Prietenie?

[Elise]

quote:

---

Hobby-uri? Daca sotul ar avea chef de pescuit (nu-i place, dar anyway) se va duce singur sau insotit. Si iti garantez ca se va duce cu un prieten, nu cu o prietena. Si eu la fel.

---

asta era de fapt subiectul discutiei: daca intre un PRIETEN si o PRIETENA facem diferente legate de "vai, e barbat"sau "vai, da'e o femeie!"- sau sint purr si simplu prieteni, indiferent de sex. Oricum, vad ca ne extindem de la a avea incredere, ca definitie a prieteniei, la a merge la pescui impreuna. Situatia in care nu trebuie neaparat sa iti povestesti depresiile. De fapt, nici nu trebuie sa te cunosti prea bine. Si pina si asta reprezinta o amenintare: de, atmosfera romantica: stuf, clipocit de...pesti... [:D] Asa ca singura similitudine care imi vine in minte este a situatiei in care trebuie sa pleci in delegatie cu vreun coleg/colega. Sa inteleg ca o femeie nu trebuie sa plece in interes de serviciu decit singura/insotita de o colega? Nu si de un coleg? Chiar sint curioasa, coltofeanu - tu ce ai face, ai accepta rusinea de a se uita colegu'in decolteul tau vreo saptamina? Si, ghinion, nici n-ar fi sotul la indemina... "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[XIO]

Renee,in cercul meu de prieteni, de fapt in cercurile , ca sunt mai multe , se fac si astfel de remarci. da , i-am pus unui prietn ca are fund fain , le-am pus multora ca arata bine. Nu stiu de ce cred unii ca suntem atat de slabi si de vulnerabili incat daca auzim de la un prieten "bai ce misto iti stau sanii in bluza asta" imediat ala vrea doar sa ne-o.... . Am mers cu prietenul la prietenii nostri cu care ne vedem de vreo 3 ori pe saptamana si cand am intrat acolo de mana , gazda car locuieste cu prietena lui m-a intrebat daca mi-am pus silicoane. Crede-ma ca nici eu , nicic prietenul meu , nici prietena lui si nici ceilalti nu ne-am gandit ca resppectivul se da la mine sau ridica semnale. Si in fond , daca iti face avansuri tu poti spune frumos "nu" si puteti ramane prieteni in continuare daca dragostea lui nu e prea mare. "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

[try]

quote:

---

Originally posted by coltofeanu
Mi-as fi dorit un barbat prieten, dar nu am reusit. Am cunostinte barbati, amici barbati cu care ma inteleg destul de bine. Dar atat. Si nu m-am comportat in vreun fel anume. Am incercat sa fiu naturala, spontana, asa cum sunt eu de fapt... si stii ce mi-a spus un barbat ( chiar un barbat in varsta pe care il consideram ca pe un tata si i-am si spus acest lucru)? "Pai, cum naiba sa te privesc ca pe o fiica... Tu nu te vezi in oglinda cum arati?" Am fost socata, revoltata...mi-am dat seama ca nu pot avea incredere. Si iti spun sigur ca nu ma consider frumoasa...acum inteleg ca poate transmit involuntar altceva. Chiar imi pare rau. Sunt dezamagita. Sunt atenta intodeauna cum ma comport in prezenta barbatilor... si ii resping drastic. Si intodeauna imi iau masuri de pracautie. Nu am incredere in ei.[V]

---

Nu uita ca-n lume exista categorii si categorii de barbati, iar atractia sexuala nu se bazeaza numai pe semnale pozitive. Unii barbati se pot simti atrasi de o femeie tocmai pt ca aceasta ii respinge (ciudate si incurcate sutn caile naturii [:D]). tocmai pt ca te concentrezi prea tare pe faptu lca ei sunt barbati probabil ca ii face si pe ei sa fie constienti ca tu esti femeie. Frumusetea nu are intotdeauna a face cu atractia sexuala sau mai bine spus are putin de-a face cu atractia sexuala. Daca ai reusii sa-i vezi ca prieteni inainte sa-i vezi ca barbati (categorie in care tu nu ai incredere), probabil ca s-ar elimina di naer acele tensiuni imperceptibile contiintei, dar perceptibile subconstientului si simturilor noastre de specie manata sa ne procream (deci sa ne imperechem). Sau poate ca nu tu transmiti vreun semnal barbatilor din jurul tau, ci ei nu pot privi femeia ca pe-un amic. Nu-i de mirare ca in Ro femeile se imbraca mai sexi. Este rezultatul mentalitatii care guverneaza relatiile dintre barbati si femei. E o continua dorinta de a atrage, de a primi certificarea ca esti dorita, atractiva, etc. Nu ma intrebati in continuare de ce, ca nu mai stiu sa spun de ce. Mi-aduc aminte ca eram la inceputurile emigrarii mele in Ca si am citit pe aici ceva subiecte legate de femei emigrate aici care duceau dorul fluieraturilor de pe strada din Ro. Nu le mai spunea nimeni ca-s frumoase, ca-s cochete, ca sunt sexi si apetisante. Asta intr-o societate unde practicul si comodul prevaleaza in fatza acelui sexi romanesc. Aceleasi femei, acolo in Ro erau revoltate de golanismul baietilor pe strada care fluierau dupa ele, iar aici se simteau neglijate si uitate. Deci lucrurile sunt uneori mai adanci decat puterea noastra de perceptie. Vrem sa transmitem ceva si nu reusim intotdeauna, ba din contra, uneori ne iese pe dos. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[try]

