Sufar, pentru ca nu ma pot vindeca!

[andrusca13]

Buna,la toata lumea. Da, asa este, nu ma pot vindeca de suferinta. In urma cu ceva timp aflam ca sotul ma inseala si asta chiar urat de tot, cu declaratii de dragoste si promisiuni mari. El si-a cerut iertare si a spus ca vrea sa fie cu noi (cu mine si cei doi copii)si am ales sa mergem mai departe. Bine, situatia este putin mai complicata, dar... Ce vreau eu sa spun acum este ca nu pot uita si am ajuns sa ma gandesc zilnic la acea femeie. Pur si simplu ma obsedeaza, ma gandesc tot timpul cum el ii facea declaratii de dragoste ei iar eu eram insarcinata si fara pic de ajutor cu fetita cea mare. Nu inteleg cu ce am gresit, am vorbit cu el l-am rugat sa-mi spuna de ce a facut-o dar el nimic... Nu vrea sa vorbeasca de ea si spune ca ma stresez degeaba. Uneori il urasc pentru ce mi-a putut face, dar ma gandesc la copii. Nu pot spune ca nu-l iubesc, il iubesc foarte mult dar... Veti spune ca trebuia sa ma gandesc atunci cand am ales sa-i trec cu vederea acea escapada, m-am gandit mult, chiar foarte mult si asa am crezut ca va fi mai bine. Problema mea se agraveaza pe zi ce trece, am ajuns sa cred ca am nevoie de psiholog. Acum parca sufar si mai tare decat atunci cand am aflat, este normal? Ma gandesc si cand suntem in intimiate daca asa o mangaia si pe ea, sau multe alte lucruri si asta ma sperie. El stie toate astea dar nu face nimic, nu-mi explica nimic doar "ranjeste" si asta ma scoate din minti. Astept parerile voastre si sfaturile. Am scris toate astea cu gandul ca ma va ajuta intr-un fel! Andrusca si cei doi ingerasi

[Contrapunct]

Cred ca este normal sa simti asta. Iertarea nu inseamna neaparat si uitare. Decizia de a continua casnicia dupa infidelitatea lui a fost una rationala, dar sufletul tau a fost grav ranit, dezamagirea ta a fost prea mare ca sa fie stearsa cu buretele. Din pacate, nu cred ca te vei vindeca prea curand ori daca te vei vindeca. Sunt femei care accepta infidelitatile relativ usor, dar este evident ca tu nu esti una dintre ele. Te asigur insa ca nici un fel de raspuns pe care ti l-ar da el la intrebarile tale nu ti-ar limpezi situatia si nu te-ar face sa o accepti mai usor. Ba chiar dimpotriva, orice detaliu pe care ti l-ar da ti-ar alimenta temerile. Si banuiesc ca nici daca sotul tau ar afirma ca nu a facut cu amanta ce presupui tu, oricum nu l-ai crede. Din punctul asta de vedere, el actioneaza intelept. Incearca sa iti spui mereu ca, daca el a ales sa se intoarca la tine, inseamna ca cealalta a fost mai prejos decat tine. Poate te ajuta. Iti doresc multa tarie.

[andrusca13]

Contrapunct, multumesc pentru raspuns. Da, sunt foarte dezamagita pentru ca nu-mi imaginam viata astfel. Nu mai am incredere in el absolut deloc iar acum incep sa nu mai am incredere nici macar in mine. Ma intreb unde am gresit si cum s-a putut intampla asta, ma simt ranita in ultimul hal. Atunci cand am aflat eram speriata ca ne-am putea desparti iar eu aveam inca un copil in burtica, poate de aceea am ales sa-l iert. Acum insa este mult mai mult, acum parca realizez cat m-a putut trada. Cu toate ca a trecut aproape un an de zile inca mai revad mesajele de la amanta, nu am uitat nici macar un cuvintel, ba mai mult am ajuns sa o visez si noaptea cu toate ca eu nu o cunosc. Ce sa mai... ma obsedeaza. Andrusca si si cei doi ingerasi

[Contrapunct]

Totusi, te-a ales pe tine, nu-i asa?

[XIO]

Pai ... de ce nu mergi la un psiholog? Sincer , cred ca te-ar ajuta enorm. O fi o tampenie , dar iti spun ce m-a impresionat oarecum , o banala fraza din Anatomia lui Grey in care Meredith ii spunea lui Carev dupa ce acesta se culcase cu altcineva "te-a iertat ca ai inselat-o , dar nu te va mai privi niciodata asa cum a facut-o pana in acel moment" , referindu-se evident la prietena acestuia. Ei , asa se intampla la multe persoane: ierti , dar nu mai este la fel din diverse motive printre care si o aparare psihologica inconstienta. Trebuie sa te gandesti bine ce doresti de acum inainte: sa ramaneti impreuna si sa faci eforturi sa treci peste ce a fost , sau va despartiti. Sunt 2 optiuni. "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

[AVoogt]

"ranjeste" ... pai cum vine asta , nici nu-i pare rau nici nu te asigura ca nu se va mai intampla ...nu are nici un fel de remuscare si nici nu-i pasa ca suferi..?!? Imi pare rau dar eu cam asta inteleg din ce ai povestit. Nu cred ca trebuie sa fii neeaparat obsedata de ea (mesajele ei) putea fi oricine ... importat este sa aveti o discutie fara "ranjete" iar el sa-ti spuna ce vrea de fapt sa-ti puna daca te iubeste pe tine sau femeile in general . Daca de acum te inseala , dar mai tarziu ...cu anii cand o sa mai imbatraneasca si o sa-i fuga ochii dupa tinerele[mariaj] , daca acum nu-i pasa ca suferi , dar mai tarziu... Gandestete bine la ce vei face , ce este mai bine pentru tine si pentru copilasi. http://alina-vachim.magix.net AVoogt

[andrath]

quote:

---

Initial creeata de andrusca13 ...atunci cand am ales sa-i trec cu vederea acea escapada, m-am gandit mult, chiar foarte mult si asa am crezut ca va fi mai bine.

