altadata.Acum toate sint mult diferite,nu ma mai intereseaza.Insa,sa roage doamna sa pastreze aceeasi limita de discretie de pina acum si sa faca acelasi lucru si el.Pina se vor hotari intr-un fel,hotarire de care sa ma anunte si pe mine in timp util.In plus,el sa ma lase in pace.Asta daca nu vrea sa ramina fara nimic.Caci i-am garantat ca voi lupta sa ramina fara nimic. A tacut milc.Zmeul-zmeilor s-a prefacut rapid,la secunda, intr-un melc amarit.Asta in timp ce simteam pe dinauntru ca ma prabusesc de frica scandalului.Ma asteptam sa ma faca praf,sa sara ca ars,poate chiar sa ma loveasca.Ma asteptam sa racneasca la mine,sa ma faca idioata,nebuna,proasta ori mai stiu eu cum.Discutia am purtat-o cu un curaj nebun la unu noaptea,cind copiii dormeau.Ori...nimic.Chiar nu mi-a venit sa cred asa cum nici acum inca nu imi vine sa cred ca nu am patit nimic. Nu mi-a trezit decit...greata.O greata imensa.Si ciudat,mila. Sint citeva zile de la seara aceea. Inca e liniste. Poate reusesc sa mai intru dupa-amiaza. Oricum,va multumesc mult pentru grija si pentru ca sinteti alaturi de mine. Incognito

[Porumbita]

nu prea imi e clar, ce anume ar trebui sa aleaga el? dc ramane in continuare cu tine si intre doua amante te mai terorizeaza un pic sau divorteza si poate asa iti vezi si tu de viata ta? tu personal ce ai decis sa faci in legatura cu tine si copii tai?

[incognito]

Nu trebuie sa aleaga daca ramine cu mine ori nu.Nu asta e important pentru mine.Ci daca pleaca de buna voie fara sa facem prea multa vilva pe marginea asta.Dragostea dintre noi,caci a fost...-cel putin eu chiar l-am iubit-a ramas undeva in urma.A fost,odata,nu mai conteaza cind.Tot respectul pentru atunci dar asta e viata,chiar si asta se sfirseste la un moment dat. Daca m-as fi bazat pe ai mei nu as fi stat in urma cu doi ani sa rumeg lucrurile nebuneste si sa fac loc unei concilieri caci le-am rumegat atit pina ce m-am imbolnavit de-a dreptul.As fi plecat fara discutie si as fi terminat de atunci.Pentru ca lucruri care s-au intimplat intre noi,nu numai acum ci si din urma,nu sint de trecut cu vederea ori de iertat.Nu am timpul necesar si nici spatiul sa reiau povestea noastra,am spus-o atunci tot pe forum,la Singuratatea in doi.La momentul respectiv,ca si acum de altfel,chiar a fost o mana cereasca ca v-am descoperit si am putut vorbi. Parintii mei sint oameni simpli care au propriile probleme si cauta sa se fereasca de scandal si chiar daca este vorba de mine,singurul lor copil,replica e aceeasi pentru oricine altcineva-Descurca-te cum poti,te ajutam stind cu cei mici in lipsa ta dar altfel...Nu vor sa fie bagati in despartirea mea de el,am avut citeva discutii definitorii care mi-au subliniat inca o data ceea ce stiam din urma cu doi ani.Deosebit de atunci,acum nu mai imi este la fel de frica. Divortul este singura solutie de a iesi din asta insa atita timp cit continui sa locuiesc in aceeasi casa cu el trebuie sa am grija cum pun problema.Nu vreau sa ajung in vreo noapte printr-o garda de spital batuta mar si sa ma stie tot palierul pe care locuiesc.Ca sa nu spun tot orasul,caci orasul in care locuim noi este mic iar cind lucrezi in spatiu public devine si mai mic.Tocmai de aceea pentru moment ii creez lui timpul de a hotari ceva-sa plece ori din proprie initiativa sa pronunte cuvintul divort inaintea mea(aceasta a doua varianta nu cred ca se va intimpla dar zic si eu).Asta nu inseamna ca voi prelungi la nesfirsit timpul pentru acestea.Nu am motivatia necesara si nici rabdare prea multa.Nu va hotari in nici un sens...imi voi duce copiii la ai mei ca sa ii stiu la adapost si in siguranta pina se vor sfirsi lucrurile si voi intenta actiunea de divort.Va deveni violent ca urmare a luarii la cunostinta de acest lucru... voi parasi si eu domiciliul.Tot catre ai mei. Cu Dumnezeu inainte,ce sa mai spun? Incognito

[Bebe Beca]

"... voi parasi si eu domiciliul.Tot catre ai mei." Incognito, imi pare tare rau... Acum, vreau sa spun o treaba. Nu sunt o specialista, dar mi-a ajuns la ureche, de mai multe ori, ca nu ar fi bine sa plece un sotz de acasa, pentru ca celalalt ar putea folosi acest lucru in procesul de divort, ca abandon de domiciliu. Nu stiu daca este asa sau nu, dar poate nu strica sa verifici informatia. Mult succes. Ioana si [zana] Rebeca http://community.webshots.com/user/bebebeca http://community.webshots.com/user/bebeca2004

[ingridnen]

pai asta e ideea, sa plece EL de acasa... de bunavoie si fara scandal... Ingrid si Cristi 5 ani si 3 luni

[try]

Probabil ca daca poti dovedi ca el are un comportament violent, plecatul tau de acasa nu mai poate fi folosit impotriva ta. Cand stii ca ai un sot imprevizibil si care urmeaza sa fie pus in fatza unui fapt implinit si nedorit de el (divortul), orice instanta poate intelege lesne de ce ai plecat tu de-acasa si nu el si de ce ti-ai dus copii la adapost la parinti. Ca sa te protejezi de un eventual abuz. Multa intelepciune iti doresc si sa se termine lucrurile cum este mai bine pt tine si copii. Ma intristeaza orice poveste de divort, dar sunt constienta ca in anumite cazuri e imposibil de evitat. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[crisseis]

Tu, la o adica, ce dovezi ai avea impotriva lui? Te-ai gandit? Ca daca se va ajunge la divort, trebuie dovedite motivele, in plus (nu spun ca in majoritatea covarsitoare a cazurilor copiii, mai ales mici, se incredinteaza mamei), in plus trebuie sa dovedesti ca esti o mama responsabila si ti se pot incredinta copiii. Cunoaste cineva problemele tale? In afara de parinti? E adevarat ca si parintii pot veni ca martori pentru divedirea motivelor de divort, dar...daca , asa cum spui, refuza sa te ajute cu asta?