Nu stiu cum se numeste ceea ce traiesc eu

[Clover]

Nu vad carenta din educatie. Parintii ei au atentionat-o de la inceput ca nu e bine sa ramana cu el si de ce, dar in acelasi timp nu au rupt legaturile cu ea pentru ca a ramas cu el. Nu vad carente de educatie aici in a lua piept cu viata. A existat cineva care a tras-o de maneca sa ii deschida ochii si sa ii explice ce e bine de facut, doar ca atunci cand esti indragostit realitatea nu mai conteaza. Ea in schimb simte nevoia sa ramana copilul parintilor ei si sa fie protejata de ei desi parintii au avut initial o atitudine foarte sanatoasa de a o lasa sa se descurce singura. incognito, nu te lasa impresionata de comportamentul lui indulcit. Mare greseala ai facut ca ai recunoscut ca urmeaza sa divortezi, dupa ce o sa vada ca dulcegariile nu merg o sa iti faca viata un calvar. Nu inteleg de ce nu incepi divortul? Ce te retine? De ce renunti la orice si nu ceri partaj? Chiar daca tu nu vrei nimic, pentru copiii tai.

[A_Iulia]

Nici eu nu cred ca parintii au gresit in vreun fel. De altfel nici nu sunt adepta modelului: "daca un om esueaza, de vina sigur sunt parintii lui". Cu atat mai mult acum, cand Incognito are nevoie de ajutorul lor, cred ca este cel mai neinspirat lucru sa arunce vina esecului in spatele parintilor. Incognito, tu astepti ceva. Ce anume este acel ceva? Care este planul tau?

[rasfatzata]

Sa-ti spun ce ai nevoie la un divort 1-MARTORI,eu am fost o perss careia nu-i placea sa-si spuna necazurile pe motiv ca nu vreau sa-i plictisesc,asa k nu prea stia nimeni de probl mele in afara de familia mea.2-DOVEZItrebuie sa ai dovezi concrete ,chiar si mes pe tel de la el,dar cum spuneam el fata de altii se purta frumos cu tine... 3-sa ai unde sa mergi dupa divort cei de la asistenta tutelara vor veni trimisi de tribunal sa vada daca ai conditii pt copii. Asa ca te sfatuiesc ca incepand de azi sa iti strangi dovezi,sa vb k prieteni cam ce iti face sotul si cum se comporta...pt ca la fel poate sa aduca si el martori sa spuna de el marea cu sarea ,nu pleca de la domiciliul tau e f important si daca ai probl k el suna 112 vin imediat sa vezi ce repede il calmeaza si declaratia iti va folosi tie... apropos cand ti-a luat cardul si acela e o dovada ... iti doresc sa fi foarte calma si daca aiplecat pe acest drum fi si tu mai diplomata ,cauta ca totul sa fie in favoarea ta ,daca ti-a plecatde acasa si vine tarziu ,cheama pe cineva sa vada totol e sa ai martori la ce spui tu.... http://community.webshots.com/user/rasfatzata

[try]

