un sfat , o vorba va rog!!!

[iula78]

Ma intreb cat timp ar dura ajutorul banesc pt plata apartamentului si a altor bunuri in curs de achitare. Femeia cealalta se poarta acum ca o amanta, dar, cand va ramane singura cu "alesul", se va purta si ea ca o nevasta si-si va cere "drepturile". Adica va insista ca barbatul in cauza sa-i plateasca Dariei doar pensia alimentara pt copil si nu casa "in care sta si ea, ce,... o intretine si pe ea, ca maine poimaine isi gaseste p-altul si tu le platesti casa, ca asa esti tu generos, dar la mine si la copilul asta nu te gandesti etc." Dar pe mine ma enerveaza atitudinea dansului. Cum adica "daca n-am fost sincer si corect cu primul copil, macar cu al doilea sa fiu"? Pai fetita este de sacrificiu? Trebuie sa fie cu ambii copii la fel. Asa cum copilul ce se va naste n-are nici o vina, nici fata Dariei nu are nici o vina pt ceea ce face taticul.

[dariass]

Buna Seara - va citesc fetelor si va multumesc din suflet pt toate sfaturile - fiecare aveti cate o parere despre cum ar fi mai bine dar eu sunt intr-o situatie de stres si incordare maxima - e foarte greu chiar sa traiesti pe pielea ta toata povestea asta.........simt ca o sa clachez psihic efectiv. Iula 78 cum ai spus si to - aceleasi ganduri ma framanta si pe mine - parca ai sintetizat gandurile mele din ultima vreme. Dulcetica banii nu sunt din firma noastra ca nu avem si firma din fericire zic eu in situatia asta - el este director la o firma si are un salariu f bun - el era stalpul financiar al familiei din pacate - eu ar fi trebuit sa fac si eu ceva ca acum imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand ma gandesc ca am stat asa dependenta de el...tot zic si eu ca m-am ocupat de copil, ca i-am oferit o educatie frumoasa dar uite ca asta nu prea te ajuta in situatii de genul asta. Biribu, Oocristina - nu stiu sincer ce e mai bine - ma tot gandesc si eu..........am totusi 34 de ani sau doar 34 de ani nici nu stiu cum sa mai privesc lucrurile - cateodata mi se pare ca toata viata mea s-a sfarsit aici, ca nu vor mai fi clipe frumoase - ca dragostea mea a murit si eu sufleteste o data cu ea - altadata para ma gandesc ca poate o sa mai am sansa la un gram de fericire in viata asta....

[iula78]

O sa ai parte de fericire atata timp cat vei fi dispusa s-o primesti de la viata. Adica daca te vei retrage in tine si-ti vei reprima drepturile tale in acest sens ("am o varsta", sunt divortata si cu copil, cine se mai uita la mine, mai ales ca eu sufar...bla bla bla), normal ca vei transmite tuturor deceptiile si vulnerabilitatea ta. Ceilalti vad ceea ce tu le arati.Treci acum printr-o perioada mai grea, dar aceasta stare se va termina candva. Tu decizi cand se va termina si cat de mult esti dispusa in a-ti pierde lacrimi degeaba. Nu-ti sugerez acum o atitudine din filme gen femeia-barbat, puternica, ce-si revine miraculos. Daca e de plans, plangi, caci asa simti acum. Dar sa plangi toata viata n-ar fi corect nici pt tine (pana la urma cine trebuie sa aiba grija de tine, nu tu?) si nici pt fetita ta. Am si eu un baietel de 9 luni, care mi-a dat toata constiinta peste cap si care ma imbie frumos sa ma maturizez de dragul lui, de dragul meu si-al familiei. Ma gandesc ca are nevoie de o mamica normala, cu pofta de viata, de la care sa invete sa se dezvolte frumos si sa aiba o viata buna si sanatoasa. Nu sunt in situatia ta, dar am avut si eu partea mea de nefericire din relatii nepotrivite, ca multe alte fete. Ai incredere in tine, desi, poate, te-ai invatat dependenta de barbatul cu care ai trait, te-ai invatat sa-l lasi pe el sa aiba ultimul cuvant de spus. Acum trebuie sa "vorbesti" doar tu, sa joci si rolul de pana acum de dependent, dar si rolul de ocrotitor. Nu stiu daca vorbele mele te ajuta cumva. Daca da, scre-mi pe adresa iulia.balasa@yahoo.com

[Miluna]

