Despartire

[alexandra28]

Draga mea, Ileana poate este mai simplu sa vorbesti despre unele lucruri cand nu ti se intampla tie si sa gandesti la rece.In primul rand am mai spus si repet, eu m-am dus cu el numai cu promisiunea de a ramane pe o perioada dinainte stabilita.Eu nu m-am maritat cu el si am zis ca o sa traiesc cu el cum o fi si unde o fi, luant astfel o decizie a carei urmari trebuie sa mi-o asum.Atata timp cat am lasat totul de dragul lui continui sa afirm ca am facut un sacrificiu.Cred ca n-ai inteles faptul ca eu nu mi-am dorit sa traiesc in tara lui si i-am spus acest lucru inca de la inceput,dar el credea ca o sa dea pe brazda.Eu cred ca el trebuia sa ia in considerare faptul ca nu s-a casatorit cu o femeie araba,trebuia sa fie constient ca femeia de langa el nu este invatata cu stilul lor de viata,ca ea are alte principii,alte mentalitati .La mine in tara el parea ca este constient de diferentele dintre noi si spunea ca o sa facem eforturi sa depasim aceste lucruri, ca o sa ma ajute si ca o sa ajungem la o cale de mijloc.Pe parcurs a uitat ce a zis.Din cauza asta am luat-o eu personal. Eu nu am incercat sa-l schimb pe el dupa placul inimii mele.Nu am vrut decat sa fie el, cel pe care l-am cunoscut si pe care l-am iubit si cu care m-am maritat,dar se pare ca omul de care m-am indragostit eu nu era decat o masca.

[ileanna]

Poate ca aici gandea influentat de mediul de aici. Si poate ca atunci i se parea totul posibil. Odata ajuns in mediul in care s-a format ... trecutul l-a ajuns din urma. Si nu s-a mai putut nimic. Deci ... asa cum ai zis, el nu e cel pe care l-ai cunoscut in RO. Atunci de ce mai ai second thoughts?? Inteleg sa te doara sufletul. Dar sa te mai gandesti ca il vrei inapoi ... Never say NEVER. http://bd.lilypie.com/STIcp2.png

[pisigri]

alexandra, iarta-ma ca iti spun, dar gindesti gresit. 1. nu te-ai sacrificat. cind incerci ceva de dragul celui pe care il iubesti nu se cheama sacrificiu. se cheama dragoste, se cheama deschidere, se cheama dorinta de a face ca totul sa fie bine pentru amindoi. de data aceasta nu a iesit bine, e adevarat, imi pare rau pentru tine. dar decizia pe care ai luat-o atunci, de a incerca sa vezi cum este sa traiesti intr-o tara musulmana, la ora aceea NU A FOST un sacrificiu; daca iesea bine, acum nu mai vorbeai de sacrificii ci despre noroc, inspiratie, incredere in propriile forte, curaj etc 2. eu nu te acuz ca te-ai maritat prea curind. te acuz mai degraba ca te-ai maritat fara sa stii citeva lucruri fundamentale privind diferentele dintre cultura noastra si cea a sotului tau. spui ca stiai ca exista diferente si ca ati stabilit ca o sa va sprijiniti reciproc ca sa gasiti calea de mijloc. eu te intreb: erai CONSTIENTA de aceste diferente, sau, cit timp va aflati amindoi in romania, ti s-au parut mai degraba ceva ëxotic" si ïncitant"' la viitorul tau sot? pentru majoritatea musulmanilor parintii sint...practic sfinti (metafora). stiai asta? sotul tau avea o ocupatie aici in romania, sau taia frunze la ciini lalaind o facultate pe banii parintilor? chiar nimic din comportamentul lui nu iti putea da de gindit in ce mod vor evolua lucrurile in momentul in care veti ajunge la el acasa, acolo unde toata lumea gindeste la fel? iertati-ma va rog, fetele care aveti casatorii fericite impreuna cu barbati musulmani. nu am nimic nici cu ei, nici cu religia lor. am cunoscut un fost coleg de facultate de-al mamei, care mi-a fost practic un al doilea tata si la care tin enorm. un om deosebit, trait in multe tari ale lumii, citit, scolit, dar care in final avea aceleasi asteptari si pretentii de la sotia sa ca cel mai traditionalist musulman din lume.si nu il pot acuza.... prin urmare alexandra, un singur repros iti poti face: ca nu ai deschis destul de tare ochii, ca nu te-ai informat destul inainte de a face pasul. daca ai fi facut-o, poate ai fi stiut ca nu e bine sa ii spui ca nu este barbat. daca ai fi stiut la ce sa te astepti in maroc, poate nu ai fi fost atit de socata de ceea ce ai gasit acolo. daca ai fi fost mai informata, poate ai fi inteles afirmatia lui ca tu ai fugit de acasa, ca el te-a asteptat destul si nu te mai asteapta. poate ai intelege ca probabil familia lui a pus destula presiune asupra lui dupa plecarea ta, incit acest asteptat sa capete o cu totul alta valoare, un cu totul alt sens decit ti se pare tie. nu ii iau apararea, dar nici nu il acuz. poate fetele care cunosc mai bine decit mine modul traditionalist de gindire al familiei musulmane traditionaliste iti pot explica mai multe si mai clar. cert este insa ca: 1. tu nu te poti adapta vietii intr-o tara musulmana 2. oricit ai suferi, nu este cazul sa te intorci. este o casnicie esuata. si ce? nu esti prima, nu esti ultima. nu aveti copii care sa sufere. esti tinara. suferi, cred. nu-ti este bine. te-ai rupt si de realitatea din romania, ai trait rupta de realitatea ta cit timp ai stat in maroc. ai plecat avind niste asteptari, toate s-au dat peste cap si s-a dovedit a fi mai rau decit te temeai. ai suferit o trauma. accepta ideea asta, nu mai cere de la tine sa stergi cu buretele totul intr-o clipita si sa redevii "ca noua". nu-ti mai cauta refugii inutile in shopping si telenovele. impaca-te intii cu tine insati, apoi incearca sa iesi cu alti barbati.... o sa treaca. iti garantez; te pup