quote:

---

Originally posted by Renee Try, mi se pare destul de jignitor ce spui despre femei in general, cum ca unele dintre noi “emit tot felul de semnale care impiedica existenta sau ingreuneaza mentinerea unei relatii platonice”. Excluzind semnalele constiente pe care le-am amintit mai devreme, nu sint de acord cu afirmatia asta. Adica, sarmanii barbati nu au nici o vina, tot femeile saracele... stii, asta seamana cu chestia aia mai veche cum ca femeia e de vina ca a fost violata pt ca a iesit cu fusta scurta pe strada... Si faci aceeasi afirmatie relativ la barbati. Deci ma intreb, oare tu ai intilnit barbati in fata caruia simti ca nu poti rezista sa ai o relatie platonica? Eu de exemplu nu am fost in situatia asta pina acum. Si nici nu mi-am dorit sa fac confidente intime unui barbat-amic, sau sa il prefer pe el in locul sotului la orice fel de activitate (sau inactivitate).

---

Renee, imi pare rau ca nu ai citit cu atentie paragrafele mele. N-am vorbit acol odoar de femei si nu am victimizat nici una di ncategorii. Am spus acol oca asa cu mexista femei care emit semnale de atractie inconstiente, asa sunt si barbati care faca acelasi lucru. Mai postez odata cele doua paragrafe ca sa vezi ca am spus acolo ca si barbatii pot juca acelasi rol, doar ca nu era sa repet aceleasi fraze cuvant cu cuvant si doar sa schimb subiectul din femei in barbati. M-am multumit sa spun doar "idem si pt barbati". Asta e fraza care face diferenta si dintr-o data comentariul tau vis-avi-s detextul meu nu-si mai are rostul.

quote:

---

La fel si cu barbatii: sunt barbati care orice ar face, in raport cu oamenii din jur mereu instituie acest statut: sunt barbat inainte de orice. Cu astfel de persoane, barbati sau femei, e aproape imposibil sa te poti antrena intr-o relatie platonica. Prin opositie, exista si femei care prin mentalitate si mod de gandire sunt foarte apropiate de cea a barbatilor si ele, teoretic, au sanse mai mari sa ajunga sa aiba relatii platonice cu barbatii. Idem si pt barbati."

---

Probabil ai citit grabita si n-ai observat aceste scurte fraze. Hai sa fiu si mai explciita: am vrut sa redau acolo faptul ca atat femeia, cat si barbatul pot fi victima unei astfel de plamadiri a naturii: barbati sau femei care emit sau capteaza in permanenta si cu preponderenta semnalele sexuale, voit sau involuntar. Cum suna asta? destul de echidistant fatza de ambele sexe? Sper ca da. Editez ca uitasem sa inchei quote-ul si nu se mai intelega care-i citat si care-i raspuns. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[try]

