Sufar, pentru ca nu ma pot vindeca!

[ANDREEA11]

Andrushk, merci frumos!! Sa ti traiasca si tie copii si sa fie sanatosi!!! Sa dea Bunul Dumnezeu sa treci cu bine peste acest hop! Cred ca am fost la acelasio psiholog[alcool]!!! Cred ca tu te vei ajuta cel mai bine singura, ai grija de tine si sa ai incredere doar in TINE. Doar tu nu te vei dezamagi in viata asta! Cat despre el nu-l mai menaja! Nu cred ca dc pe tine te linisteste ceva, ce pe el il deranjaza ar tb sa te abti. Cel mai bine, vb cu el si spune-i ca esti ranita si pt a te vindeca tb sa te convingi! Sufletul se vindeca cel mai greu si cicatricile sufletului sunt in general cheloide!!! Eu de la inceput nu am avut incredere in barbati ( poveste veche, de familie ), si fiind o fire mai baietoasa, petrecand mai mult timp cu baietii, decat cu fetele, mi-am dat seama ca toti sunt la fel, au in sange a avea mai multe partenere si nu considera ca fac ceva rau. Citez dintre ei: ,,O fac pt diversitate", ,, Imi place sa ma amuz atunci cand vad ca una imi cedeaza" etc. Insa tot ei spun ,,Nu as putea sa suport sa o vad pe prietena mea cu altul, nu as ierta-o". Deci, cred ca nu exista barbat care sa nu o faca. Cea mai mare dezamagire a mea a fost cand am aflat de la mama mea ca bunicul meu, care a murit de mult, a inselat-o pe bunica. Mi se pareau oamenii perfecti, Barbatul care ar fi fost o exceptie, insa s-a dovedit ca si el tot BARBAT era!!! Mama are o vorba ,,Nu e slana sa se gate!!". Deci, nu mai caut ( eu dc nu eram asa Toma necredinciosu', nu aflam in veci) si sunt pregatita de ceea ce e mai rau (Doamne fereste!!)! Te pup si multa tarie!!! andreea http://community.webshots.com/user/andreeagogo

[Cristina_A]

quote:

---

Originally posted by andrusca13
Exact asa simt si eu ura si in acelasi timp atractie, o atractie ciudata care uneori ma face sa ma simt prost. In ceea ce priveste increderea, este moarta de mult dar eu incerc sa nu-i arat lui. Nu-l bat la cap si nu-i verific telefonul, prefer sa duc aceasta lupta din interiorul meu de una singura fara a-l afecta pentru ca stiu ca nu-i place. Deci, vezi ca ma gandesc sa-l protejez, asta din mai multe motive.

---

Lupti...dar impotriva cui, sau impotriva a ce? Lupti cu tine, lupti cu el (de fapt, chiar tu spui, pe el nu vrei sa-l afecteze)? Seamana a un fel de auto-mutilare sufleteasca lupta asta, pentru a putea "accepta" ceea ce a facut el. Atat de putin te iubesti pe tine insati incat te automutilezi pentru a pastra langa tine un barbat care te raneste... Stiu ca nu este placut ceea ce am scris, si-mi pare rau pentru asta. Sper doar ca te va pune pe ganduri. ************************ When you want something you never had, you have to do something you've never done. ************************ Preparing to run away.

[claucia]