Draga Daria, in primul rind vreau sa-ti spun ca-mi pare tare rau ca treci prin asta. Si vreau sa-ti spun ca te inteleg foarte bine, cam prin aceleasi probleme treceam si eu anul trecut pe vremea asta. Si al meu sot a inceput o relatie cu o colega de servici, pe vremea cind eu eram gravida si a durat ani de zile pina cind eu am aflat ce se intimpla. Tot asa, noi nu ne certam, aparent totul era ok, doar ca relatia noastra se racise in ultima vreme si orice faceam nu reuseam sa revenim la ce a fost la inceput. Apoi am aflat si de ce. Ca si la tine, sotul meu a reactionat la fel la inceput, cind am aflat, ca nu vrea sa divorteze, ca sa luam o pauza, etc. O vreme era bine, apoi se intorcea la ea... Of, nici n-are rost sa intru in amanunte, a fost cea mai urita perioada din viata mea. Eram disperata ca-l pierd, nu puteam concepe ca iubeste pe alta. Nu puteam concepe sa ramin singura. Am trait asa mai bine de un an pina am avut curajul sa spun GATA. Ajunsesem o epava, psihic si fizic, eram in ultimul hal. Diferenta a fost ca baietelul nostru nu avea decit trei ani atunci, deci i-a fost mai usor, zic eu, decit fetitei tale care e mai mare. Dar asa cum zicea si Adina, nu exista solutia perfecta in situatii din astea, de suferit oricum vei suferi. Si depinde doar de tine cit de repede vei reusi sa treci peste povestea asta. Vreau sa-ti spun ce schimbari a adus la mine divortul. Inainte de divort el statea teoretic acasa, desi era mult timp plecat "in delegatii" cu, sau la, cealalta. Dar pentru copil, el locuia acasa. In weekenduri era deobicei acasa. Si mai ieseam impreuna in excursii, concedii, cu prietenii, etc. Dar de fiecare data cind era plecat, si eu stiam (sau banuiam) unde e, pentru mine era un chin imens. Ca apoi sa-l primesc acasa ca si cum nimic nu s-ar fii intimplat, sa pretind ca sunt ok, sa nu ma vada copilul suparata, sa nu vada copilul certuri, etc. Si totusi, pentru copil, aparentele de familie tineau. Ce s-a intimplat dupa despartirea definitiva si divort? El s-a mutat direct la amanta. La inceput mi-a fost greu, dar m-am obisnuit destul de repede cu libertatea si linistea de acasa. Puteam in sfirsit sa fac ce vreau eu, cind si cum vreau eu. Si nu mai trebuia sa ma gindesc ce face, si cind vine, si ce sa fac cind vine, etc. Eram libera. Copilul s-a obisnuit si el mult mai repede decit mi-am imaginat. Era obisnuit oricum ca pleca des in delegatii, asa ca s-a obisnuit si cu programul de 2 zile pe saptamina cu tata. O vreme i-am cerut sa vina sa viziteze copilul acasa, sa nu-l duca acolo. A tinut vreo 2 luni treaba asta, ca apoi tot a ajuns la ei, si a cunoscut-o si pe tipa. Asta a mai fost un hop de trecut, pentru mine. Pentru copil, care e inca mic si nu intelege cum e treaba cu mama si cu tata si cu amanta, ea este prietena lui tata care se joaca cu el si vine foarte entuziasmat de acolo si povesteste incintat ce a mai facut sau cumparat respectiva. Nu-si da seama ca povestile astea o dor pe mama. La inceput mi-a fost greu sa accept situatia, dar de dragul lui, am invatat sa nu mai pun la suflet toate astea. Am invatat sa nu o mai urasc pentru ca mi-a distrus familia si sa accept chiar si faptul ca-si petrece si ea, impreuna cu ex-ul, doua zile pe saptamina cu copilul meu. Cel mai important lucru pina la urma e sa-mi vad copilul linistit si multumit. Daca el e ok, sunt ok si eu. Deci acum, dupa un an, pot sa zic ca sunt bine. Poate fericita e mult spus, dar sunt linistita, mi-am organizat viata doar cu copilul meu, si ne merge bine. Sigur ca sunt momente cind simt singuratatea, de obicei cind iesim undeva, in excursii, concediu... dar in restul timpului nu-i mai simt deloc lipsa. El e cu viata lui, eu cu a mea. Ne intilnim scurt cind ia / aduce copilul, ne raportam scurt lucrurile referitoare la copil, si asta e tot. Ti-am spus toate astea ca sa te incurajez, ca se poate sa treci prin asta si sa supravietuiesti. Si ca va fii bine pina la urma. Depinde doar de tine, trebuie sa-ti doresti sa iesi la liman. Stiu ca tu nu asta iti doresti, sa va despartiti, dar trebuie sa accepti adevarul ca el o doreste pe cealalta si tu nu poti schimba asta. Si nu te gindi prea departe in viitor, ia-o cu pasi marunti. Intii trebuie sa lamuresti cu sotul tau partea financiara. Dupa cum zici ca s-a purtat pina acuma, cred ca va fii rezonabil si in continuare si o sa va asigure un venit cit sa te decurci cu fetita. Apoi trebuie sa ii spuneti fetei ca tata se muta. Si eu te-as sfatui sa nu-i spuneti tot de la inceput, ci sa o luati treptat. Intii doar ca se muta si ca va veni dupa un anumit program la ea. E foarte important ca tatal sa se tina sistematic de acest program, ca fetita sa se linisteasca in timp ca tatal ei nu dispare de tot. Deabia dupa ce a devenit o rutina, poate sa afle de cealalta, de fratior, si eventual sa mearga la ei. Deasemeni, eu zic ca e important pentru fata ca voi sa ramineti in casa, cel putin acum la inceput, pentru ea e un soc prea mare sa se si mute in alta casa. Iti doresc sa ai multa putere sa treci peste toate si sa poti reveni si tu peste un an sau chiar mai repede sa ne spui ca esti ok, si tu, si fetita ta.