---

Parerea mea este ca nu l-ai iertat, ci doar ai trait mai departe, "ai trecut cu vederea" si acum problema s-a intors si te musca de ....fata. Te-as sfatui sa-l IERTI, adica sa accepti ca te-a inselat si ca nu este vina ta ca a facut-o. Iertarea e mai mult pentru tine decat pentru el, fiindca asa vei inceta sa te mai chinui. Abia dupa ce il vei fi iertat, poti hotara daca mai vrei sa fiti impreuna. In plus, faptul ca " ranjeste" nu-i semn bun!!!! Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005) [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115547"]Printesa de Miorlau se lupta din nou[/url] "Nowhere else have I seen such lions led by such lambs."

[danet]

Trebuie sa intelegi ceva : nu a fost vina ta , ci alegerea lui sa te insele si responsabilitatea e tot a lui. Pentru ca indiferent ce anume ar avea sa-ti reproseze nu tu esti cea care l-a trimis in pat cu alta. Asa a vrut el si mi se pare normal sa suporte si consecintele :atmosfera tensionata din familie , suspiciunea ta absolut justificata. Stiu din propria experienta ca trece greu sau deloc starea asta de permanenta neincredere si din pacate tot ce a fost frumos in relatie nu va mai fi la fel niciodata. Sigur ca veti avea momente bune dar sentimentul acela ca vibrezi la unison cu celalalt...never Nu vreau sa te descurajez , vreau doar sa-ti spun ce e normal, firesc sa te simti asa, ca intamplarile astea te transforma si uneori, daca esti suficent de puternic , te ajuta sa evoluezi.

[glont10]

Cred ca ceea ce simti tu sunt "simptomele" generale.Asa ca eu cred ca e normal sa te simti asa.Si eu am trecut prin asta si desi la noi nu era asa de grav pt ca eram la inceputul...inceputului relatiei si nu eram asa de legati, nici acum dupa aprox. un an de cand am aflat ca mai avea pe altcineva nu pot sa uit. La fel imi revin in minte fiecare detaliu pe care le-am aflat in legatura cu ei, fiecare mesaj pe care si-l trimiteau si pe care l-am citit, o visez si acum noaptea(eu am cunoscut-o). Mai mult, am insistat sa imi povesteasca despre ei si asta mi-a facut si mai mult rau deoarece gasesc asemanari intre cuvinte pe care i le zicea ei sau locurile unde mergea cu ea si cuvintele pe care mi le zice mie sau locurile in care merge cu mine si totul se distruge.Din punctul asta de vedere te sfatuiesc sincer sa nu mai incerci sa mai afli detalii in ceea ce ii priveste.E mai bine sa nu stii. Fiecare cuvant frumos,gest, alint se transforma la 180 de grade si efectul este foarte dureros.Asa doare, sau cel putin durea pt ca acum mi-a mai trecut, fiecare alint pe care mi-l adreseaza si stiu ca i-l adresa si ei.... Cand imi amintesc de ea am efecte diferite dupa starea in care ma aflu...uneori il mai zgandaresc cu cate o fraza si fac glume rautaciase,alteori ma intristez si ma inchid in mine de trebuie sa imi scoata cu clestele cuvintele- eternul dialog: "ce ai?""nimic"[toanerele , alteori incep din senin sa ma port ca o scorpie [drac]. I-am acceptat scuzele si motivarile...asa ca trecem mai departe. [flo]Bafta, putere si rabdare! There are 3 kinds of people in this world...those who want things to happen, those that make things happen, and those who just wonder what the hell happened!

[J G]

E normal ceea ce simti. Sunt persoane care nu pot trece peste infidelitatea partenerului si gata, nu vad de ce trebuie sa te straduiesti si sa te blamezi ca nu poti. Eu am fost inselata intr-o relatie si am incercat 2 ani sa trec peste, pana am inteles ca nu se poate. Nu mai faceam nimic decat sa ma chinui, sa-mi imaginez, sa ma gandesc, sa-mi fie frica etc. Cand am inteles asta am plecat si in secunda 2 m-am simtit usurata... Tot atunci am inteles ca asta sunt asa ca in urmatoarea relatie am avertizat partenerul ca daca se intampla gata, terminam - din fericire nu s-a intamplat! Inca ceva rau e ca am ramas suspicioasa, posesiva, foarte greu am reusit sa capat incredere in partener desi crede-ma ca nu mi-a dat nici cel mai mic motiv. Si eu cred ca de fapt ai luat decizia de a continua casnicia sub impulsul fricii de a-l pierde cand erai intr-un moment delicat. Gamdeste-te ca te poti razgandi oricand! Acum nu stiu daca te poti intretine cu doi copii singura, si asta e ceva important. Cat despre ganditul la copii sunt sigura ca nefericirea ta le face rau, mai rau decat o eventuala despartire. Si inca ceva important e atitudinea sotului tau care nu e corespunzatoare... ca sa zic asa. Dar am observat asta la cel care ma inselase: se simtea cocos nevoie mare... In concluzie: nu te simti vinovata si nu te presiona sa ai un comportament care nici macar nu e natural. Natural e sa fii furioasa pe el! J si Carlita Carliontz (05.02.2006)