Andrusca imi pare tare rau ca treci prin ceea ce treci, mie mi-a placut mult postarea lui Miss Parker (pe care o urmaresc de ceva timp prin diverse subiecte la care ne intersectam cu interesul pentru ca nu prea am intervenit, si de cele mai multe ori sunt de acord cu ea 100%). Iti spun despre ea, pentru ca a aprofundat niste lucruri la nivel subconstient in asa fel incat mi se pare ca s-a disciplinat un pic gandirea in a vedea lucrurile mai clar. Parerea mea personala Miss Parker, nu te supara pe mine ca te etichetez (desi in bine, spun eu) Andrusca, vindecarea de care vorbesti, sau mai precis revenirea ta la o viata mai fericita si mai implinita este bazata si pe nevoia ta de a avea confirmari din partea lui, mentionate si de tine, ai vrea sa stii, daca ii pare rau, daca va mai face, toti in situatia asta am vrea de fapt sa o considere pe aceea ceva ingrozitor, ca a gresit enorm, sa-si puna cenusa in cap. Si tocmai asta, ne-implicarea lui in buna ta stare cred ca te doare. Ar trebui sa arate ca ii pare MULT mai rau, ca REGRETA sincer si nu ca ok, da, a fost o greseala, m-ai prins, imi pare rau, sau nici atat. Eu nu cred ca barbatii sunt toti la fel si ca le e scris in gene/stele/tarot etc sa insele. Eu cred ca sunt barbati si barbati si ca da, pentru majoritatea probabil ca partea de fun din viata este umblatul cu mai multe femei. Este fun sau este complex si nevoie de reconfirmare. Eu am exemple bune in familie, parintii mei se inteleg acum ca la inceput (mai ales dupa ce am plecat noi copiii de acasa), merg impreuna la cumparaturi, in vacanta, in parc, la Mcdonald [:D] la prieteni, in vizite) si pentru tata, fun reprezinta sa stea la calculator. Nu mult, dar asta il pasioneaza. Pentru sotul meu, calatoriile, descoperirile a noi locuri, plus fotbalul sunt partea de hobby. Iar eu si fetita noastra suntem zanele lui, suntem regina si printesa, suntem fericirea. Parintii lui sunt un alt bun exemplu. Eu nu m-as resemna cu atat, cu o lozinca pentru a acoperi ceva ce stiu instinctiv ca nu e ok dar accept pentru ca asa e dat. Sotul tau a avut o aventura la inceput. Eu sunt sceptica in fata unei aventuri, apoi o alta, etc. Poate si tu la fel, de aceea te doare atat si nu crezi in el. Pai ce viata e asta in care sa traiesti cu o vesnica neincredere pe care el nu face nici un efort sa o reconstruiasca, asa firava cum ar fi. Ai vrea toata viata sa te indoiesti, sa cercetezi telefonul sau fii stresata ca a intarziat 5 minute? Iti trece viata asa si frustrarea ta ii poate afecta si pe copiii care au nevoie de o mami fericita si nu de o mami speriata ca intr-o zi se va intampla ceva si va cadea din nou de sus. Parerea mea este ca ori inchei si mergi mai departe (e groaznic si sa auzi stiu, e greu de tot) sau faci ceva mult mai radical decat ai facut, adica nu la un suc si tragand de el sa spuna cate ceva sa pansezi sufletul ranit ci eventual o discutie deschisa, senina in care il intrebi cum considera el ca trebuie procedat, daca sa va despartiti o perioada nedeterminata sau cum ar crede el ca ar tebui rezolvate lucrurile. Sa para o decizie la care sa se gandeasca nu sa fuga de a gandi pentru ca este mult mai usor. Sa ii spui ca tu nu poti continua asa si ca ar trebui sa gasiti o solutie, si cum tu nu gasesti, il rogi pe el sa gaseasca pentru ca tu nu poti merge inainte in felul acesta. Si ii spui tot ce te doare: ca te gandesti la acea femeie, ca nu ai incredere in el pentru viitor, si ca NU POTI TRECE PESTE ASTA - si astepti o solutie de la el ca sa poti trece. hai ca m-am intins ca o placinta, scuze daca am fost si off-topic, iti doresc multa putere si sa nu mai lupti singura. Implica-l si pe el, pana la urma e singurul vinovat, trebuie si el sa descurce grijile si gandurile voastre de cuplu. Te pup mult si ai incredere in tine pentru ca meriti. Esti foarte tare sa stii. Clau si Alessia Maria [fetita] 13 iulie 2007 printesa mea [url="http://community.webshots.com/user/claucescu"]Alessia[/url]

[nadira]

quote:

---

Originally posted by andrusca13
Am stat de vorba cu un psiholog dar m-a dezamagit rau. Mi-a spus exact asa "de ce te doare atat ca s-a culcat cu alta, pentru ca a spalat-o si e ca noua" m-i se pare incredibila aceasta remarca si uite asa nu mai am incredere nici in doctori. Andrusca si cei doi ingerasi