Da, daca nu am reusit sa redau ce-am vrut sa spun in ultimul mesaj, mi-e teama ca nu stiu cum altfel sa pun in cuvinte sa transmit ceea ce vreau sa spun. Ideea e ca nu poti avea pretentia de la un copil sa ia deciziile cele mai bune in viatza atat timp cat nu l-ai pregatit sa ia decizii bune in viatza. Pregatirea pt viatza prezinta mult mai multe adancimi decat dat de mancare, imbracat, invatat politeturi, facut temele cu copilul, iesit in parc, mers in vacante, oferit dragoste si iubire... Asa cum o leoaica isi pregateste puii si-i invata sa vaneze pt a fi capabili mai tarziu sa prinda o gazela singuri, asa si noi trebuie sa ne pregatim copiii sa se poata descurca singuri in viatza. Daca leoaica nu-l invata tacticile necesare, puiul respectiv moare de foame, pt ca nu exista "tinut de fusta mamei" la un pui de 5 ani intr-o viatza de leu. Multi cred ca a lua decizii inseamna de fapt a alege ceea ce vrea muschiul tau in acel moment. Intregul proces de luare a unei decizii nu-i usor de stapanit si numai cei care au acest exercitiu practicat de-a lungul timpului pot ajunge in timp la performanta de a lua decizii bune. Chiar daca initial pornim cu o serie de decizii proaste, in timp invatam prin exercitiu, sa ne ajustam deciziile, sa luam in calcul mai multi factori etc. astfel incat sa sfarsim prin a lua decizii din ce in ce mai bune. Cand esti pregatit de mic si practici exercitiul deciziei (la varste cand deciziile nu iti pot afecta viatza in mod tragic), poti evita mai tarziu in viatza sa iei decizii importante proaste care sa te marcheze toata viatza. Caci pana la urma la asta cred ca se reduce definirea problemei lui incognito: a luat o deciie proasta, aceea de a-si lega viatza de un om care nu este potrivit pt ea. Sunt destui oameni in lumea asta care se indragostesc de oamenii care nu trebuie, unii din ei au puterea sa se rupa de ei si sa caute in alta parte. De ce? Probabil pt ca aceia sunt oameni care realizeaza ce e bine si ce nu e bine pt ei, pt ca probabil stiu ce vor de la un potential partener. Parerea mea este ca in toata aceasta pregatire parintele joaca un rol important. Unii ne invatam copiii sa ia decizii bune fara sa constientizam, noi la randul nostru suntem oameni care am laut decizii bune in viatza si am stiut sa ne indrumam copiii astfel incat sa fie si ei capabili la randul lor sa ia decizii bune. Altii stim sa luam decizii bune, insa suntem slabi pedagogi si nu stim cum sa transmitem mai departe acest invatamant si credem ca daca fiul din fatza noastra are 18 ani si stam de vorba cu el e musai ca el sa inteleaga de vorba buna. Uneori nu e de ajuns ca un parinte sa vina sa-ti spuna "stii fiule, ceea ce faci tu nu e bine". E necesar sa-i oferi copilului o anumita intelegere despre viatza si relatiile interumane care sa-l poata face capabil pe copil sa vada dincolo de acel "fiule, nu e bine ce faci". Ratiunea pt care incognito trece acum prin ceea ce trece se numeste, in opinia mea, lipsa de experienta de viatza. Din pacate unii oameni isi incep experienta de viatza cand devin adulti, dar experienta de viatza ar trebui sa inceapa de mic. Iar eu nu pot vedea alt vinovat decat parintele pt lipsa de experienta de viatza a unui copil ajuns in stadiul de adult. Nu vreau sa spun ca un tanar la 25 de ani ar trebui sa aiba experienta de viata a unuia de 40, insa cand cineva vine si-ti spune ca prietenul tau se comporta total diferit cand nu e cu tine, atunci logic e sa nu mergi ca un orbete, ci sa iti pui macar teoretic niste semne de intrebare. Probabil ca increderea lui incognito in oameni a fost oarba pana la o anumita varsta. Parerea mea. Iar o astfel de incredere oarba ca oamenii pe care-i iubim nu pot face rau sau nu pot gresi, vine dintr-o lipsa de experienta vis-a-vis de relatiile interumane. Unii parinti actioneaza prea mult timp (pana pleaca copilul de acasa) ca un tampon pt copiii lor si nu-i lasa sa vada cand oamenii dragi lor gresesc tocmai din dorinta de a nu face copilul sa sufere (sin din spusele ei parinti iau protejat-o excesiv si banuiesc ca au protejat-o si-n privinta asta). Uneori ideea de oameni buni si oameni rai e mentinuta pana tarziu in mintea unor copii si asta e pt ca noi le permitem asta sau noi simplificam lucrurile in asa fel incat impartim totul in bun si rau. Da, de acord ca la varsta povestilor toti oamenii se impart in buni si rai, dar la 18 ani ar trebuie sa stii deja ca omenii pot fi rai si buni in acelasi timp si ca dincolo de fapta fiecaruia sta o intentie, o cauza si-o explicatie. Cand refuzi sa crezi ca omul de care esti lulea indragostita poate fi si un om cu multe minusuri, eu n-as pune asta numai pe seama fluturasilor din burta, ci si pe seama unei lipse de experiente de viatza. Daca viatza ti-ar fi aratat pana in acel punct ca oamenii la care tii pot face si lucruri urate, poate ca incognito n-ar fi respins cu atata vehementa sfatul mamei. Altfel... sfatul mamei vine ca o nuca-n perete atat timp cat copilul ei nu are capacitatea necesara de a pricepe pericolul pe care tu incerci sa i-l reliefezi. La genul asta de educatie ma refeream, de fapt am si spus ca e vorba de pregatire de viatza, nu neaparat de educatie in sens restrans. Doar pt ca un om are peste 18 ani si e matur si vaccinat, nu inseamna ca are si capacitatea de a functiona ca un adult matur si vacciant. Nu vreau sa te jignesc in nici un fel, incognito, si sper din tot sufletul sa intelegi asta. Incerc doar sa gasesc niste cauze pt care tu te-ai comportat asa, pt care tu ai ajuns in situatia asta. Si chiar daca gresesc in analiza mea in multe puncte sper insa ca exercitiul asta te va ajuta pe viitor sa incepi sa pui problema diferit in viatza ta cand vine vorba sa iei decizii importante. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[try]

