Ce sa mai fac?

[carla2005]

Ideea e nu sa stai sa tragi ca prostul de unul singur, dar nici sa te vaieti din orice si sa bagi divortul la inaintare! De exemplu pe mine sotul nu ma ajuta non-stop ca vre 9-10 ore le sta la munca, ce ar fi cand vine sa faca tot ce nu am facut eu toata ziua? Plus ca intamplator am lucat amandoi in acelasi loc si il stiu ce inseamna ...prefer sa fac curat de 1000 d eori decat sa muncesc in stresul de acolo, asa ca il inteleg si nu ii cer foarte multe, prefer sa fac eu curat, mancare si timpul care ne ramane impreuna sa-l petrecem toti 3 cat mai placut...ne plimbam, ne jucam etc! Oricum mai depinde si de om! mama de 1 an si 6 luni

[kmi26]

Inca o data multumesc pentru parerile voastre. Din pacate am respect fata de mine insami si sfaturile de genul "ce te plangi, asa faceau femeile din '70" si "asta e rostul mamei: sa i se dedice puiului ei" nu le pot baga in seama. Stiu ca acum 20-30-40 de ani era mai greu. Dar la fel era si acum 100, 200 de ani. Se presupune ca evoluam, mergem inainte, deci sa ma gandesc ca si in epoca de piatra femeile faceau la fel nu e o solutie. La fel si cu scopul in viata al mamei. Imi iubesc baiatul, am grija de el... dar rostul tatalui? Eu am avut un tata decorativ si nu vreau unul la fel si pentru puiul meu. Din punctul meu de vedere daca vroaim doar un copil si nu o familie, il faceam cu oricine si il cresteam singura. Consider ca ne-am inhamat amandoi la asta. In afara de nevoile mele de femeie si de om, absolut firesti zic eu, nu imi doresc un copil dependent de mama. As vrea sa cresc un copil independent, capabil sa ia decizi si sa isi construiasca o viata frumoasa. Din pacate am casa un exemplar de barbat "pentru care cea mai mare bucurie este sa se simta iubit si aproape de mami/tati". Prefer unul care sa gaseasca bcuurie in propria viata. Mi-e teama ca in acest ritm ma indrept exact catre asa ceva. Abia acum a inceput sa realizeze, ca e micut, si deja se vad semne. Nu sta decat cu mine, urla cand ies din camera. In alta ordine de idei, continui sa fac ce am inceput: nu mancare, nu curatenie, nu spalat, nu calcat, nu ... nimic pentru el. Trebuie sa va spun ca imi e mult mai bine. Sunt mult mai linistita, nu mai alerg de colo-colo incercand sa le fac pe toate. Mi-e cam groaza sa ma uit in jurul meu, dar asta e... sunt mai odihnita. Si in acest fel am ocazia sa nici nu ii cheltui banii domnului. Am intrat si la regim, am slabit 4 kg si am satisfactia sa ii arata ca daca doar asta il face tata si sot se inseala si ca ne descurcam foarte bine si fara banii lui. In privinta socrilor... si-au dat seama ca nu sunt bineveniti la noi si acum isi vad nepotul la ei cand il duce tac-su, cu respectarea programului de masa. Ca daca ar fi dupa el ar veni de la munca si le-ar duce copilul fara sa tina cont de ore de masa sau de somn. Asa evit si sfaturi nedorite si tot. Aici, vis-a-vis de parerea Carlei2005, chiar as vrea sa precizez ca nu exist ca sa le fie bine socrilor mei. Nu vad de ce as face compromisuri cu ei. Singurii pentru care pot face compromisuri sunt sotul si copilul meu. Fata de ei nu am nicio datorie. Ne-au ajutat, corect, cand au vrut si putut (ordinea nu e intamplatoare). L-au ajutat pe baiatul lor, nu pe mine.

[J G]

Lemoni nu te inteleg. Tu ai spus (si nu e prima data cand o spui) ca tinerele din ziua de azi se plang pe cand femeile din 70 faceau si dregeau si nu se plangeau. Apoi tu personal spui ca n-ai fi rezistat. Vreau sa ridici mana sus daca tu ai trecut prin asta, sa ai grija de copil/casa/cumparaturi/curatenie/facturi complet singura plus probleme cu figurile sotului. Eu am trecut prin asta si crede-ma ca este ceva infernal. Ma lasa rece ca alte femei trec prin asta fara sa se planga - eu am firea mea. Si apropo de fire, unele femei NU pot sta cu copilul non-stop luni si luni de zile, au nevoie de o pauza, de singuratate, de detasare. Si cand nu e NIMENI cu care poti lasa copilul sa iesi o jumatate de ora pe strada singura e cumplit (pentru unele femei). J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[Ingrid S]

