Copilul lui

[Cristina_A]

Atata timp cat relatia lui Carmenyellow cu fetita iubitului nu este una abuziva, nu vad care e problema. Carmen, te sfatuiesc sa nu te lasi prinsa in hora codependentei, sa nu incerci sa rezolvi probleme care apartin altora, pentru ca nu-ti va aduce decat multa suferinta. Las-o in pace cu supararea ei pe fetita, e dreptul ei sa fie suparata. E chiar dreptul ei sa nu stea in compania ta, daca ea nu vrea. Dar ea trebuie sa accepte realitatea (pentru moment, neplacuta pentru ea) ca tatal are o viata a lui proprie, pe care are dreptul sa si-o traiasca. Asa cum are si ea o viata proprie si o libertate. Cee ce ma ingrojoreaza este atitudinea tatalui, care nu traseaza limite. Pe langa suferinta in urma divortului parintilor si a temerii in fata schimbarii cu care imi inchipui ca se confrunta fetita, mai exista la aceasta varsta si atsasamentul oedipian fata de parintele de sex opus, care poate fi daunator copilului daca parintele nu stabileste limite. Fetita isi doreste inconstient tatal doar pentru ea. Asa spuneam si eu cand eram mica: "cand o sa fiu mare, o sa ma casatoresc cu tatutu". (eu nu-mi amintesc acest episod, dar mi-a povestit mama). Nu numai ca lipsa de fermitate a tatalui poate fi daunatoare pentru fetita, dar iti produce si tie suferinta, si este si motivul pentru care am indoieli in privinta iubirii lui pentru tine. Pana la urma, de ce ai vrea sa fii intr-o relatie care te dezavantajeaza si in care esti mereu pe planul doi? Oricare ar fi probleme celorlalti, centrul vietii tale si prioritatea ta nr. 1 esti TU. Nu te lasa pacalita de simulacre de iubire. Te pup si iti doresc intelepciunea de a alege ceea ce este bine in primul rand PENTRU TINE. [pup][pup][pup][flo][floare3][flo] Cristina O., am recunoscut in primul tau mesaj durerea sotiei inselate, de aceea te-a atins aceasta poveste. Ma intristeaza si ma doare suferinta ta. ************************ When you want something you never had, you have to do something you've never done. ************************ Preparing to run away.

[moruna]

si eu am aceeasi varsta ca si tine si sotul meu este cu 10 ani mai in varsta;diferenta este ca nu avea o sotie inaintea mea ci o prietena si nu are un copil.esti curajoasa ca te bagi intr-o astfel de relatie.daca intr-adevar iti iubesti prietenul trebuie sa te inarmezi cu foarte multa rabdare.eu cand eram mai mica am avut si eu "rolul fetitei";numai ca faceam asta cu prietenul mamei.iti spun cum gandeam eu atunci:daca totusi tata se intorce la noi si mama nu il mai primeste pentru ca locul e ocupat?imi placea tare mult prietenul mamei cat se juca cu mine,dar daca se apropia de mama sau se punea problema sa ramna la noi peste noapte atunci parca totul se schimba.nu iti face probleme ca nu te place copilul,este doar geloasa si dezorientata.in plus ea s-ar putea sa mai astepte impacarea dintre parintii ei.nu stii?asa se poarta si cu prietenul mamei sau doar cu tine?nu stiu in situatia ta,dar la mine tatal nu a avut nici o influenta in asta,ci pur si simplu eram rea.cand atentia prietenului mamei trecea de la mine la ea deveneam rautacioasa,geloasa si chiar obraznica ;eu fiind in general un copil foarte cuminte. trebuie sa ai rabdare daca intr-adevar iti doresti relatia asta si sa nu incerci vreodata din egoism sa il indepartezi pe tata de fetita. vis a vis de discutia cu faptul ca e cu 10 ai mai mare si are un copil...care e problema?!nu s-au terminat barbatii dar ea pe acest barbat il vrea...este divortat...fosta sotie are si ea un iubit...nu vad problema aici.nici mie nu imi placeau baietii de varsta mea.eram un pic mai matura si ma plictiseau si nu aveam rabdare sa merg doar prin baruri si sa am doar discutii infantile.de aceea m-am indragostit de sotul meu si suntem acum fericiti si avem si un bebe frumos:) mult noroc si putere!