[robert-alex]

quote:

---

Initial creeata de dariass
Buna - tot citesc acest formum pe la sectiunea "in unul sau doi...." cu speranta ca o sa gasesc o poveste asemanatoare cu a mea si sa ma inspir din sfaturile de acolo - dar se pare ca sunt un caz unicat oarecum....deci mi-am luat inima in dinti si o sa va povestesc un fragment din viata mea - poate reusiti voi sa ma luminati!!!! Deci am 34 de ani - o fetita de 8 ani si un sot...Problema din ecuatie este chiar sotul care de 1 an are o alta relatie cu o colega de serviciu - relatie pe care am descoperit-o intamplator...nu mai intru in detaliile de atunci..Ei dupa ce am descoperit aceasta relatie si el a recunoscut-o m-am dat cu capul de pereti, am plans sa mor si tot asa dupa care am discutat cu el - ce sa facem, ce sa facem???? l-am intrebat daca oiubeste - mi-a spus ca NU. ok - l-am intrebat daca ma mai iubeste - mi-a spus ca DA dar are nevoie de o pauza - bla, bla....si am hotarat atunci sa lasam relatia asa intr-o pauza de atunci. El a hotarat ca e mai bine sa plece de acasa la parintii lui - ca asa isi aduna mai bine gandurile! ok - am zis!!! Ulterior am aflat ca s-a mutat la ea - nici vorba de parinti, ca relatia lor continua bine mersi si bomba - e insarcinata si s-au decis sa pastreze copilul!!!! Iarasi am avut o discutie cu sotul care mi-a confirmat toate cele - a spus ca e hotararea ei si el n-are cum se opune, bla, bla, ca el nu a vrut dar ea a vrut, ma rog.... Si in concluzie - l-am intrebat - si noi incotro??? el din nou a spus ca nu vrea sa divorteze in nici un caz, si ca sa mai vedem....Mentionez ca noi n-am mai avut nici o relatie in tot acest timp dar de fetita nostra se ocupa temeinic - imi plateste toate cheltuielile legate de casa si de fata.....vine zilnic sa vada copilul - sta cu ea si pana la 11 noaptea pana adoarme dupa care pleaca pur si simplu - mai vine si dimineata cateodata sa o duca la scoala - weekend-urile le petrec impreuna de dimineta pana seara iar fata il iubeste de moare - stiti cum sunt fetele moarte dupa tati....iar el e topit dupa ea...Acum eu nu stiu ce sa mai fac...in treccut inte noi certuri n-au fost - pur si simplu relatia s-a racit fiind prinsi amandoi cu munca si uite unde am ajuns....eu il ubesc tare mult si el este un om foarte bun dar nu stiu cum sa fac sa il aduc inapoi....daca as sti ca o iubeste pe ea - l-as lasa - dar tot el zice ca n-o iubeste, ca sa nu divortam de dragul fetii si tot asa...simt ca nu mai pot - mai ales de cand am aflat si vestea cu copilul ei!!! va rog un sfat daca aveti..... Daria

---

RECUCERESTE-L.Sti ce ii place ...treci la treaba si profita cat vine des la voi.