De ce e asa important intr-un divort in Ro sa nu parasesti domiciliul? Am vazut acest sfat de mai multe ori dat unor femei care intentioneaza sa intenteze divort si vor sa se aleaga cu cat mai putine probleme? De ce e important pt o instanta daca incognito ar parasi domiciliul? Daca o femeie e abuzata, in opinia mea, cel mai bun lucru e sa iasa din situatia respectiva de abuz, iar daca asta presupune parasirea domiciliului, atunci nu vad de ce ar "sanctiona-o" instanta. Ma gandesc ca o instanta care pune pret pe un astfel de amanunt de fapt forteaza femeile sa suporte in continuare abuzul pt ca stiu ca nu da bine la divort sa paraseasca domiciliul. O instanta nu stie traumele psihice prin care trece un abuzat? O instanta nu tine cont de abuzul emotional pe care barbatii il exercita asupra femeilor (cazurile de abuz al femeilor asupra barbatilor cred ca sunt exceptie, de-aia vorbesc de-o singura situatie) mai ales daca acesta stie de intentia de divort a sotiei? Ce rau/inconvenient dovedeste plecarea de la domiciliu? Incognito, poate n-ar fi rau sa ceri un sfat juridic celor de la sectiunea legislative, incognito. Ma gandesc ca noi iti putem da sfaturi cate-n luna si-n stele, dupa experienta noastra, mai mica sau mai mare si dupa logica noastra si e posibil sa-ti sugeram sa faci lucruri care sa se dovedeasca a nu fi bune pt situatia ta. Banuiesc ca nu-i ieftin un avocat, dar uite, aici la legislative ai ocazia sa fii sfatuita gratuit de cineva care profeseaza in domeniu. Noi, restul, putem fi doar prietene virtuale care ne dam cu parerea. e ute pot sfatui ceva, altcineva te sfatuieste altceva si in final nu stii care-i cea mai buna varianta si sa alegi gresit. cel mai bine pt tine acu me sa te asiguri ca toti pasii pe care-i faci sunt buni si ca nu-ti pericliteaza sau ingreuneaza in nici un fel situatia. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[mihaela_s]