Kmi26, foarte bine faci! Sa-ti gasesti timp si pentru tine, nu pentru mofturile lui. Eu urasc ideea de femeie-vesnic-la-cratita-spalatoreasca-calcatoreasa si daca se poate cu un copil de mana si altul de gat! Iar sotul, cu berea si cu semintele la tv! Sau la calculator! Sau dormind cand vine de la servici, ca e obosit. Eventual, putin gadilat la talpi sa adoarma... Iar cu soacra, ai spus bine, nu existi ca sa-i faci ei placere! Daca nu te ajuta, macar sa taca din gura, eu sunt curioasa daca ai citit topicul cu soacrele, sa vezi acolo sfaturi "bune" cum sa te comporti cu ele. Insa, aici, fetele iti spun sa fii concilianta....ce sa mai zic! JG, am o corectura: toate femeile simt nevoia de putin timp pentru ele, sa iasa la cumparaturi, la un suc cu prietenele...daca stau intr-un harem, atunci poate n-au nevoie de pauza... Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[carla2005]

Pai din cate am inteles un compromis l-ai facut deja fiind de acord sa va luati apartament langa ei! Iar daca faci un compromis nu inseamna ca-l faci pentru soacra ci il faci pentru mama sotului tau si bunica copilului tau! Asta nu inseamna sa o adopti pe soacra si sa traiesti cu ea fericita pana la adanci batraneti, ca doar nu te-ai maritat cu ea, dar o data pe luna poti sa stai 30 de minute cu socri la masa ca nu o fi foc, si sa asculti doar ce iti convine! Plus ca daca se va implica soacra in cresterea copilului, iara nu va fi bine, sigur vor aparea discutii de genul maica-ta nu i-a dat sa manance nustiu ce, sau l-a rasfatat, sau nu l-a culcat la ora x etc, e inevitabil! In ce priveste dependenta...in primul an de viata copilul este dependent de mama oricum! Noi am decis ca in viata noastra de familie nu se vor baga parintii, si inca de a naste copilul am hotarat sa ne ocupam singuri de el ( asta analizand si noi experientele prietenilor, care ajutati fiind de soacre au ajuns sa se certe ca chiarii si unii chiat la divort) ! La noi oricum si eu si sotul suntem firi mai independente, viata ne-am organizat-o singuri incepand cu nunta pe care am facut-o singuri, parintilor doar le-am dat invitatii si grija lor a fost doar ce toalete sa-si etaleze, si am continuat cu destul de multe realizari! Dar nici eu nici sotul nu murim o data pe luna cand mergem in vizita la ai mei si o data pe luna la mama lui , nu s-a bagat nimeni cu indicatii in niciun domeniu ca oricum stiau ca facem ce vrem! Iar despre treburile facute impreuna am scris la capitolul dedicat acestui lucru! Sotul ma ajuta in masura in care are timp si in masura in care nu este foarte obosit (il cunosc foarte bine si stiu care ii sunt limitele), dar ma apreciaza, ma respecta, ma iubeste, ma face sa ma simt implinita si asta este cel mai important! De aia zic, si-a dat fiecare cu parerea, si-a spus propia experienta, nu schimbi un om asa din doua mesaje pe forum, fiecare cu constitutia lui fizica si psihica, fiecare isi stie propriile probleme, restul cine cauta solutii le adapteaza la felul lui de a fi! Eu asa vad, citesc urmaresc si-mi zic "eu nu as face niciodata asta", sau "eu as face asa" sau mai stiu eu ce, e normal lucrul asta! Eu am fost un pic revoltata fiindca din primul mesaj dat de kmi reiesea mai mult ca copilul este cel cu care nu face fata, mesajul mi s-a parut un pic pripit si prea repede gasind ca solutie divortul (sau cel putin asa dadea de inteles), apoi a venit cu completari gen soacra care se baga, sot care nu face absolut nimic si nu o apreciaza...adica problema nu este copilul si greutatea de al creste, ci altceva! Fiindca asa cum am zis fiecare cu experienta lui de viata, eu am avut parintii divortati (ca multi altii de altfel) si nu m-as gandi asa repede la divort, de aceea am si cascat okii cat cepel cand m-am maritat, si de aceea avem si niste reguli foarte clare in familie! Sunt lucruri care le-am discutat inainte de a ne casatorii, inainte de a face copii ! Si mor cand vad ca multe femei chiar daca au probleme in casnicie nu le vad (sau nu le accepta) decat dupa ce fac un copil sau cativa copii! mama de 1 an si 6 luni