Cert este ca sunt o gramada de situati iin care remarcile unor prieteni de sex opus vis-a-vis de o anumita parte a corpului nostru (specific, fie ca suntem femei sau barbati) nu reprezinta automat o aluzie sexuala, o cerere in relatie, un "as vrea sa te am". Diferentele le fac relatiile dintre noi si prieteni nostri - ce fel de oameni suntem (dvpd social: deschisi, glumeti, inchistati, seriosi, prevazatori, circumspecti 'au ba), le fac circumstantele de moment etc. Pt ca, aceeasi fraza, venita din gura unui prieten de acelasi sex cu tine, poate sa sune absolut firesc, dar venita din gura unui prieten de sex opus, poate sa sune a avans sexual. Diversitatea situatiilor e atat de diferita incat e fff greu de generalizat. Ceea ce una din noi aici descrie ca relatie platonica, pt o alta persoana poate insemna mentinerea unui contact vizual fatza de o persoana de care te simti atras/-a (la naiba, acuma pun feminin si masculin peste tot ca sa nu se mai creada ca defavorizez vreo categorie) chiar daca nu exista aluzii, gesturi sau atitudini sexuale. Tu poti privi relatia cu cineva ca fiind o simpla relatie de buna amicitie si cealalta persoana sa o vada ca pe o dragoste platonica. Deci, fie ca vrem sau nu, fie ca suntem superinstruiti sau nu in ale relatiilor umane, se intampla ca uneori sa intepretam gresit semnalele unei persoane si sa le etichetam ca avansuri sexuale sau, din contra, sa ne scape atunci cand cineva ne face voit avansuri sexuale. Asta nu demonstreaza decat cat de frecvent exista o comunicare defectuasa (sau ineficienta) intre noi oamenii. Asa cu msi la servici sefu' iti spune sa faci ceva si tu intelegi altceva si de-abia dupa ce prezinti raportul isi da seama omu' ca undeva a existat o problema de comunicare sau receptie a mesajului, asa si-n relatiile de prietenie, uneori comunicam gresit ce dorim sau intelegem gresit ceea ce ni se comunica. Face parte din natura umana. De cate ori Doamne n-oi fi transmis si eu semnale sexuale involuntare cuiva sau de cate ori n-oi fi intepretat gresit spunele/gesturile cuiva ca fiind aluzii (si ele s-or fi voit a fi simple glume amicale pe care le-ar fi facut cu orice alta persoana). Uneori suntem prea sigure/-ri pe ceea ce facem sau nu facem, insa realitatea cred ca e ca fiecare din noi transmitem/receptam gresit niste semnale. Nu trebuie sa se intample asta cu toti sau sa fie regula generala. E de ajuns sa fi facut asta si cu o singura persoana si e de-ajuns. De fapt, prietenie platonica e atunci cand nu exista actiuni evidente de natura amoroasa intre doi oameni, dar asta nu exclude existenta gandurilor de natura amoroasa in capsorul uneia din persoane, caz i ncare se nuemste ca ai o relatie de dragoste platonica cu cineva. In plus, existenta dragostei platonice poate fi dublata uneori si de existenta unei relatii de prietenie foarte solide. Nu e musai ca acolo unde exista si sentimente de dragoste, dispare automat prietenia (altfel de ce unele din voi se mandresc ca cel mai bun prieten al vostru e sotul, deci cele doua realtii pot coexista foarte bine). Cand poti spune ca e simpla prietenie intre doi oameni de sex opus? Cand nici unul din cei doi nu face un gand constant din a-l cuceri pe celalalt si cand nu apar manifestari/semnale transmise voit catre prietenul de sex opus (adica asta exclude si cazurile de dragoste platonica; deci as spune ca prietenii platonice exista mult mai multe decat prietenii f bune intre persoane de sex opus). Cat de mult se ajuta cei doi, cat de mult sunt un sprijin moral sau nu, cat de mult rad cei doi impreuna sau nu, deja nu cred ca mai are vreo importanta. Fiecare persoana are pe undeva criterii proprii de catalogare a unui prieten bun si ceea ce poate trece drept bun prieten pt unii, pt altii poate fi doar o simpla relatie de amicitie. Intimitatea e o chestiune relativa si subiectiva. De regula ar trebui sa luam de bun cand cineva ne spune ca x-ulescu e prieten f bun cu el, chiar daca noua nu ne suna a foarte buna prietenie. In sensul ca fiecare are propriile standarde si gradatii si poate ca-n sistemul de referinta al acelei persoane, X-ulescu e cotat ca fiind un fff bun prieten. Nu informatiile schimbate de doi oameni ne spun cat de intime sunt discutiile dintre ei, ci intensitatea cu care sunt comunicate aceste informatii, trairile implicate, importanta acelor informatii in sistemul de referinta al fiecaruia. Asa cum spunea cineva, a povesti unui prieten despre divortul cu sotul e o chestiune intima, pe cand pt alte persoane, acest lucru poate fi o chestiune absolut banala si de rutina, adica poate vorbi de divortul cu sotul si cu soferul de autobuz si cu vecina descara si cu prietena/-ul cel mai bun si cu mama, si cu soacra la fel de usor. Cum pe de alta parte, faptul ca impartasim grijile noastre legate de-o sangerare intermenstruala anormala cu cineva de sex opus, asta nu-l face automat un prieten foarte bun. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[coltofeanu]