[dumitrulaura]

Alexandra, povestea ta este identica , cu cea a verisoarei mele. Numai ca ea a avut puterea sa fuga de el cu toate ca si acum se mai gandeste la o impacare cu el ceea ce e imposibil. E in divort si nu vrea sa se mai intoarca la el avand in vedere ca intre timp si-a gasit pe altcineva. Nu uita ca e musulman si are drpetul la mai multe neveste. Chiar daca vrea sa se intoarca la tine , va veni o vreme cand isi va dori alta nevasta. Asa au fost educati si asa le permite religia. La fel si la verisoara mea, a intervenit soacra intre ei si l-a influentat mult in sensul ca din cand in cand sa-si bata nevasta .Nu mai zic ce vorbe urate ii adresa si cum se purta cu ea. Eu zic, ca nu ai ce sa regreti in afara de momentele frumoase traite. Le lasi in urma si traieste-ti viata . Nu lasa amintirile sa te copleseasca. Viata e un iad alaturi de astfel de oameni. Am vazut asta la verisoara mea. Era de-a dreptul traumatizata si din pacate a ramas cu traume dupa relatia asta. Gandeste-te mai bine daca se merita sa traiesti o astfel de viata.

[karol]

Buna, Alexandra Nu stiu daca chiar ai nevoie de sfaturi de la noi.....eu cred ca doar ai simtit nevoia sa-ti descarci sufletul...Decizia de a ramane sau nu cu el, iti apartine in totalitate...Gaseste doar puterea sa iei decizia corecta.Sunt cu sufletul alaturi de tine![flo][pup] karol

[alexandra28]