Ca martori la divort pot fi si parintii. Daca mama stia ce se intampla in familie, poate fi martor. Daca si el cere custodia copiilor, poate fi o hotarare mai grea pentru judecator, dar si in Ro custodia se acorda primordial mamei. Insa eu nu cred ca el sa ceara copiii, e o amenintare doar. incognito, am citit tot subiectul tau, traiesti intr-o casnicie pe care nu o meriti, iti doresc sa te desprinzi cat mai repede din ea, nu va fi usor cu siguranta, vor urma hartuieli si promisiuni, dar daca esti hotarata ca asta e drumul pe care il doresti, sa tii carma drept. Mult succes iti doresc si multa putere, sa iesi cu capul sus. Si tine minte ca nu esti singura, uite cate suntem cu tine...[grup]. try, pentru ca instanta sa tina cont de faptul ca o femeie e abuzata, trebuie dovezi-daca e abuzata fizic,la medicul legist, dupa cate stiu eu-altfel, motivul de abuz psihic nu poti sa-l dovedesti. Da, e bun sfatul sa intrebe la legislative, eu imi dau aici doar cu presupusul...nu cunosc legile. [flo] [url="http://vorbele.blogspot.com/search/label/vorbe%20de%20copil..."] vorbe de copil...[/url] [url="http://salmi-foto.blogspot.com/"] Hobby[/url]

[url="http://www.nazdravani.ro/"]nazdravanii[/url],[url="http://site.neogen.ro/alinasabau/index.html"]Alina [/url]

[boreal_1974]

Numai cine nu a trecut prin tribunalele din Romania, nu stie cum se aplica legea, lege deseori aplicata dupa buna placere a judecatorului si dupa afirmatiile mincinoase ale martorilor adusi de o parte sau alta. Fetelor, eu am fost in situatia de a pierde custodia copilului datorita acestor judecatori corupti, martori mincinosi si lege aplicata total aiurea. Atunci cand am primit citatia la tribunal, am deschis ochii si am aflat ca exista cazuri in care copii sunt incredintati tatilor datorita faptului ca mama lucreaza foarte mult sau fumeaza si copilul creste intr-un mediu neprielnic. Este o mare nedreptate care se face mamelor din Romania in cazul proceselor de custodie sau in cadrul proceselor care stabilesc programul de vizitare a minorilor de catre tata acestora. Pot spune ca, in cazul meu tatal isi batea copilul in varsta de cateva luni (6-7 luni), motiv pentru care am si divortat, determinandu-i traume fizice si psihice....si ce daca?!?!?! Stiti ce mi-a spus la tribunal? Ca statul sprijina relatia dintre minor si parinti. Trebuie sa va angajati un avocat bun care sa lupte cu adevarat pentru tine si pentru copil, pentru ca altfel, asa cum imi spunea o buna prietena, risti sa fii judecat de catre o pustioaca abia iesita din scoala de magistratura care nu are habar de ceea ce inseamna un copil sau o familie. Iti doresc multa sanatate si noroc Icognito[flo]

[incognito]

