Prietenie?

[Renee]

quote:

---

Originally posted by coltofeanu Nu stiu cat de incantat ar fi sotul meu sa am o prietenie foarte stransa cu un barbat, sa mergem impreuna la o cafea, sa petrecem muuult timp impreuna ca prieteni, sa ne spunem mici secrete, de ce nu sa iesim la o bere, la un fotbal, la o barfa despre femei...la un film XXX, asa ca intre prieteni, ca doar nu simtim atractie unul fata de altul. [:D]

---

Mai intii as vrea sa va salut si sa va spun ca va citesc de mult cu mare placere. M-am hotarit sa postez si eu atunci cind simt ca am ceva de spus. Eu sint de acord partial cu Coltofeanu si Vandal. Daca ar fi sa faci toate lucrurile (enumerate de Coltofeanu) cu altcineva, atunci de ce te mai casatoresti? In opinia mea, te casatoresti tocmai pentru ca iti face placere sa faci aceste lucruri cu partenerul tau. As mai adauga ca, dupa parerea mea, atractia sexuala nu apare in general cind sint probleme in familie si te duci sa ii plingi unui “prieten” pe umar. Dimpotriva.... atractia se va materializa in general, pur si simplu din prea mare plictiseala. Pt ca, asa cum bine a punctat Elise, atractia e prezenta de la inceput, - chiar daca nu recunosti asta nici fata de tine insati (adaug eu). Si in momentul in care devii apropiat si f “prieten” cu persoana, iar atractia e reciproca, e f greu sa mai opresti tavalugul. A, si am uitat. Daca persoanele in cauza sint libere, adica nu au alte relatii in paralel, sexualitatea nu are nici o importanta si intrebarea nu are relevanta. Asumind ca amindoi sint de acord, orice este permis si cerul este limita... Renee

[J G]

Renee, bun-venit pe Desprecopii!

 

Uite eu nu sunt de acord ca e bine sa faci toate cele cu partenerul - de fapt ar fi si greu pentru ca hobbyurile nu coincid in totalitate, eu de pilda nu stiu sa merg pe bicicleta deci n-as fi putut sa-l insotesc la mountaibiking iar el considera ca pescuitul e o plictiseala. Ambele hobbiuri inseamna plecat la distanta de casa pentru mai multe ore. CE era sa facem, sa renuntam la ele?

Si nu cred ca e bine ca partenerul sa devina cel mai bun prieten, mama tata si frate si totul pe lume. Pentru ca e posibil ca el sa dispara si atunci ti se darama lumea. E mai bine sa iti pastrezi viata ta personala, cu prieteni.

 

Cat despre ne-recunoscut ca te atrage cineva, mie nu mi s-a intamplat. Intotdeuna mi-am dat seama imediata daca e atragator si exact cum spune Elise, nu ma imprietenesc cu el pentru ca n-as fi prietena sincera.

 

Nu pot (personal) sa fac diferentiere intre prieteni functie de gender. Comportamentul meu e la fel, discutiile la fel, atitudinea la fel atat fata de barbati cat si fata de femei.

 

Si cred ca tot Elise spunea ca oamenii care sunt atrasi unul de celalalt emit semnale. Desigur nu e mereu valabil, sunt barbati fustangii de pilda care se dau la tot ce misca. Insa si de asta te prinzi imediat si nu te imprietenesti.

 

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[Porumbita]

quote:Originally posted by Renee

quote:Originally posted by coltofeanu Nu stiu cat de incantat ar fi sotul meu sa am o prietenie foarte stransa cu un barbat, sa mergem impreuna la o cafea, sa petrecem muuult timp impreuna ca prieteni, sa ne spunem mici secrete, de ce nu sa iesim la o bere, la un fotbal, la o barfa despre femei...la un film XXX, asa ca intre prieteni, ca doar nu simtim atractie unul fata de altul.

id="quote">id="quote">Eu sint de acord partial cu Coltofeanu si Vandal. Daca ar fi sa faci toate lucrurile (enumerate de Coltofeanu) cu altcineva, atunci de ce te mai casatoresti? In opinia mea, te casatoresti tocmai pentru ca iti face placere sa faci aceste lucruri cu partenerul tau.Renee

---

id="quote">id="quote">pai doar in adolescenta ma uitam cu pritenele la filme xxx ..... acum nu as mai face- o cu cel mai bun priten/a....si dc iesi la cafea cu un prieten bun nu vad ce rau faci.... ca doar nu te vezi zi de zi... ai serviciu/casa/sot/copii nu mai ai asa e mult timp extra... si cred ca viata unei pers nu trebuie sa se reduca numai la sot/sotie...