[codrutza4]

Tu Dariass stii cele mai multe lucruri despre cum si ce fel ii plac lucrurile sotului tau. Daca mai poti, mai fa un efort si.......comportata-te ca si cum ati fi la inceputul unei relatii, la inceput de tot. Dar..bazandu-te temeinic pe tot ce stii despre el!!!Fii mereu vesela, foarte frumoasa, aranjata in permanenta si......fa trimitere intr-un mod subtil la lucrurile care stii ca l-au marcat in mod POZITIV (din relatia voastra). Ce sa zic? Incearca TU sa fii amanta acum! Daca intr-adevar ai taria de a face asta....VEI REUSI! Mai ales ca intre el si tipa cu care va avea copilul va urma acum o perioada super NASPA, perioada de inceput, cand vine un copil. TU! AVANTAJ! Mereu vesela, aranjata, odihnita! Cealalta - INVERS! Asa ca...daca asta iti doresti.....treci la treaba! E greu, e foarte greu..DAR se poate!

[dariass]

Miluna multumesc ca mi-ai impartasit povestea ta!! imi pare rau ca mai sunt si alte cazuri asemanatoare mie - e dureros intr-adevar!!!codrutza4 si robert-alex nu mai am nici putere nici vointa sa lupt pt aceasta relatie - nu simt decat un gol mare in suflet... am hotarat ca vom divorta - poate macar cu fam noua o fi mai fair play - sincer nu mi-as dori peste vreo 3 ani sa aud ca mai face un copil cu alta noua! problema este ca ne-am hotarat sa vindem casa sa achitam creditul la banca si din diferenta de bani sa-mi iau eu un apartament cu 2 camere - deci o sa mai traumatizez fata si cu mutatul - din pacate nu am puterea financiara sa raman aici!! fetele care ati mai trecut printr-un divort cu copilasi marisori poate imi dati si mie un sfat cum sa vb cu fiica-mea despre aceasta problema - mi se rupe sufletul!!! chiar nu stiu cum sa abordez subiectul mai ales ca taica-su e un idol pt ea!! va multumesc

[pitzinuca]

dariass, imi pare rau pentru ca treci prin asa ceva. pana acum ai fost destul de pasiva, pentru fetita, zici tu. asa o fi... dar ia spune-mi ce bine i-ai facut acoperindu-l pe taica-sau atata vreme? i-ai facut doar lui bine, si tie. insa tot ati ajuns la inevitabil, si fetita va suferi inevitabil. fa ceva in ceasul al 12-lea: nu te apuca sa ii explici tu singura situatia noua. ori sunteti amandoi de fata, ori DOAR EL. de ce spun asta: fetita ta te va invinui pe tine ca ai mintit-o pana acum, iar mai tarziu te va invinui ca ai procedat asa cum ai procedat pana acum., vei fi un model prost pentru ea. vrei sa te urmeze? pune picioruil in prag si spune-i sotului ca situatia asta trebiuie sa i-o explice el. sa ia fata intr-un we la munte si sa-i spuna tot. asta i-o datorezi fetei tale, ca ai dus-o cu presul pana acum. crede-ma, in nici un caz nu i-ai facut bine. mult succes! b

[Tabitha]