Try,nu ma jicnesti cu absolut nimic.Dimpotriva,imi esti de mare ajutor.Ai observat foarte bine detaliile despre mine,despre cum am pornit si le-ai exprimat mai clar decit as fi putut-o face eu vreodata.Mie mi-a luat ani buni sa inteleg ce naiba am facut cu mine,de ce asa si de unde pina unde incapacitatea mea de a vedea dincolo de aparente,de a prevedea in linii mari ce mi se poate intimpla daca fac cutare sau cutare lucru,incapacitatea de a lua decizii bune sau chiar daca erau mai putin bune sa nu ma afecteze pe termen lung.La un moment dat,intuitiv doar mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu mine.Ca e strigator la cer ceea ce faceam.Nu faceam lucruri rele,dimpotriva,acordam credit nelimitat oamenilor cu care intram in relatii,ajutam pe oricine avea nevoie daca imi statea in putere chiar daca acest ajutor presupunea sa ma afecteze pe mine...deci,pina-n maduva oaselor,credeam ca toti oamenii sint buni,corecti,sinceri,incapabili sa faca rau,incapabili sa te foloseasca in interes personal,sa te insele etc.Am pornit in viata asta de unul singur cu o doza infinita de naivitate.Iar cea mai a naibii palma am luat-o in relatia cu sotul meu. Copil fiind,nu-mi amintesc sa fi fost invatata sa iau decizii.Nici macar din cele mai simple.Si nici macar din curiozitate ai mei nu m-au impins in fata in vreo situatie pentru a vedea daca ma descurc ori nu.Faci asa sau invers si gata!Tu esti doar un copil,vezi-ti de copilaria ta!Fii copil adevarat!-acestea erau cele mai frecvente replici ale mamei mele.Pentru ca aveam porniri naturale de altfel la un copil de a-mi afirma personalitatea in devenire la momentul acela.Tu nu trebuie sa ai pareri,nu e treaba ta,primesti ce ai nevoie,toate potrivite pentru virsta ta iar tot ceea ce-ti mai doresti iar eu nu consider a fi potrivit pentru tine acum,le vei avea la virsta potrivita.Cutare fetita nu-mi place,nu mai vreau sa-ti pierzi vremea cu ea...Si nici cutare nu e potrivita pentru tine...Ne faci pe amindoi sa ne simtim rau cu atitudinea ta,-daca continuam sa fac cum simteam eu-noi care te iubim atit,care te-am crescut cu atita grija,care am stat impreuna doar de dragul tau...-despre asta cu statul impreuna mi se vorbea separat,tata pe-o parte,mama pe de alta parte,indirect pricepeam ca amindoi sint nefericiti iar eu sint responsabila de nefericirea lor si atunci trebuie sa fac ceva sa le fie bine si ce altceva decit sa renunt la dorintele mele...sa-i ascult,sa-mi gasesc preocupari domestice gen lectura ori jocul cu papusa,chiar m-am jucat cu papusile pina pe la vreo 14 ani-va rog sa nu rideti de mine!,sa nu am pareri,sa nu le emit chiar daca le am...Sa ma simt vinovata,sa ma simt responsabila pentru nefericirea altcuiva fara sa discern ca nu eu i-am provocat-o de fapt,sa simt ca datorez ceva oricarui om cu care vin in contact-acestea sint lucruri pe care le-am invatat cel mai bine!Extraordinar de bine!Si iacata ,copil am fost in tot ceea ce am facut cu viata asta a mea. Direct in relatia cu sotul meu,inutil imi spunea mama adevarul,era mult prea tirziu,incapabila sa fiu rationala,sa cern anumite lucruri,sa le cintaresc,limitata de-a dreptul in ale vietii,cu ochelari de cal sau cum vreti voi sa-i spunem am mers orbeste inainte.Nu au fost fluturi in stomac,nu,pe cuvint!Altceva.Poate curiozitatea sa vedem ce-mi iese daca fac cum cred eu,cum simt,cum imi doresc,cum vad...Nu stiu. Uitati-va la mine,si acum dupa ce am constientizat anumite aspecte si dupa ce am primit atitea plesnituri peste fata,inca nu sint in stare complet sa fiu un adult stapin pe el,dintr-o bucata,hotarit! Sint convinsa ca ai mei nu s-au gindit vreodata la asa o situatie in viata mea,sint convinsa ca ma iubesc amindoi,ca ii doare...dar mi-as fi dorit sa fie ei insisi adulti intregi inainte de toate,sa ma iubeasca mai putin,mai detasat si sa ma invete mai multe. Nu ii invinovatesc de nimic la momentul acesta,ii iubesc,ii respect si le multumesc ca sint alaturi de mine fara sa ma mai judece. E o idee buna sa intru la legislative.Chiar nu stiu nimic despre cum poti demonstra intr-un tribunal abuzul psihic. Sint incurcate legile si asa cum se intimpla de obicei,facute din condei dintr-un birou fara sa se ia in calcul prea mult realitatea. Categoric,chiar daca ma va afecta,in momentul in care voi inainta actele in tribunal nu mai pot ramine in casa.Daca pina acum nu am luat bataie efectiv,decit am fost impinsa,smucita ori numai s-a ridicat pumnul,ei bine,cred ca dupa asta m-ar calca in picioare.Chiar aseara m-a avertizat-Baga tu divort si te distrug,vezi tu cine sint atunci! Era foarte nervos ca in casa e dezordine,am fost bolnava zilele acestea-(de vineri dupa-masa pina aseara am tot facut febra insotita doar de dureri articulare,deja mi-e mai bine,fac antibiotic de trei zile)-si le-am lasat pe toate de-a valma ce-i drept in conditiile in care cei mici sint la ai mei tot de vineri.Am avut o discutie mai aprinsa in care a tinut sa-mi sublinieze ceea ce v-am spus plus faptul ca de la el nu voi vedea nimic adica pensie alimentara pentru copiii. In gindul meu,pentru ca ma feresc sa prelungesc discutiile,mi-am spus numai-Chiar nu imi trebuie nimic,decit sa scap odata de toate problemele acestea. Va pup pe toate,acum ma apuc sa fac ordine ca la carte.Nu numai ca sa nu ma mai cert cu el ci pentru ca vad si eu ca e necesar,deci pentru mine si poate diseara ori miine ii aduc pe cei mici. Incognito

