Sufar, pentru ca nu ma pot vindeca!

[try]

Nu uita ca fiind la scurt timp dupa o nastere, ai toate sansele ca starea ta sa se agraveze si pe fondul labilitatii oricarei proaspete mame. Ma refer la riscul de depresie pe care-l au proaspetele mamici. Daca tu singura n ute poti ajuta, iar el nu pare genul dispus sau care sa aiba tact in a-ti oferi ajutor, atunc iva trebui sa gasesti un psiholog. Pune aici un anunt separat si cere cuiva sa-ti recomande u npsiholog bun care s-a oferi sa te vada si pt juma de pret sau ceva de genul asta. Macar cateva sedinte in care sa-ti explice ce fel de pargii sa folosesti pt a te ajuta singura sa iesi din clestele asta de tortura prorpie. Caci numai tu dispui de resursele necesare sa poti trece peste. Si asa cum spuneau si alte fete, e normal sa suferi si nu te astepta sa treaca peste noapte. Poate dura mult, iar asta e poate o dovada a imensei greutati cu care te confrunti. Cheia sa poti trece cu bine peste tot nu e sa uiti, amani gandurile negre, sa le ignori, ci trebuei sa le confrutni si sa le consumi. Asa cum spunea cineva ma isus, trebuei sa treci prin acest foc, nu sa sari peste el. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[nadira]

Draga Andrusca, Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare. Eram insarcinata cu cel de-al doilea copil cand aflasem de infidelitatea lui. Am fost distrusa cand am aflat. Credeam cu tarie ca nu m-ar putea insela vreodata. Am avut senzatia ca tot universul meu a disparut din acel moment, dar am mers mai departe. I-am acceptat scuzele, dar nu am uitat niciodata. Si in cazul meu durerea si neincrederea crestea cu fiecare zi si ma macina ca o boala. Incepusem sa am tot felul de reactii nebune. Plangeam tot tipul sa ma crizam din orice. Eram in pragul nebuniei. Realizam ce mi se intampla, dar nu puteam sa ma stapanesc. Doamne, nici nu vrea sa-mi mai aduc aminte ce senzatii neplacute traiam... Si eu am vrut sa apelez la ajutor de specialitate, dar nu am facut-o din motivul ca in momentul in care am ajuns la o cearta mai dura si l-am amenintat cu divortul el m-a amenintat ca imi ia copii pentru ca oricine isi da seama ca am o problema cu capul... Si atunci, as putea spune ca m-am trezit la realitate... Nu dintr-o data, dar am inceput sa fac un fel de terapie cu mine insami. Dupa aproape 3 ani sunt alta. Nu 100%, mai exista cicatrici. Nu mai am incredere oarba in el si sunt mult mai atenta la semne, in schimb am mai multa incredere in mine si sunt mult mai hotarata. Nasterea si perioada de dupa cand sti ca un sufletel mic depinde de tine, inca un copil care trece si el printr-o perioada de adaptare cu un fratior cu gelozii si alte schimbari de comportament te obosesc si te fac intradevar mai vulnerabila. Dar daca nu poti apela la un psiholog fi tu propriul tau psiholog. Trebuie sa te convingi incetul cu incetul ca esti cea mai frumoasa, destepta si hoarata femeie. Incearca sa te detasezi de toate gandurile acestea care nu fac altceva decat te macina incetul cu incetul. Nu-i mai da satiasfactia de a-i arata ce te doare daca tot nu incearca sa te ajute cu nimic. Asa am patit si eu. M-am ajutat singura si nu vreau sa mai aiba niciodata ocazia sa creada ca eu sunt victima lui. Vindecarea vine din tine. Incearca sa fi puternica. Eu cred ca multi barbati fac asta din dorinta de a -si demonstra cat sunt de barbati si in nici un caz pentru ca cealalta este cu ceva superioara. Tu trebuie sa sti ca cea pacalita cu adevarat in povestea asta e cealalta nu tu. Daca iti pierzi increderea in tine poti sa ai de pierdut tot tu. Deci fi "barbata". Nu-ti lasa ratiunea sa fie doborata de infidelitatea sotului care, dupa parerea mea, e nascuta doar dintr-un instinct sexual si nu are nimic de a face nici cu sentimentele si nici cu ratiunea lui. Iti doresc succes si mai multa incredere in tine! [flo]

[Lorenyy]

