Nu stiu cum se numeste ceea ce traiesc eu

[crisseis]

corectez "sa ti se poata incredinta copiii" Dar n-ar trebui sa-ti faci griji totusi in privinta incredintarii lor -tatzii nu sunt asa doritori sa creasca copii dupa...[:D]

[Elle_seb]

Incognito, ma bucur ca esti mai bine si ca faci progrese pentru a te elibera de el. Ai procedat foarte bine cu cardul, practic i-ai demonstrat ca nu are el control total asupra ta si a vietii tale si asta-i un inceput. Ingroasa obrazul si fii indiferenta fata de el, ignora-l total, pentru ca asta iti va tine tie psihicul intreg. Daca-ti pui intrebari: "de ce", "cum e in stare sa...", nu faci decat sa te afunzi in anxietate si in depresie. Lasa-l in boii lui si tu concentreaza-te pe reconstructia vietii tale si a copiilor tai, fara el. Ai sa vezi, usor - usor, cu fiecare lucru marunt, vei capata incredere in tine si forte noi sa treci peste tot cosmarul asta. Eu ma gandesc la tine si sunt convinsa ca o sa reusesti sa te desprinzi de el. Elle

[incognito]

Va salut pe toate!Si va imbratisez! Sint linistita.Continuam sa stam in aceeasi casa dar nu ma mai deranjeaza cu nimic.Pe cuvint ca nici mie nu-mi vine sa cred!Oricum sint in garda,ca sa zic asa.Sint constienta ca oricind se poate schimba atmosfera desi,simt ca nu mai are acelasi tupeu.Dar cum niciodata nu se stie... Cei mici sint la ai mei de azi,zilele urmatoare voi fi numai pe la serviciu,voi merge sa-i vad acolo,ii aduc vineri. Cu el ma voi intilni si mai putin...Si ce bine!Inca am rabdare,inca astept. Stiu ca imi tineti pumnii si va multumesc mult. Incognito

[ingridnen]

offf.. in sfarsit putina liniste...sa dea Doamne-Doamne sa fie bine ! Ingrid si Cristi 5 ani si 4 luni

[Zouzou]

Buna, Incognito, am citit povestea ta cu respiratia taiata! Ai primit numai sfaturi bune, asa ca nu am ceva de adaugat. Dar daca vreodata simti ca iti scade hotararea din cauza unei perioade in care se poarta bine si in care simti ca "lucrurile ar putea sa mearga" sa te gandesti ce sfat i-ai da fetei tale daca ti-ar spune ca se afla intr-o astfel de situatie. Asa o sa vezi intotdeauna clar ce ai de facut si o sa stii mereu cum e o relatie normala. Te pup!!

[sanziana72]

Incognito, spui ca are o alta relatie. Daca reusesti sa dovedesti asta nu iti mai trebuie alt motiv de divort.

Trebuie insa sa dovedesti ca e violent ca sa aiba dreptul de a vedea singur copii.

 

Nu iti fa iluzii ca totul e bine. Are doar o alta preocupare. Ce te faci cand o sa-i treaca si o sa incerce din nou sa te supuna ? Sau cand vei avea o perioada mai proasta (bolnava, obosita...) si te va simti si va incerca din nou sa devina stapan. Judeca totul la rece si iesi cat mai repede din situatia asta. Daca e prea calm e foarte posibil sa coaca ceva.

 

Multa bafta si putere sa iti refaci viata. Gandeste-te la copii. Sa nu crezi ca ei nu simt atmosfera din casa. Vrei sa invete ca asta e o relatie ?

 

"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

 

[gabriella1]

Incognito,draga mea

 

pe lumea asta mai e si politie..in clipa in care iar incepe sa faca scandal... e un nr din trei cifre... 112... cheama-i si-l va amenda ptr tulburarea ordinii..ca intre voi e chestia domestica..si nu se baga.

Oricum urla,cred,cand are ceva de spus...nu ai o vecina mai apropiata?sa telefoneze ea.

Cu trei amenzi de astea la purtator...in clipa in care deschizi si divortul, poate fi evacuat,doamna!Pentru "securitatea"copiilor.Si daca e bal,sa fie bal.DACA incepe iar scandalul,stai pe langa usa de la intrare...fa-l sa te impinga putin afara.... nici o instanta din lume nu va trece peste faptul ca a incercat sa te dea afara din casa ...