---

Sunt socata sa aud ca un pshiholog poate sa faca o asemenea remarca lipsita de profesionalism [8]. El in primul rand ar trebui sa stie ca nu trateaza fizicul ci psihicul, iar "murdaria" psihica nu se spala sub dus[baie] Jenant!!![:(!] In ceea ce priveste problema ta, Andrusca, eu cred ca o vei depasi pentru ca pot spune ca vad o alta "nuanta" in felul de a pune problema fata de prima postare. Parerea mea e ca te vei obisnui cu situatia si vei fi mai atenta, si e normal nu? Atata timp cat s-a deschis "Cutia Pandorei" niciodata nu va mai fi la fel ca inainte. Dar asta nu inseamna ca va fi neaparat mai rau. Foarte bine ca porti discutii cu el pe subiectul care te macina, asta te va ajuta pe tine mult sa depasesti situatia, dar nu o fa plangand si nu foarte des. Asta asa ca sfat... Si incearca sa vezi partea plina a paharului, tu din aceasta "batalie" o sa iesi mult mai puternica decat crezi acum, cel putin pe mine m-a schimbat foarte mult si iti doresc si tie sa fi tare. Despartirea... hm, nu stiu ce sa zic, am primit si eu sfaturi de acest gen, si nu ca nu le-am luat in calcul, dar intr-o familie cu doi copii, intr-o familie cu planuri de viitor in care s-au cladit multe sunt tot felul de factori care trebuie luati in calcul. Nu poti sa renunti chiar atat de simplu. E adevarat, iti asumi un risc, dar acest risc poate sa exista si daca nu te-a inselat pana acum. Depinde de ce iti doresti de acum inainte, depinde de tine, depinde si de el, depinde de copii, depinde de relatia prezenta dintre voi, depinde de educatie de acasa, depinde de fiecare. Faptul ca mergi mai departe intr-o relatie in care el te-a inselat nu inseamna, in nici un caz, ca esti naiva sau fraiera ci este vorba de capacitatea ta de a tolera. Sunt persoane care nu pot sa accepte infidelitatea sub nici un chip, dar exista si extrema cealata care o folosesc pentru a readuce pasiunea in cuplu. (stiu ca nu e cazul de fata, dar dpdv psihologic s-au facut si studii care au demonstrat asta). Multe femei care nu au trecut prin asa ceva spun foarte usor pleaca, dar cred ca puse intr-o situatie de acest gen incep sa ia in calcul mai multe aspecte si isi schimba radical punctul de vedere. Multa bafta![pup]

[andrusca13]

claucia, asa este, MissParker a aprofundat si i-am dat dreptate si mie imi place foarte mult felul ei de a gandi. Ai inteles gresit un lucru eu nu-l verific si nu-i caut in telefon, chiar daca de multe ori sunt tentata incerc sa ma abtin. Nu ma stresez cand intarzie chiar a inceput sa nu ma mai intereseze, stiu ca acum e cuminte dar nu poate garanta ca pe viitor va fi la fel. Asta ma doare si da, vreau o confirmare ca va fi bine, si vreau sa vad ca regreta cu adevarat. Dar mi-am dat seama ca ii cer ceva ce nu poate face sau nu vrea. Cat despre exemple, ai mei sunt niste oameni simpli si muncitori, nu i-am vazut niciodata certandu-se si au fost impreuna si-au trait fericiti. In schimb el a avut de unde invata sa fie asa cum este el acum. Tatal lui un fustangiu, mama lui o femeie frustrata, geloasa si posesiva. Cu toate ca nu-mi place sa o recunosc dar el a luat din toate cate un pic(din unele chiar mai mult) atat de la mama lui cat si de la tata. Asta este, trebuia sa-i ascult pe ai mei atunci cand m-am maritat, dar eram prea indragostita. Hai ca deja ma extind cu tampenii... Claucia multumesc pentru vorbele frumoase! Cristina_A Stiu ca suna groaznic ca trebuie sa-l protejez dupa tot ce mi-a facut si ca suna a auto-mutilare, dar chiar asta trebuie sa fac (sa nu crezi ca mie imi place). Nu vreu sa mai intru in detalii dar motivele sunt intemeiate din cauza sanatatii lui. Acest subiect l-am discutat in alt topic, deci situatia este mai complicata. Oricum multumesc pentru grija. nadira intr-adevar mi-am schimbat punctul de vedere si imi este mai bine. Nu ma consider fraiera ca vreau sa-mi salvez casnicia, este foarte usor sa spui gata, avocati sunt peste tot, dar ce le vei spune copiilor care mai tarziu vor judeca. Eu ma risc pentru ca inca consider ca nu este totul pierdut altfel renuntam. Stiu ca voi iesi invingatoare indiferent de ce se va intampla. Voi fi mandra de mine si stiu ca voi fi un bun exemplu pentru copilasii mei. Multumesc tuturor pentru sprijin! Andrusca si cei doi ingerasi!