[violeta69]

Incognito,de ce sa nu vrei nimic de la el? ce copii tai traiesc cu aer? e datoria lui sa plateasca pensie de intretinere pt copii si dreptul copiilor legal sa primeasca o parte din venitul tatalui... vad ca dl.umbla cu intimidarea.....te stie "slaba"...... nu face decat sa blufeze!!! e cazul sa iti (si sa ii)demonstrezi ca nu e asa cum crede el...si ca esti o femeie puternica(eu asa cred,chiar daca tu crezi contrariul [;)]ce daca el are din astia [haibat](adica muschi!!) e puternic?! e un las egoist [neand] stiu ca nu vrei nimic de la el acum,ca nu doresti decat sa scapi de cosmar.....dar asta se va schimba in timp asa ca ai grija cand va fi cazul sa ceri tot ceea ce ai dreptul...ca la urma urmei nu ai facut copii singura!!! te pup si mult curaj, Vio,mamica lui Mihnea [avion] viitor "descoperitor" de infinit *GRUPUL FETELOR FANTASTICE* __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[naiuta]

Try citind mesajul tau mi-am amintit de o prietena care i-mi povestea ca era in vizita la o familie. Tatal si-a trimis copilul in pod si cand a vrut sa coboare a luat scara.Si-a intins mainile si i-i spunea sa sara ca-l v-a prinde el.Atunci cand copilul s-a aruncat in mainile lui acesta s-a ferit si a lasat copilul sa cada. Asa plangand l-a ridicat si l-a scuturat putin apoi ea spus: Adu-ti aminte copile niciodata sa nu-ti incredintezi viata in mainile cuiva nici in mainile propriului tau parinte! M-am mirat auzind asta si m-am speriat in acelasi timp insa sincer nu am inteles de ce a facut asta. Citeam aici pe forum cum sa-ti educi copilul si citeam ca nu e bine sa-i spui copilului sa se teme de oameni ca nu v-a avea incredere nici in propria persoana si v-a privi viata ca fiind periculoasa. Sincer,nu stiu,cum este corect sa-ti educi un copil pe mine ma intereseaza mult acest lucru pt. ca vreau sa fiu un parinte bun. De aceia ma rog zilnic (mi-asi dori)in fiecare monent sa-mi arate cum este mai corect,mai bine,mai civilizat sa educi un copil ca atunci cand creste "sa fie bine crescut". Eu nu-i invinuiesc pe parintii lui incognito,ba chiar i-i apreciez pt. faptul ca s-au ingrijit atat de mult de ea. Mai..eu nu cred ca tu a-i gresit de asta s-a ajuns aici.Tu a-i fost educata civilizat nu la tine e problema ci l-a sotul tau. Ca n-ai facut alegerea potrivita?! Spuneti-mi si mie cati la suta fac azi alegerea potrivita? Mai exista alegere potrivita? Si eu i-ti spun sa divortezi cat de curand pt. ca pana atunci nu a-i sanse sa-ti revi langa un astfel de om. Eu cred ca te crede foarte slaba de aceia si azi indrazneste sa se comporte la fel de urat cu tine. Fi tare si demonstreaza-i ca nu te cunoaste in totalitate!