Try, nu stiu daca voi reusi sa descriu in cuvinte ceea ce gandesc, ce simt...dar ma voi stradui. Intodeauna am privit barbatii ca pe o "specie aparte". Asta poate si datorita faptului ca nu am crescut cu un tata alaturi.Nu stiu. La fel de bine se poate sa nu fie adevarat. Poate asa sunt eu. Poate asa m-am nascut. Cert este ca nu ii pot privi ca pe niste prieteni adevarati. Motive nu as avea. Ei intodeauna s-au purtat frumos, nu am ghinionul sa am amintiri foarte urate legate de barbati. Poate si pentru ca intodeauna am fost foarte precauta. Si in continuare sunt la fel. Singurul in care am incredere este sotul meu si in prezenta lui ma simt in siguranta, asta nu inseamna insa ca nu ma descurc fara el. La petrecere dansez si cu alti barbati, rad,etc. dar stiu ca acolo este si sotul meu si asta ma face sa ma simt in siguranta... ciudat, nu? de parca ceilalti mi-ar face ceva [:D]. In relatiile cu ceilalti barbati intodeauna exista limita impusa de mine. Si ce LIMITA! (O cunostinta barbat mi-a spus ca par o adolescenta inocenta in spatele careia se ascunde o femeie foarte puternica si care stie ce vrea.) De un an si cateva luni lucrez in echipa de 2: eu si un barbat.[:D] Relatia este super! Facem echipa buna. Niciodata nu au existat semnale de atractie. Cu toate ca imi spune uneori " draga mea ", " scumpa mea" etc. eu tratez cu indiferenta, ma fac ca nu aud si nu-i raspund niciodata cu aceleasi cuvinte.Este foarte atent si nu-mi lipsesc incurajarile si complimentele legate strict de job. Uneori si de cum arat.[:D] Ii povestec uneori de sot, de copii, si el la fel... dar totul cu limita, nu intram in intimitati. Insa eu astfel de relatii nu le consider prietenii, sunt relatii de colegialitate si poate de amicitie. Ma intreb cum ar fi o relatie adevarata de prietenie cu un barbat, cum vad alte persoane relatia de prietenie cu un alt barbat decat sotul. Pentru ca mai mult decat am descris eu nu ma pot implica intr-o relatie cu un barbat, in afara de sotul meu.

[try]

Cu siguranta modul in care privesti tu barbatii are ceva de-a face cu faptu lca ai crescut fara un model masculin in familie. Poate de aici iti vine neincrederea in ei (pe care eu mai degraba in cazul tau as numi-o nesiguranta, nu neincredere), din faptul ca nu ai avut ocazia apropierii de un barbat. Tatal are acelasi rol ca mama, de a te ghida prin viatza asta. Si faptul ca tie ti-a lipsit un carmaci nu avea cum sa nu te afecteze. Nu ai un reper al barbatului, banuies. Si probabil ca sotul tau, vrea sau nu vrea, indeplineste un pic rolul de tata. De-aia tu te simti asa in siguranta cand il ai la petreceri cu tine. Intuiesc si ca ti-a fost destul de greu sa te indragostesti de sotul tau si gandesc ca nu a fost o dragoste la prima vedere. Nu stiu daca vei putea sa vezi vreodata barbatul ca pe un prieten f bun, asa cum o fac alte femei de aici si probabil ca nici nu e nevoie. Din exemplul dat de tine cu colegul de servici imi dau seama ca tu esti mereu incordata in prezenta barbatilor. O alta femeie, dezilnvolta poate la capitolul asta si care isi face usor prieteni buni printre barbati, nici n-ar fi constientizat relatia aia de colegialitate, ar fi fost ca slapatul pe dinti dimineata: daca ma intrebi daca m-am spalat iti spun ca da, dar altfel nu ma gandesc pe parcursul zilei daca m-am spalat sau nu. Esti intr-un fel prea constienta de tine si relatia dintre tine si cel de langa tine in cazul cand acesta este un barbat. Cum sa devii mai degajata in prezenta lor, nu stiu sa-ti spun, dar probabil ca are de-a face cu intelegerea circumstantelor in care ai crescut (anume, fara un model masculin). Banuiesc ca nici un frate n-ai avut. Caci asta te-ar fi ajutat de-a lungul copilariei si adolescentei sa exersezi relatiile umane cu sexul opus si poate ca n-ai fi fost asa de incordata si nesigura acum, ca adult. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[flaviutza]