[kmi26]

Carla2005 probabil ca eu scriind atat de mult nu ai reusit sa asimilezi toate informatiile. Eu nu vreau un divort. Dar din cate am citit pe forumuri asta este prima solutie sugerata. De aceea am si specificat ca asta este ultima solutie. In alta ordine de idei problema mea este un cumul de situatii neplacute: cresterea exclusiva a copilului, neimplicarea tatalui in viata de familie si in casa, relatia cu o soacra pe care o vad la 2-3 zile, nu o data pe luna. Dac era doar una probabil ca nu mai ceream sfaturi pe forum, ci ii faceam fata intr-un fel sau altul. Compromisul pe care l-am facut cu apartamentul l-am facut nu pentru sotul meu sau parintii lui, ci pentru copil. M-am gandit ca indiferent de "placerea" contributiei soacrei la cresterea baiatului, este mult mai important sa aiba o mama sanatoasa (fizic si psihic) care sa se poata ocupa de el asa cum trebuie. Pentru ca daca eu sunt obosita, satula de viata, salbaticita si aglomerata de treburi nu ii pot fi alaturi asa cum cred ca trebuie. Aici ar fi intervenit soacra mea care ar fi trebuit sa ma ajute. Cum nu s-a intamplat iti poti da seama ca nu vad de ce as mai face si alte compromisuri. Incercand sa privesc la rece iti pot spune ca nici eu nu am pretentia ca dupa o zi de munca sa vina acasa sa faca tot menajul si sa stea exclusiv cu copilul. Dar nu mi se pare o pretentie absurda sa puna mana sa faca cat de putin: 1 ora afara cu copilul ca sa pot face eu ceva in casa, un sters pe jos dupa copil, un sters praful, orice...Cum la fel nu mi se pare absurd sa stea si singur cu copilul. Daca iese afar cu el, il duce la ai lui. Daca ma duc la cumparaturi si las baiatul acasa cu el, vin ai lui. As vrea sa isi doreasca sa stea cu copilul lui. Nu cu ai lui si copilul lui. Eu in aceasta situatie ma simt de parca sunt a-5-a roata la caruta in familia lui, in acelasi timp chinuindu-ma sa ma oupa singura de tot ceea ce ei nu vor.

[andruskandu]

Buna! Nu stiu cum sa-ti spun. Eu, dupa ce s-a nascut Andrei, am ramas singura cu el, zile in sir. Sotul pleca dim. la 6 si se intorcea seara la 8-9, obosit. Nici nu-i puteam cere sa ma ajute cu ceva. Un timp (pana la botez - 2 luni si jumatate) a venit mama, care sta la 2 blocuri, sa ma ajute cu gatitul. Dupa asta, n-am mai vrut eu, pentru ca ieseau discutii... Dupa botez, taty a inceput sa plece la munca in Campina, si venea la sfarsit de sapt., uneori numai duminica. Luni pleca iar. Iar eu a trebuit sa ma descurc singura cu gatit, spalat, calcat (mai rar, ca nu-mi place), curatenie, facturi, piata, supermarket (pt. scutece, cereale si altele), care e la 2 statii de tramvai. Si toate astea cu copilul dupa mine, in carut. Si Andreiut a fost in primul an teribil de dependent de mine (nu dispaream din raza vizuala, ca era de rau), dar ne-am adaptat amandoi la conditii. Fiind mai mereu singuri, am facut ca totul sa fie o placere - plimbat, piata, si altele.. Acum, ce am inceput sa gatesc mai usor, ca inainte trebuia sa tai ceapa, morcovii, cartofii sau ce gateam eu acolo, cand dormea, ca nu ma lasa. Perioada asta cu dependenta va trece. Cand o va lua de-abusilea iti va fi oarece mai usor, ca va avea de explorat. Eu de la 6 luni l-am lasat pe jos prin casa, si-a luat-o repede in picioare, a avut ce studia si ma mai lasa libera. Acum dam impreuna cu aspiratorul, stergem impreuna praful... Am facut ce am putut, si cat am putut, fara a-mi lasa senzatia ca ajung la capat, ca nu mai pot. Si George e cu idei invechite, ca altadata munceau femeile si nu se plangeau... ma cert cu el frecvent pe tema asta. Dar nu ajungem la nici un rezultat, si eu tot ca mine fac... [hop] Andreea [mamica] lui [copil] Andreiut Puiut 11.06.2006