Draga Dariass, Imi pare rau ca treci prin situatia asta... Nu-ti pot da sfaturi cu privire la ceea ce sa-i spui fetitei tale, pot doar sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat mie, din punctul de vedere al fetitei care a asistat la degradarea relatiei parintilor ei... Ai mei s-au luat din dragoste, s-au iubit enorm, toata lumea recunoaste asta. Insa la un moment dat, cand eu aveam vreo 3 anisori, tatal meu a inceput sa o insele pe mama cu colege de serviciu (cu cate una odata, nu simultan cu mai multe). Avea pe cineva cativa ani dupa care incepea o alta relatie extraconjugala si tot asa... Asadar, totul a inceput cand eu aveam 3 ani. Mama mea a suportat un an, dupa care a vrut sa se desparta. Dat fiind ca eu imi iubeam tatal enorm, mama m-a intrebat: "Daca tata pleaca, tu ce faci? Ramai cu mine sau pleci cu el?" Eu, la cei 4 ani cati aveam, i-am spus fara sa gandesc: "Plec cu tata". La varsta aceea eu nu stiam desigur care erau problemele dintre ei. E drept ca orice judecator m-ar fi dat spre incredintare mamei si nu tatalui (mai ales ca el nici nu avea de gand sa ma ia cu el). Insa mama nu ar fi vrut sa treaca peste sentimentele mele. Si a decis sa stranga din dinti si sa suporte in continuare, sperand ca tatal meu isi va reveni si o vor putea lua de la capat. Situatia aceasta a continuat pana am implinit eu 17 ani. Deja stiam de certurile lor, de aventurile tatalui, care in loc sa ajunga la ora 16.00 de la serviciu ajungea mereu dupa 8 seara... Am asistat fara sa fiu vazuta la certuri, am intrat in posesia unor scrisori anonime... Telenovela... Mama a avut si momente de disperare, a ajuns si in spital... Pana la urma, atunci cand eu aveam 17 ani si am realizat ca viata este o continua suferinta pt. mama, ca tata greseste imens (m-a dezamagit ca om foarte tare), i-am spus mamei mele ca din punctul meu de vedere poate sa se desparta de tata, caci eu nu voi pleca cu el. Curios, pare ca avea nevoie de "binecuvantarea" mea ca sa faca acest pas. Si l-a facut. Intr-o seara de 24 decembrie cand am ajuns acasa am gasit o camera goala... Tata pleca... Isi facea bagajul... Si nu a zis nimic... Nici macar nu mi-a spus ca pleaca si ca nu are posibilitate sa ma ia cu el... Pana la acel moment credeam ca pe mine ma iubeste cel mai mult si ca nu ar renunta la mine pt. nimic in lume... Asta e... Acum imi pare rau ca mama a trebuit sa sufere 14 ani de zile numai de frica de a nu ma pierde.. Acum ea este singura si nu stiu daca nu va ramane asa toata viata.. Poate daca se desparteau cand eu eram inca mica, mama si-ar fi putut reface viata... Si oricum, timpul nu l-a facut pe tatal meu sa gaseasca calea dreapta... Si inca un amanunt: tot ceea ce am aflat, nu am aflat de la ei direct, nu au incercat nicicand sa imi explice ce se intampla. Am auzit discutii si certuri cand credeau ca nu-i aud, am citit scrisorile anonime... Acum consider ca poate era mai bine sa mi se spuna deschis despre ce eravorba... Chiar nu stiu ce sa te sfatuiesc, si nici nu am dreptul sa fac asta. Am vrut doar sa vezi cum gandeste un fost copil ai carui parinti au stat impreuna din cauza lui.. Tabitha Si maine e o zi

[FLORYNA]

de multe ori nu merita sa-ti bati capul cu prostiile...dar eu una, in locul tau, i-as face ce ti-a facut ea tie, adica ti-a stricat casa...si l-as atrage la mine asa cum l-a atras ea pe el; cind ii e ziua mai buna atunci l-as ademenii...cred ca el se gindeste ca face o fapta buna ca sta cu femeia care ii face un copil; se gindeste ca a calcat strimb si vrea sa-si spele pacatele; eu tare sint curioasa daca o iubeste? cred ca pur si simplu a intrat in...ceva mirositor...si n-a mai avut timp sa iasa..; cred ca divorteaza de tine ca e mai simplu; e mai simplu sa semnezi o condica decit doua; iti dai seama ce placere pe capul lui sa vina la tine si apoi sa plece la ea; ar trebuii sa-l mai tii pe jar nitelus..lasa-l sa se agite...macar te distrezi si tu pe seama lui; si daca zice ceva.,.baga si tu fata la inaintare; asa face si amanta...baga si tu povesti "fata are nevoie de tine si tu o derutezi, nu-ti pasa, cum creste ea cu tine departe? ce le spune la copii; joaca si tu tare; nu-l tine pt tine ca e clar ca-l impartiti...dar nu il lasa asa usor...daca n-a fost in stare sa-si tina aparatul numai pt tine sa plateasca;si cum il prinzi si ai ocazia...spune-i...era frumos sa fim familie sa aiba si fata mea un tata acasa, dar n-ai vrut...ai vrut variatiuni ...baga si suceste cuiul, nu-l ierta... dar nu ma asculta tu pe mine...era un gind dracesc..ca tare nu-mi plac barbatii care calca strimb si sint cu fundul in doua barci...bafta....