Dragele mele, va multumesc din suflet ca ati fost langa mine si m-ati ascultat.Am avut ce invata de la fiecare in parte. Am ramas acasa si gandul de a ma mai intoarce a disparut definitiv.Este cea mai buna decizie pe care as fi putut-o lua si sunt convinsa ca o data cu trecerea timpului imi voi da, din ce in ce mai bine, seama de importanta acestei decizii. Dupa atata timp pot sa spun ca in sfarsit m-am eliberat de acest om.Nu mai are controlul asupra mintii si vietii mele. De cand l-am cunoscut si pana de curand am trait cu un val pe ochi.Crede-ti ca eu nu m-am informat inainte sa plec in Maroc?Stiam multe despre musulmani si citisem o multime de carti inainte de a-l intalni pe el,dar una este sa citesti in carti si alta sa traiesti personal intr-o astfel de lume.In plus el a avut tot timpul grija sa ma convinga sa-l urmez,mi-a vandut tot timpul vise ieftine frumos ambalate,iar eu l-am iubit atat de mult incat am crezut ca vom depasi toate obtacolele. Cu cat trece timpul gandurile mi se limpezesc.Vad din ce in ce mai clar totul. Am puterea astazi sa spun ca vreu sa las totul in urma,vreau sa uit.Ma lupt in fiecare zi sa uit.Am trait atata timp in umilinta,frica si izolare.Am trait intr-o relatie abuziva,in care el a incercat tot timpul sa ma forteze sa nu mai fiu eu ,sa nu mai gandesc ca mine. Olguta mare dreptate ai avut in mesajul tau!! N-o sa-mi para niciodata rau ca i-am spus ca nu e barbat, pentru ca nu era si merita sa i se spuna in fata acest lucru. Eu nu ma mai simt vinovata desi, chiar si dupa ce m-am intors acasa el nu a facut alceva decat sa ma acuze si sa arunce toata vina asupra mea.Imi aduc aminte ca o data am iesit pana la un magazin sa cumpar ceva si mi-am luat geanta cu mine.La intoarcere,chiar langa casa si ziua in amiaza mare ,sub amenintarea unui cutit mi s-a furat geanta si verigheta.Ce credeti ca mi-a spus el?Ca e vina mea ca am iesit afara. Mult timp am crezut ca eu sunt vinovata pentru neintelegerile dintre noi si pentru comportamentul lui si cand ti se spune tot timpul acelasi lucru incepi sa crezi ca asa este.Acum nu ma mai simt vinovata de nimic.Am realizat ca suntem doi oameni atat de diferiti care provin din lumi diferite si ca nici macar iubirea n-a putut trece peste aceste lucruri. Sunt acasa.Incerc sa invat iarasi sa traiesc.Sunt lucruri care m-au marcat si care m-au traumatizat cat am stat in Maroc.Simt ca inca sunt foarte afectata,dar incerc zi de zi sa ma regasesc.Perioada de criza cred ca a trecut.Am acceptat in sufletul meu ca totul s-a terminat.Am intrerupt orice contact cu el pentru ca acest lucru imi prelungea agonia si nu-mi dadea pace,ma tragea mereu inapoi la el.Inima mea nu este inca vindecata,inca sufar,dar sper ca timpul ca aduca uitarea peste ea. Asa este, am scapat ieftin si ii multumesc lui D-zeu ca mi-a deschis ochii si ca m-a facut sa plec de acolo si ca acest lucru a fost posibil.El nu m-ar fi lasat niciodata sa plec daca nu ar fi fost ferm convins ca am sa ma intorc la el -imi luase si bilet dus-intors. Sunt convinsa ca familia lui a facut presiuni asupra lui si ca i-au umplut capul cu nenumarate lucruri despre mine,dar si eu i-am avut pe ai mei langa mine si ei m-au sprijinit si m-au ajutat sa raman pe pozitie. Sunt femeie si sunt puternica si asa cum am gasit forta de a pleca de langa omul pe care l-am iubit enorm in ciuda a tot ce mi-a facut,asa o sa gasesc puterea sa-l uit si sa merg mai departe. Va doresc sa fiti fericite si implinite. Alexandra

[codrutza4]

Draga Alexandra, In primul rand te felicit pentru puterea de care ai dat dovada, luand cea mai buna decizie pentru TINE. Faptul ca ai incercat si ai reusit sa te pui pe TINE in sfarsit, pe primul plan si nu pe el...mie imi arata ca ai luat cea mai buna decizie. O situatie asemanatoare cu a ta, am trait eu...dar..in Romania. Multe dintre cele scrise de tine m-au facut sa-mi amintesc cu regret de o perioada naspa din viata mea, de un timp pierdut cu un om care nu merita. Asta m-a determinat si sa-ti scriu. Faptul ca m-am identificat in mare parte cu "personajul" tau. Ce pot sa-ti spun tie care de-abia ai iesit din aceasta poveste urata? Asta ca venind din partea uneia care a depasit-o demult timp......ca vei uita totul si ca peste ani te vei intreba CUM si DE CE ai stat langa un astfel de om. Mai ales daca vei avea norocul ca si mine, sa dai peste opusul celui cu care ai fost si vei vedea MARILE diferente. Atunci vei vedea ca ce ai trait acum..............NU A FOST DRAGOSTE!