[vandal]

quote:Originally posted by coltofeanu

[biz]....dar ce parere ai despre un amant "sub acoperire" - un prieten de sex opus foarte apropiat.

---

id="quote">id="quote">

 

pai d-aia am si zis undeva 'sexul care te atrage' si nu 'sexul opus' ;)

[coltofeanu]

quote:

---

Originally posted by Porumbita pai doar in adolescenta ma uitam cu pritenele la filme xxx ..... acum nu as mai face- o cu cel mai bun priten/a.... si dc iesi la cafea cu un prieten bun nu vad ce rau faci.... ca doar nu te vezi zi de zi... ai serviciu/casa/sot/copii nu mai ai asa e mult timp extra... si cred ca viata unei pers nu trebuie sa se reduca numai la sot/sotie...

---

Porumbita, acelea erau doar niste exemple... acelea mi-au venit in minte atunci. Mai pot da ca exemplu: unui prieten barbat nu-i poti spune ca ai CM neregulat (chiar nu l-ar interesa sau poate nu ar intelege de ce ii spui asta), nu-l poti chema la toaleta femeilor sa-ti prinda o breteluta desprinsa pe undeva, nu ar intelege anumite chestii feminine si in atare situatie nu ar putea sa-ti dea un sfat pertinent, etc... Si mai cred ca nu exista barbati pe lumea asta sa nu dezbrace din priviri o femeie....[:D] Exceptie fac cei care au alte orientari. Pot confirma barbatii... chiar daca nu au ganduri "necurate" tot o dezbraca din priviri... asa doar sa o treaca "in revista". Cred ca exista priteni de familie. Barbati prieteni cu sotul meu, eu cu sotia lui, iar in lipsa unuia dintre soti, oricand poti avea un ajutor sau un sfat, dar sa nu se ajunga la intimitati ( cum se ajunge in cazul unor prieteni apropiati)... totul are o limita. "Prietenul meu barbat" obligatoriu trebuie sa fie si prietenul sotului meu... Altfel nu vad situatia.

[try]

Ei, gata, el sare mereu sa ne ceara lucrul ala, nu e numai barbatul sex driven. Nu trebuie sa uitam ca fiecare din cele doua categorii, femei sau barbati, emanam o serie de alte semnale cand vine vorba de sex. O parte din femeile care nu pot avea prietenie paltonica cu un barbat sunt, in viziunea mea, femei care in raport cu un barbat emit tot felul de semnale care impiedica existenta sau ingreuneaza mentinerea unei relatii platonice. Acestea sunt genul de persoane care, prin definitie, aproape in orice conjunctura, sunt vazute ca femei, iese aceasta caracteristica mult in fatza altor caraceteristici si e greu pt un barbat sa ignore aceste semnale (miscari ale corpului, mod de a privi, de a vorbi, de a te exprima). De f multe ori persoana respectiva nu e constienta de aceste semnale transmise. Hai sa le zicem ca sunt ff feminine. Si e imposibil sa ignori semnalul si deci imposibil sa porti o relatie platonica. De ce? pt ca barbatul aflat in fatza unei astfel de femei, nu poate sa se gandeasca la amicitie, bazele relatiei cu acea femeie se cladesc pornind de la atractiile sexuale, semnalul deja aruncat in aer nuam iprin simpla prezenta a celei femei.

 

La fel si cu barbatii: sunt barbati care orice ar face, in raport cu oamenii din jur mereu instituie acest statut: sunt barbat inainte de orice. Cu astfel de persoane, barbati sau femei, e aproape imposibil sa te poti antrena intr-o relatie platonica.

 

Prin opositie, exista si femei care prin mentalitate si mod de gandire sunt foarte apropiate de cea a barbatilor si ele, teoretic, au sanse mai mari sa ajunga sa aiba relatii platonice cu barbatii. Idem si pt barbati.

 

Prietenii de familie (gen cupluri) sunt cu totul alta mancare de peste si deci nu fac subiectul discutiei de aici.

