dilema

[Mia.]

Am intrat sa scriu finalul povestii. Acum m-am convins nu ca ar avea ginduri necinstite ci ca ma uraste de-a dreptul. Cu luni in urma eu am slabit si aveam multe haine de modificat, prietena are masina de cusut si se lauda ca ma va ajuta. Am lasat-o citeva luni in pace cu aceasta doleanta, cind in Decembrie am rugat-o daca poate macar o fusta si o pereche de pantaloni sa mi le strimteze. A zis da. A trecut o luna, nu a mai zis nimic, intr-o zi cind s-a autoinvitat la mine am rugat-o sa mi le aduca asa nemodificate, ca le duc in Mall. A sarit ca arsa ca nu mai vine la mine , sta sa-mi rezolve hainele. De atunci a mai venit alta data la mine-fara haine. Dupa alta sapt zice ca sa ne intilnim la cafea in oras. ZIs si facut, ne intilnim, imi da punga cu hainele mele, multumesc si...acasa SURPRIZA! Mi-a stricat efectiv hainele, eu nu am cusut niciodata dar daca pun mina acum pe o masina de cusut cos mai frumos...Deci facute in valuri, pe dos zeci de cusaturi(ca sa-mi fie greu sa le si desfac), fusta maro si pantaloni negri cusute cu ata bleu-albastra,l capat o margine mai lunga una mai scurta, deci dezastru. Am vazut negru in fata ochilor, am sunat-o si am intrebat-o de ce mi-a distrus hainele , daca nu vroia sa mi le faca putea sa-mi zica ca i s-a stricat masina sau pur si simplu sa mile dea inapoi, a fost socata ca i-am spus in fata! SI asa am scapat(sper) de ea.. si v-am spus povestea si am incalecat pe-o sa... [url="http://www.facebook.com/profile.php?id=1065503304"]poze[/url] [url="http://community.webshots.com/album/560515700RrGXZM"]alte poze[/url]