De ce sa-ti faca el tie viata calvar,cand poti,in egala masura, sa i-o faci si tu lui.

Dar am si o intrebare:sotul tau a fost inchis in dulap cand era mic si nu i se dadeau bani de dulciuri?[duel]

 

pupici si sa auzim de bine!Ai grija de tine !Fii tare !

 

 

Gabriela

[simonia]

incognito, nu sunt psihiatru sau psiholog dar cred ca adevaratul bolnav este sotul tau. tu esti doar o sensibila, cu un sistem de valori acceptat de societatea noastra, si care la un moment dat greu pentru tine, ai cedat. adevaratele probleme psihice le are sotul tau care intretine relatii intime in afara casatoriei. la noi in tara, societatea si religia accepta divortul, si pedepsesc bigamia oficiala sau nu, asa ca trebuie sa divortezi! ai trecut printr-o perioada foarte grea pentru tine si ai vrut sa-ti faci rau? sa inteleg ca ai vrut sa te sinucizi? si copiii i-ar fi ramas indiscutabil lui, nu-i asa? divorteaza, el nu vrea copii, te sperie doar cu asta, el vrea doar o noua amanta, nu sa aiba si copii de crescut! eu cred ca de prima amanta a sotului tau ai aflat doar pentru ca respectiva nu mai stia cum sa scape de el, si atunci a facut sa transpire situatia, pentru ca relatia sa inceteze. acum are alta relatie? este calma situatia? cand noua amanta il va cunoaste mai bine si se va satura de el, va reancepe furtuna in viata ta, va fi un serial de groaza care se va repeta din ce in ce mai des si care va ruina viata ta si a copiilor tai, daca nu mai ai puterea sa faci ceva pentru tine, macar lor esti datoare sa le oferi o viata cat de buna poti, lipsita de scandaluri si senina! asa ca iesi din casnicia aceasta care va schilodi sufletul copiilor tai! macar pentru ei vei gasi puterea sa lupti! nu va fi usor, dar merita!

[incognito]

Dragele mele,

Sint bucuroasa pentru ca tatal meu,fara sa-mi spuna explicit,a actionat in favoarea mea.Indirect am inteles de ce a facut acest gest.

va explic imediat.Perioada aceasta in casa a fost liniste.Am fost plecata citeva zile la mare cu cei mici.Am profitat de faptul ca cel mic a facut un abces amigdalian si pentru ca medicul a recomandat o cura pentru copil am insistat pentru plecare.Asa a cedat fara impertinente si m-am dus impreuna cu o familie,prieteni apropiati care au un copilas putin mai mare ca ai mei,un cuplu echilibrat si de incredere.A fost bine pentru ca m-am rupt complet de toate cele de acasa.Cei mici au fost fericiti iar eu am avut vreme sa ma gindesc mai mult la mine.El a ramas in oras,legat fiind de serviciu si a lui relatie.

Cind m-am intors,mama,mama care s-a dat la o parte fatis in a ma sustine sa fac un pas decisiv,nu stia cum sa-mi spuna mai repede ca are o surpriza pentru mine dar ii lasa tatalui meu bucuria de a-mi spune exact despre ce e vorba.

A perfectat vinzarea unui teren pe care il avea dar despre care stiam ca nu vrea sa-l instraineze sub nici o forma,a carui valoare acopera costul unui apartament cu toate cele necesare.M-au privit amindoi in ochi si nu au mers mai departe cu vorba.M-au surprins tare de tot si pentru prima data am simtit ca apartin cu adevarat cuiva,ca nu mai sint singura in fata tuturor problemelor,ca a incetat -Ti-ai facut-o,trageti-o!.Am inteles eu ceea ce trebuia.Este portita mea catre libertate si liniste.

Din ceea ce mi-a spus mama,cit am lipsit tata a mers la un pescuit cu sotul meu intr-o noapte iar acolo ca intre barbati-au mai fost citiva,s-a imbatat zdravan si in contextul acesta a aratat o parte din fata pe care o cunosteam foarte bine numai eu.Lucrul acesta l-a convins realmente pe tata de multe lucruri inclusiv acela ca totusi sint copilul lui,singurul,care chiar daca a gresit in alegere nu merita sa fie lasat sa duca in spate la nesfirsit consecintele greselii.