Probabil ca exista, dar prea putine . desi eu nu cred asta. posibil sa unul din ei sa aiba nevoie de celalat ,din varii motive,cum ar fi un umar de plans etc. dar ma indoiesc c-ar exista acele prietenii dezinteresate,de lunga durata care exista intre persoane de acelasi sex. Totusi cred ca exista multe prietenii intre ei si ele,cand si ei si ele se plac,se plac si fizic dar admit tacit stadiul de "doar prieteni".poate ca ambii au relatii stabile,jumatati pe care le iubesc poate exista alte piedici si fara cuvinte sau alte explicatii se ramane la stadiul de amici,prieteni.se ajuta,se respecta ,isi fac confesiuni,dar se plac si fizic. nu neaparat sa viseze cu ochii deschisi,nu sa doreasca sa-l aiba in pat,dar un pic de atractie fizica acolo exista .Evident,vorbesc prin prisma propriilor experiente,deci posibil sa gresesc,insa nu vad cum iti poate place o persoana,din multe puncte de vedere ,fara sa intervina si oaresice senzatii fizice,daca e sa le spun asa. Posibil ca unii pot sa delimiteze clar atractia emotionala,intelectuala, de cea fizica. si pot fi prieteni cu cineva de sex opus fara sa existe macar o farama de atractie sexuala.si atunci apare acea prietenie sincera,intre sexe opuse.

[coltofeanu]

quote:

---

Originally posted by try
Banuiesc ca nici un frate n-ai avut. Caci asta te-ar fi ajutat de-a lungul copilariei si adolescentei sa exersezi relatiile umane cu sexul opus si poate ca n-ai fi fost asa de incordata si nesigura acum, ca adult.

---

Nu, nu am nici frate. Referitor la neincredere....cred ca o pot inlocui cu nesiguranta, dar incordata.....nu ma simt deloc in prezenta barbatilor. Mie imi par ei incordati si fastaciti [:D] asta poate si din cauza atitudinii mele.Foarte sigura pe mine. Si cred ca asta ii sperie. Eu sunt degajata, zambesc, glumesc etc iar ei se comporta frumos, respectuos, exceptie am intalnit vreo atitudine, cuvinte adresate mie ce nu mi-au placut.Problema mea este tot nesiguranta, neincrederea...si asta nu numai din lipsa tatalui, ci si din ceea ce observ in jurul meu. Chiar si aici pe forum...cele mai multe probleme sunt generate de EI din cate observ. In alta ordine de idei... ma asteptam ca la acest subiect atat de dezbatut.... si, sigur, citit si de barbati sa-si spuna si ei parerea... nu apar parerile lor. Oare ei ce cred? Cred in prietenia dintre barbat si femeie ? Banuiesc ca nici ei nu cred. Adevarat este ca relatiile le constientizez in sensul ca ma intreb : asta e prietenie, colegialitate, dragoste, parteneriat, ce e? Imi place sa stiu clar in ce stadiu ne aflam.... ca sa iau masurile necesare[:D]

[try]

quote:

---

Chiar si aici pe forum...cele mai multe probleme sunt generate de EI din cate observ.

---

Daca iei in calcul doar povestile spuse aici pe forum, e normal sa tragi o asemena concluzie. Insa gandeste-te cine scrie aici si din ce ratiuni. Aici scriu cu preponederenta femeile. Deci e normal sa fie ponegriti barbatii la greu caci fiecare jumatate considera ca cealalta jumatate are o parte mai mare de vina. Povestile sunt subiective, deci creionate astfel incat totul pare ca e din vina lor. Iar acest subiectivism mai iese la ivelaa uneori si pe parcursu lpovesti iaflii amanunte care schimab situatia si vez ica ambii au partea lor de vina. Realitatea mie mi-a demonstrat ca in majoritatea cazurilor o vina exista de ambele parti, mai mica, mai mare... dar exista. Sunt doar putine situatii care fac exceptie de la regula asta (de ex. el/ea decide sa aiba o relatie extraconjugala, fara a exista o situatie speciala in familie). Mai mult decat faptul ca aici scriu femei, trebuie sa ne gandim ca scriu cele ranite, adica cele considerate victime intr-o relatie. Femeile care sunt cauza crizei intr-o casnicie, mai ales daca stiu ca ele poarta cea mai mare parte din vina, nu vin aici sa-si scrie povestea decat rareori. Ele sunt oarecum impacate cu alegerea facuta, nu au nevoie de sfaturi si umeri pt sprijin, nu ele sunt victimele. Deci un motiv f intemeiat ca povestile lor sa nu apara prea des aici. Deci ceea ce vezi tu aici e doar o parte din realitatea inconjuratoare. Nu e reprezentativ pt o populatie intreaga. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"