Nadira,bravo,frumos si bine spus,inca o data,BRAVO!!! Loredana

[Elise]

nici eu, si la mine ala a fost inceputul sfarsitului casniciei mele. Dar am eactional cumva altfel. Nu mai bine sau mai rau: doar altfel. Pur si simplu am avut o revelatie: ceva de genul "a, deci asta e adevarul!" Parca pina atunci vedeam ceva ce nu exista. Credeam in ceva ce nu exista. Parca as fi aflat ca pina atunci purta o masca, si de fapt nu avea ochii verzi, ii avea negri, si de fapt nu era brunet, era blond, si de fapt nu era barbatul pe care il stiam, era altul. Brusc, in citeva ore, amdevenit un strain si un strain a ramas. Pina si gesturile lui cunoscute nu mai erau ceve vechi - erau altele, cu alta interpretare, cu alta incarcatura afectiva. Ceva, in acel moment... s-a rupt. Definitiv. N-am mai intilnit niciodata barbatul dinainte. Desi dormeam alaturi de cineva care ii semana. Dar nu era el. Acel "el" a fost doar in capul meu, pina s-a invrednicit sa il alunge. A fost iluzia mea, cu chipul lui. Atit. Si spun asta la citiva ani dupa "eveniment", cind m-am detasat complet si vad lucrurile limpede. Atit de limpede, incit parca le-ar fi trait altcineva. Nu ma doare, nu ma revolta, nici nu ma mai intereseaza de fapt - doar asa, ca fapt divers. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[MissParker]

andrusca, nici nu ai cum sa te "vindeci", ca doar nu ai avut nici o boala. Problema cea mai mare mi se pare ca voi ati avut o criza majora, existentiala, dupa care (fiecare din motivele proprii) ati trecut prea repede inapoi la ordinea de zi, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Te inteleg ca ti-e important sa discuti, sa clarifici, sa intelegi ce l-a determinat pe el sa te insele, dar mai ales ai vrea sa vezi la el un regret autentic, o parere de rau care sa vina din tot sufletul, concomitent cu un comportament cu totul schimbat, care sa-ti ofere siguranta ca el nu va mai calca stramb. Daca il iubesti, iti este cu atat mai important. Ca sa mai poti avea vreodata incredere in el. Tragedia ta (si nu te vad "vindecandu-te" prin autosugestie) este ca el pare sa nu fie dispus sa-ti ofere ce ai tu nevoie, el refuza discutiile, explicatiile, practic refuza sa-si asume in intregime raspunderea, sa-si faca mea culpa la modul sincer si autocritic... Eu cred ca tu simti acolo inca o buba, o chestie nerezolvata, asta te framanta si te macina si te face sa suferi. Fiindca daca n-ar fi, ai putea sa te relaxezi si sa nu te mai obsedeze trecutul. Dar poate ca e mai bine sa nu poti uita. Gandeste-te si la asta. Totul are un sens.

Felicia [gravi] 37+ mami under construction pentru [baietel] - David

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url]

We shall not cease from exploration And the end of all our exploring Will be to arrive where we started And know the place for the first time. (T.S. Eliot)

[andrusca13]

MissParker ai foarte mare dreptate cu "criza existentiala" intr-adevar sunt multe frustrari adunate si multe probleme nerezolvate. Sa va spun pe scurt ce am mai facut. In weekend am lasat copii in grija sorei mele si am iesit doar noi doi la un suc. Ei bine am profitat de ocazie si am adus in discutie problema mea, m-am racorit si i-am spus tot ce am pe suflet si l-am intrebat DE CE a facut-o. Vreau sa va spun ca a adus numai argumente aberante care sa-i mai micsoreze vina si bineinteles ca tot eu sunt de vina. Acum cred ca ma trezesc usor, usor, la realitate. Incep sa realizez ca nu am cu cine si ca asa este el in situatia data, ori trec mai departe ori ma opresc aici. Cred ca si el face parte din categoria "barbatilor fara sensibilitate" ca tot este un topic deschis si este si scorpion. Trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul si sa ma impac cu mine pentru a-mi continua viata. Am inceput sa ma schimb si sa fiu mai indiferenta, si sper ca lucrurile se vor intoarce in favoarea mea. Incepand de azi nu mai vreau sa sufar pentru ca nu merita si voi fi mult mai egoista poate asa isi va da si el seama ce a putut sa-mi faca. Nu are puterea nici macar sa-mi garanteze, macar verbal, ca nu o va mai face, in cazul acesta eu cand imi voi recapata increderea in el? Cred ca NICIODATA! Va pup pe toate! Andrusca

[nuschu]

Andrusca, poti posta un topic la subforumul de psihologie, cerand acolo datele de contact ale unui psihoterapeut, sau poti sa-ti ativezi PMul, ca vad ca nu il ai activat. Tu trebuie sa ai incredere ca vei fi bine! Va dura, te vei mai poticni, dar vei fi bine. Important e sa afli ce vrei de la tine. De la el ai nevoie de confirmare ca nu va mai face, dar el nu e dispus sa-ti confirme acest lucru. Din orgoliu, din nesiguranta, nu stiu. Dar nu stiu daca te-ar ajuta sa-ti spuna ce vrei sa auzi. Pentru ca temerea e la tine, nu la el. Cum rezolvi temerea asta? Cu el alaturi, sau fara el? Gandeste-te cum duci relatia mai departe si ce vrei de la aceasta relatie. ************ Nus

[ANDREEA11]