Acum astept sa cumpere acest apartament,inca nu a gasit ceva convenabil ca spatiu si pozitie in oras dar imi dau seama ca e o chestiune de saptamini.Iar cind va fi cumparat si aranjat pentru a putea fi locuit,plec.M-am gindit ca abia dupa ce plec sa inaintez actiunea de divort.

El deja mi-a ghicit intentia,chiar duminica seara mi-a spus ca banuieste ce am de gind.Mi-a spus-o calm si afectat.N-a jucat teatru,de acum pot spune ca il cunosc,asa cum nu a jucat teatru nici in scenele violente.Nu m-am putut abtine sa nu remarc cu acelasi calm-Intuiesti corect dar nu cred ca regreti ceva.In fond,nu te va afecta cu nimic.Plec cu miinile goale de aici,pe cuvint,iti ramine totul.A mai tinut sa ma asigure ca nu voi scapa de el in sensul ca va veni zilnic sa vada copiii iar eu i-am spus ca ramine de vazut cum va fi cu asta.

Dar eu stiu ca la momentul cind se va produce schimbarea nu va mai fi la fel de calm si de elegant,Doamne ajuta cind se va intimpla!

Cu doamna cu care este am impresia ca a mai racit-o,bine ca nu e problema mea dar ma tem ca nemaifiind ocupat va incepe iarasi usor-usor presa asupra mea.Nu ca acum m-as simti foarte libera,sint in garda tot timpul,am grija tot timpul ca sa nu irit spiritele.Mi-a intrat in reflex de acum sa nu intirzii,sa nu vorbesc cu nimeni,sa-i raspund la telefon imediat.

Este cea mai lunga perioada de calmitate din ultima vreme,chiar ma mira.

A inceput sa se poarte extrem de frumos,cum nici la inceputuri parca nu s-a purtat chiar asa si treaba asta desi ma face sa simt oarece teama pe de o parte,pe de alta parte reuseste sa ma incurce in hotarirea mea pentru ca ma face fara sa vreau sa ma gindesc la perioada de inceput a casniciei noastre cind totul era bine,cind aveam atita incredere in el,ma face sa ma gindesc la calitatile pe care le are si sa scap din vedere demonul ce poate fi.Si de aici o intreaga lupta in mintea mea-sentiment de vinovatie ca nu pot fi sigura de mine,de ceea ce vreau,ca desi realizez ce e mai bine mai stau sa ma gindesc la toate acestea,ca desi mi-a facut atitea mai am in suflet sentimente bune pentru el...E un cerc vicios.

Cine a trecut prin asta cum a reusit sa iasa la capat?Cum a reusit sa nu mai muste momeala ca lucrurile ar putea fi bune cu adevarat?Cum a reusit sa fie complet,dar complet rational?

Ma straduiesc sa nu ma pacalesc singura.Doamne,sa nu ma mai pacalesc singura!Mai e putin si gata.

Tineti-mi pumnii.

Va pup pe toate,

 

Incognito

 

 

[Miluna]

incognito, ma bucur ca te ajuta parintii si ca in sfirsit se intrevede o solutie pentru tine si copilasii tai. Nu te lasa impresionata de perioadele lui bune, tu stii cel mai bine ca sunt temporare, si mai devreme sau mai tirziu se va stirni din nou calvarul. In mod cert el nu vrea sa pleci, vrea ca lucrurile sa ramina asa cum sunt, pentru ca in momentul in care o faci, toata situatia ve deveni publica, vor afla prietenii, neamurile, ce probleme aveti, si el nu vrea asta. Pentru el cea mai comoda situatie e asa cum e acum, sa-si vada linistit de viata si relatiile lui, dar sa aiba in acelasi timp si familia de fatada. Atita timp cit se poarta bine, e bine. Daca va vedea ca nu merge, si esti hotarita sa pleci, s-ar putea dezlantui din nou. Nu poate sta un parinte cu tine atunci, pina pleci? E greu sa te desparti, e greu sa o iei de la zero in alta casa, singura, cu copiii. Dar crede-ma, linistea pe care o vei avea e imensa. Si multumirea de sine ca poti sa te descurci singura, ca ai fost capabila sa faci pasul asta si sa-ti iei viata in maini, e foarte importanta pentru echilibrul tau. Stiu ca acum iti pui intrebari, si te framinti. Dar nu vei regreta deloc. Pe masura ce va trece timpul si iti vei reveni, vei vedea ca iti va fii tot mai clar ca ai facut bine ca ai plecat. Curaj! Va fii bine.