O alta excludere: noi avem un amic, necasatorit, castigat prin conjunctura ca sa spun asa, dar el originar a fost prieten/cunoscut al sotului meu. Ei, nu pot defini asta ca o relatie de prietenie platonica. Pt asta ar trebui ca el sa fie mai prieten cu mine decat cu sotul, ceea ce nu se intampla. Deci si astfel de cazuri se exclud din discutia de fatza. Doar pt ca el sau ea e necasatorita si va calca pragul casei si vorbeste deopotriva cu amandoi (tu si partenerul tau de viatza), nu insemana ca tu ai o relatie platonica cu acea persoana.

Ca sa poata candida la functia de prietenie platonica, respectivul prieten de sex opus trebuie in primul rand sa iti fie tie prieten (nu sotului tau), iar partenerul de viatza sa cada pe loc secund in acea relatie de amicitie.

 

Si, ca un raspuns la intrebarea originala, da, exista prietenii platonice si tendinta este sa fie mai des intalnite in tarile in care mentalitatea si relatiile dintre barbati si femei nu-s primordial definite pornind de la atractia dintre sexe, nu-s orientate primordial catre sex (desi suna aiurea aceasta ultima exprimare). Cele care nu pot sa-si imagineze astfel de relatii platonice e din cauza ca sunt prinse in cercul acesta de mentalitati si gandiri conform carora relatiile dintre barbati si femei sunt definite pornind de la atractia naturala dintre sexe. Unor astfel de persoane le e greu sa vada reversul medaliei.

 

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

 

[coltofeanu]

Try, foarte frumos ai explicat. Pe inteles. Si ai dreptate. Mi-as fi dorit un barbat prieten, dar nu am reusit. Am cunostinte barbati, amici barbati cu care ma inteleg destul de bine. Dar atat. Si nu m-am comportat in vreun fel anume. Am incercat sa fiu naturala, spontana, asa cum sunt eu de fapt... si stii ce mi-a spus un barbat ( chiar un barbat in varsta pe care il consideram ca pe un tata si i-am si spus acest lucru)? "Pai, cum naiba sa te privesc ca pe o fiica... Tu nu te vezi in oglinda cum arati?" Am fost socata, revoltata...mi-am dat seama ca nu pot avea incredere. Si iti spun sigur ca nu ma consider frumoasa...acum inteleg ca poate transmit involuntar altceva. Chiar imi pare rau. Sunt dezamagita. Sunt atenta intodeauna cum ma comport in prezenta barbatilor... si ii resping drastic. Si intodeauna imi iau masuri de pracautie. Nu am incredere in ei.[V]

[Elise]

coltofeanu, pai chiar asta e problema: tu, in raport cu ei, de vezi drept "femeie victima" ("n-am incredere in ei"). Incredere...ca?! Ca nu se culca cu tine? In mod cert n-o sa sara nimeni pe tine in mijlocul strazii daca tu nu vrei. Ca nu te dezbraca din priviri? Asa, si? Asta pot sa o faca si daca trec pe linga tine pe strada. Nu e obligatoriu sa stai la discutii. SI probabil oricum o fac. Dar e problema lor. N-ai incredere pentru ca ti-ar putea face propuneri... indecente? Si care e tragedia? Nu stii sa le contracarezi elegant, fara morti si raniti? :) Le spui sorry, e o decizie grea, hai sa discutam maine. Pina maine se prind ei ca nu mai e cazul sa discute. Si oricum secventele astea vin de la un barbat suficient de prost sa nu realizeze ca n-are sanse, inainte sa isi declare intentiile. De fapt, cu ce te impiedeca pe tine faptul ca e barbat sa ai incredere? Te simti tu, in general, vulnerabila? Cel mai rau lucru care s-ar putea intimpla ar fi sa iti faca avensuri, si de ce asta ar fi asa o mare nenorocire pentru tine, pina la urma? Stii cum e... daca unui copil ii spui "sa nu desenezi un cal maro", primul lucru care ii vine in minte e un cal maro. Ca trebuie sa stie ce sa nu deseneze, nu?! Asa si tu cu spaimele tale, care sint sesizabile, probabil. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[Renee]

Deci din nou se revine la aceeasi definitie de prietenie. Din cite inteleg eu, fiecare din noi are alta opinie despre notiunea asta.

 

Coltofeanu, sint total de acord cu tine cind spui “Cred ca exista priteni de familie. Barbati prieteni cu sotul meu, eu cu sotia lui, iar in lipsa unuia dintre soti, oricand poti avea un ajutor sau un sfat, dar sa nu se ajunga la intimitati ( cum se ajunge in cazul unor prieteni apropiati)... totul are o limita. “ Asta este in esenta exact ceea ce gindesc si eu.