Andrushka poate ca nu poate sa-ti garanteze ca nu o va mai face! Eu cred cu tarie ca toti barbatii simt nevoia sa-si verifice sexualitatea din cand in cand. Nu am cunoscut unul care sa nu o fi facut-o. Da, am cunoscut femei care credeau ca barbatii lor le erau fideli, insa nu erau, erau doar barbati destepti care isi urmareau instinctul fara sa produca suferinta femeii alese. Si eu am trecut fix prin ceea ce treci tu acum vreo 2 ani. Doamne, zic 2 ani si parca tot mi se pare putin. La inceput voiam sa aflu totul despre ce a fost intre ei, desi mare lucru nu fusese o partida de sex si 2 de sex oral ( din partea ei). Asa ca investigam, cautam, voiam amanunte. Apoi am inceput sa nu mai dorm noaptea, stateam si ma gandeam la cate in luna si in stele, faceam scenarii. Pe el il uram si paraca in acelasi timp simteam o atractie ciudata fata de el ( de genu', aha te-a vrut si alta, deci te vreau si eu), apoi am inceput sa iau Xanax, pt a dormi macar 3-4 ore pe noapte, nu credeam nimik din ce-mi zicea, dc intarzia 5 min din cauza traficului, innebuneam de nervi, nu avea voie sa place nicaieri fara mine, avea facturi detaliate la telefon, si-l terorizam cu tot felul de intrebari pt a afla noi amanunte. Era cumplit atat pt el cat si pt mine!!!! Am consultat si un psiholog, care nu a rezolvat mare lucru. La fel ca si tine o visam noaptea, desi nu stiu cum arata, ma gandeam la tot felul de porcarii etc. Ajunsesem sa numar luniile sa vad cat a trecut de cand a fost cu ea. Traiam un calvar in 2!!! Pana intr-o zi in care am zis ca totul tb sa inceteze, mi-am dat seama ca tine la mine si ca nu a fost nimik serios, mi-am dat seama ca eu nu as fi rezistat la ceea ce a rezistat el dupa, si m-am oprit cel putin in fata lui. Nu mai am incredere deloc in el,( de fapt nici nu am avut vreodata, fapt in nici un barbat), si sunt pregatita de orice. Deocamdata ne e f bine, incerc sa-i apreciez calitatile pe care le are si sa-mi traiesc viata. Vindecata nu sunt in totalitate, pt ca in aceasta seara am vb cu un coleg de-al lui care am aflat ca a vazut o prin oras si voiam sa intreb cum mai arata. Imi pare rau ca nu am vazut-o si eu, sunt in continuare curioasa ce are in plus fata de mine!!!!! Iti urez sa fi tare. Si dc merita si are suficiente calitati care sa dezechilibreze fapta comisa treci mai departe! Fii fericita langa copilasii tai si tot rau spre bine. Toti barbatii e porci!!![:D] andreea http://community.webshots.com/user/andreeagogo

[andrusca13]

ANDREEA11, imi pare foarte rau ca ai trecut prin asa ceva, imi dau seama ca multe femei sunt victimele sotilor infideli, este foarte cumplit ceea ce traim. Exact asa simt si eu ura si in acelasi timp atractie, o atractie ciudata care uneori ma face sa ma simt prost. In ceea ce priveste increderea, este moarta de mult dar eu incerc sa nu-i arat lui. Nu-l bat la cap si nu-i verific telefonul, prefer sa duc aceasta lupta din interiorul meu de una singura fara a-l afecta pentru ca stiu ca nu-i place. Deci, vezi ca ma gandesc sa-l protejez, asta din mai multe motive. Nu stiu de ce nu-mi poate garanta dar poate este mai bine asa, in felul acesta sunt pregatita de orice si nu ma va mai prinde niciodata cu garda jos, asta daca se va mai intampla. Calitati... hhmmm... are multe dar si defecte, incerc pe cat posibil sa nu vad decat calitatile dar uneori imi este imposibil. Am stat de vorba cu un psiholog dar m-a dezamagit rau. Mi-a spus exact asa "de ce te doare atat ca s-a culcat cu alta, pentru ca a spalat-o si e ca noua" m-i se pare incredibila aceasta remarca si uite asa nu mai am incredere nici in doctori. Incerc sa lupt de una singura, nu mai am putere nici sa plang si parca am intrat asa intr-o stare de indiferenta, poate asa imi va fi mai bine. Am mare noroc cu copilasii care de multe ori ma fac sa uit de suparare, ei nu au nici o vina ca tatal lor este un magar. Nu de putine ori l-am vazut ca face eforturi in ami arata ca-i pare rau si ca tine la mine. Deci, merg mai departe macar sa stiu ca am facut tot posibilul pentru a ne salva casnicia care pana nu demult a fost una frumoasa. Cine stie, poate ca va mai fi ... poate nu la fel de frumoasa dar cat de cat... Va pup pe toate! Andrusca si cei doi ingerasi

[andrusca13]

ANDREEA11, abia acum am vazut pozele tale. Ai un bebe tare reusit, SA-TI TRAIASCA, sa creasca mare si sanatos si sa va bucurati impreuna de el! Andrusca