[violeta69]

andruskandu, una e ca tatal sa fie plecat cu serviciul si sa vina la sf. de saptamana si alt e sas fier aproape si sanu vrea sa se implice! e o mica mare diferenta[:D] kmi,eu zic sa dicuti cu el deschis,asa cum discuti cu noi aici...sa spui tot ce te doare si ceea ce-ti doresti....sa ajungeti sa faceti unele compromisuri ...pt copilul vostru si pt linistea voastra! nu lasa sa se strecoare intre voi atatea "PROBLEME" pt a trece vremea si .....unele lucururi nu le veti maiputea indrepta! sper insa ca voi sa fiti putin mai intelepti decat noi astia.... de acum 10,20,50 sau 100 de ani[:D] Vio,mamica lui Mihnea [avion] viitor "descoperitor" de infinit *GRUPUL FETELOR FANTASTICE* __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[ellej]

Parerea mea e ca prima greseala a fost a ta, cand acceptat sa e muti langa socri, stiind ca te deranjeaza imixtiunile lor prea dese in viata voastra. Da, stiu, e egoist din partea mea sa prefer sa stau langa ai mei si nu langa ai lui, dar eu asta am facut, pentru nervii mei am insistat sa locuim langa parintii mei sa ne ajute ei. "Norocul" meu e ca nu ne-am fi permis oricum un apartament in zona alor lui. Si chiar si asa avem destule frecusuri pe tema "parinti". Soacra-mea e acelasi gen, are grija de copil doar daca se mai fataie 5 persone in jurul ei, singura in nici un caz. si cunosc perfect senzatia pe care ti-o dau sfaturile cuiva care da din gura despre subiecte pe care in viata personala le-a facut varza. Acum nu stiu ce poti face, ori insisti sa demenajati si va luati ceva langa ai tai (dar e greu de crezut ca el va accepta, de vreme ce simte nevoia sa-si vada parintii tot timpul), ori un apartament in cartier neutru (dar cine va mai ajuta cu copilul?), ori le mai limitezi socrilor accesul la voi, ca nici ai tai nu-ti vin toata ziua-n batatura. Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[Lemoni]

quote:

---

Originally posted by J G
Lemoni nu te inteleg. Tu ai spus (si nu e prima data cand o spui) ca tinerele din ziua de azi se plang pe cand femeile din 70 faceau si dregeau si nu se plangeau. Apoi tu personal spui ca n-ai fi rezistat. Vreau sa ridici mana sus daca tu ai trecut prin asta, sa ai grija de copil/casa/cumparaturi/curatenie/facturi complet singura plus probleme cu figurile sotului. Eu am trecut prin asta si crede-ma ca este ceva infernal. Ma lasa rece ca alte femei trec prin asta fara sa se planga - eu am firea mea. Si apropo de fire, unele femei NU pot sta cu copilul non-stop luni si luni de zile, au nevoie de o pauza, de singuratate, de detasare. Si cand nu e NIMENI cu care poti lasa copilul sa iesi o jumatate de ora pe strada singura e cumplit (pentru unele femei). J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

---

J.G eu sunt mai rebela de fel, sincer nu as fi rezistat sa fac ceea ce fac multe femei, dar am reusit sa fac toate astea prin vorba buna si multa comunicare .Sincer am crescut copii eu cu sotul ,eu lucram dimineatza si el dupa masa normal ca in aceasta situatie trebuia sa-i schimbe si sa le de-a sa manince ca doar nu ma astepta pe mine si lasa copilul nemancat . Am foat norocoasa ce sa zic.Dar mi se pare ca multe fete se plang prea mult, imi pare rau dar inainte sa faci un copil trebuie sa sti ce te asteapta si sa nu il vezi ca o povara. Mi se pare ca sunteti prea comode, eu nu stiu ce va i-a asa de mult timp ori nu sunteti calculate ori eu nu inteleg, eu am tot timpul din lume pe mana e drept ca ai mei copii sunt mari dar si atunci cand erau mici ma descurcam excelent. Imi pare rau daca te ofenzez cu raspunsurile mele , ori nu inteleg pt ca nu m-am lovit niciodata de asa ceva pt ca sotul meu face tot ce vrei in casa (mai putin mancare dar oricum face gratar daca nu gatesc sau ne scoate afara )Deci nu pot sa cred ca nu se rezolva daca ii spu-i la sot ce ai pe suflet. "To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet." Charles Haanel