 

Citeva pagini mai devreme, Elise definea prietenia ca pe “o relatie strinsa si fara nici un fel de tenta romantica. Nici atractie, nimic. Pur si simplu e vorba de posibilitatea de a avea o persoana in anturajul foarte apropiat, de sex opus, pe care sa nu-l vezi ca potential iubit sau iubita.”

 

Deci Elise, cum se potriveste cu ce ii spuneai lui Coltofeanu mai devreme ca nu e nici o tragedie daca primesti propuneri indecente de la un “prieten”? E adevarat, nu e o tragedie, dar eu cel putin n-as mai putea continua o asemenea prietenie. Motive? Pai, numai simplu fapt ca probabil ar trebui sa nu ii spui sotului despre asta, e suficient. Sau daca esti deschisa si ii spui, cu ce ochi va privi el in continuare aceasta prietenie? Mie nu mi se pare normal ca tu sa il privesti ca pe un prieten, constienta fiind ca lui i se scurg ochii dupa tine.

 

J G, multumesc de urarea de bun venit. Referitor la parerea ta, ca tu nu esti “de acord ca e bine sa faci toate cele cu partenerul”, eu nu contest ca tu esti convinsa ca asa e bine. Dar, uite sint persoane ca mine, care vad lucrurile altfel. Eu am o placere nemaipomenita sa imi petrec timpul cu sotul si nu mi-a trecut niciodata prin minte ideea sa merg cu un altul la o plimbare cu bicicleta de ex. Si asta nu ma face pe mine mai buna sau mai rea decit tine.

 

Mie mi se pare ca de fapt acele semnale de care vorbesti sint tocmai acele intimitati care nu ti le poti permite fata de un barbat-amic si care il fac poate sa creada ca mai e loc si de altceva...

 

In alta ordine de idei, mi se pare destul de imprudent sa afirmi ca nu e bine sa faci totul cu sotul pt ca daca te paraseste sau ceva se intimpla, atunci ti se darima lumea. Stii ce cred eu? Daca se ajunge la asa ceva, lumea unei femei se darima anyway. Asta nu inseamna ca nu se poate construi la loc mai tirziu. Dupa logica asta, hai sa nu ne iubim copilul sau copiii prea mult de ex, pt ca iarasi ni se va darima lumea atunci cind vor pleca din casa parinteasca sau daca ceva se intimpla, Doamne fereste.

 

Try, mi se pare destul de jignitor ce spui despre femei in general, cum ca unele dintre noi “emit tot felul de semnale care impiedica existenta sau ingreuneaza mentinerea unei relatii platonice”. Excluzind semnalele constiente pe care le-am amintit mai devreme, nu sint de acord cu afirmatia asta. Adica, sarmanii barbati nu au nici o vina, tot femeile saracele... stii, asta seamana cu chestia aia mai veche cum ca femeia e de vina ca a fost violata pt ca a iesit cu fusta scurta pe strada... Si faci aceeasi afirmatie relativ la barbati. Deci ma intreb, oare tu ai intilnit barbati in fata caruia simti ca nu poti rezista sa ai o relatie platonica? Eu de exemplu nu am fost in situatia asta pina acum. Si nici nu mi-am dorit sa fac confidente intime unui barbat-amic, sau sa il prefer pe el in locul sotului la orice fel de activitate (sau inactivitate).

 

Ma scuzati ca m-am lungit atit dar nu pot sa intru f des si am vrut sa spun cit mai multe intr-un singur post.

 

 

Renee

[Elise]

da, si ramin la parerea ca asta e definitia prieteniei. Coltofeanu insa vorbea de cunostinte, daca citesti cu atentie. In rest, de acord, daca se ajunge la propuneri si ocheade s-a cam dus prietenia. Devine agresiune: unul cere, celalalt refuza, samd. Dar mi se pare absurd sa spui "nu imi fac nici un prieten barbat pentru ca s-ar putea sa sfarseasca prin a se indragosti de mine si atunci imi pierd prietenul". Da, sau ar putea sa sfarseasca in diverse alte feluri. De exemplu, distrusa de interese, sau datorita distantei, sau datorita faptului ca a "distribuit" informatii care ar fi trebuit sa ramina intre tine si el... Oamenii pot fi meschini in multe moduri. A pica pe spate intr-o buna zi din pasiune pentru mine mi se pare cel mai inofensiv mod de a termina o prietenie. Si cel mai putin probabil. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]