[Dahriana]

Eu pot sa-mi dau seama cum gandesc fetitele cand e vb de un strain/o straina in viata parintelui. Eu nu permiteam nici unui barbat sa se apropie de mama.Eram foarte geloasa,faceam crize peste crize. De aceea,daca fetita lui nu m-ar fi acceptat,nu as fi insistat.As fi lasat-o sa creasca si l-as fi lasat doar pe el sa o vada,singuri. Dar si asa,ca ma accepta,tot nu o sa ma port cu tatal ei dragastos in prezenta ei.Nu vreau sa fie geloasa sau sa sufere. De fiecare data cand el merge sa o viziteze,vrea sa iasa si mama ei,cu ei 2 la plimbare si nu m-am opus. De ce ? Pt ca am incredere in el,pt ca ea are pe altcineva,pt ca au trecut 4 ani de la divort si ei au divortat de comun acord si pt ca,daca ar fi vrut sa fie cu ea,nu s-ar fi despartit si n-ar fi fost cu mine. ..Dahri...

[Bluel]

Eu cunosc foarte multe femei cu un copil, baieti, in general, care nu au reusit sa se mai recasatoreasca niciodata din cauza geloziei, hachitelor si nazbatiilor copilului. De ex, turnat dulceata in pantofii barbatului respectiv [:D] Deci, cred ca trebuie sa te comporti absolut normal, nici sa nu o bagi in seama, dar nici sa faci orice de dragul taticului ei. La varsta ta eu nu m-as fi bagat intr-o astfel de relatie, dar acum ca ai facut-o, trebuie sa iti asumi si povestea asta. Iubeste-l pe taticul ei, dar nu de fata cu ea si poate cu timpul, cand va mai creste, va realiza ca si el are nevoie de cineva in viata lui. [gravi] 30s cu [baietel]

[Rufus]

E o situatie complicata. Din pacate, o cunosc bine. Singurele tensiuni intre mine si sotia mea sunt cele generate de copiii fiecaruia. Si retineti, va rog, ca avem dublul varstei celor in discutie, iar fata mea e mare si sta cu mine. E foarte delicat, va asigur. Ca sa va spun sincer, m-a mirat reactia virulenta la adresa celor care cred ca, poate, ar fi bine ca o fata de 21 de ani sa se mai gandeasca inainte de a lua o decizie majora, in ecuatia data. Sigur, nu-i corect, orice om are sansa sa, destinul sau, dar parintele din mine nu ar fi chiar bucuros ca fiica mea sa-si inceapa astfel viata. Nu, nu m-as impotrivi, spun doar ce as simti. Am fost si eu divortat, dar nu am fost ratat. Nu m-am simtit asa. Nici macar nu aveam timp sa ma simt cumva, Ioana imi ocupa tot timpul. Or fi fost femei care au dat inapoi pentru ca aveam un copil in grija? D-aia nu mai pot eu! Asta mi-a dat ocazia sa intalnesc pe cea mai potrivita: pe Tora. Eu nu vad nimic nepotrivit ca un om (femeie sau barbat) mai si gandeste cand isi incepe viata si, impotriva sufletului, face o alegere cerebrala. carmenyellow, nu te sfatuiesc sa-ti vezi de drum (desi nu-i o idee rea), cred numai ca ar trebui sa ai rabdare si sa traiesti fiecare zi asa cum vine, fara sa iei vreo decizie majora (de ex. casatorie)pana nu vezi exact ce te asteapta. Din pacate, momentul cand vei deveni prietena cu fiica prietenului tau este extrem de indepartat. Sau oi fi tu exceptia de la regula? [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[XIO]

quote:

---

Originally posted by Rufus
E o situatie complicata. Din pacate, o cunosc bine. Singurele tensiuni intre mine si sotia mea sunt cele generate de copiii fiecaruia. Si retineti, va rog, ca avem dublul varstei celor in discutie, iar fata mea e mare si sta cu mine. E foarte delicat, va asigur. Ca sa va spun sincer, m-a mirat reactia virulenta la adresa celor care cred ca, poate, ar fi bine ca o fata de 21 de ani sa se mai gandeasca inainte de a lua o decizie majora, in ecuatia data. Sigur, nu-i corect, orice om are sansa sa, destinul sau, dar parintele din mine nu ar fi chiar bucuros ca fiica mea sa-si inceapa astfel viata. Nu, nu m-as impotrivi, spun doar ce as simti. Am fost si eu divortat, dar nu am fost ratat. Nu m-am simtit asa. Nici macar nu aveam timp sa ma simt cumva, Ioana imi ocupa tot timpul. Or fi fost femei care au dat inapoi pentru ca aveam un copil in grija? D-aia nu mai pot eu! Asta mi-a dat ocazia sa intalnesc pe cea mai potrivita: pe Tora. Eu nu vad nimic nepotrivit ca un om (femeie sau barbat) mai si gandeste cand isi incepe viata si, impotriva sufletului, face o alegere cerebrala. carmenyellow, nu te sfatuiesc sa-ti vezi de drum (desi nu-i o idee rea), cred numai ca ar trebui sa ai rabdare si sa traiesti fiecare zi asa cum vine, fara sa iei vreo decizie majora (de ex. casatorie)pana nu vezi exact ce te asteapta. Din pacate, momentul cand vei deveni prietena cu fiica prietenului tau este extrem de indepartat. Sau oi fi tu exceptia de la regula? [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

---

Nu cred ca trebuie sa fie ceva indepartat. Parintii emi au divortat cand aveam eu in jur de 3 ani . la varsta aia eu "am inteles" ca mama si tata nu mai locuiesc impreuna , ca in rest era totul la fel. Cand taica-miu s-a recasatorit nu am urat-o pe femeia aceea , ba chiar ma intelegeam minunat cu ea . Bineinteles ca meritul a fost al parinitlor care au ramas prieteni foarte buni , iar mama mea si noua sotie a tatalui se intelegeau foarte bine. Daca era doar aparent sau nu , asta nu stiu. Cert este ca actuala sotie a aparut inainte de divort, dar nu a fost ea motivul. Cu toate astea mama-mea s-a purtat exemplar. Eu ma intelegeam sublim cu toti si totul era roz. Repet , meritul lor . La tine din cate am inteles a fost altfel , ca Ioana era mai mare i nu a fost impacata la inceput cu ideea . Dar totul e bine cand se termina cu bine [:D] Probabil am fost eu un caz fericit, dar nu sunt singura . Asa ca succes si rabdare! "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

[Rufus]

quote:

---

Originally posted by XIO Nu cred ca trebuie sa fie ceva indepartat... Bineinteles ca meritul a fost al parinitlor care au ramas prieteni foarte buni , iar mama mea si noua sotie a tatalui se intelegeau foarte bine. Daca era doar aparent sau nu , asta nu stiu.

---

Xio, nu ai citit posterea fetei? Mama fetitei nu o suporta...care prietenie? Cam asa a fost si la mine. Strambe la greu. Din pacate, asa se comporta majoritatea parintilor, la divort si dupa. Tu ai avut noroc de parinti responsabili. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[marius]

quote:

---

Initial creeata de carmenyellow
As dori si eu niste sfaturi...sunt de ceva vreme cu prietenul meu...el este cu 10 mai mare decat mine (eu am 21 de ani) si are o fetita de 4 ani...mama fetitei nu ma suporta de nici o culoare (cu toate ca si ea este cu altcineva acum)...in fiecare weekend, fetita isi petrece timpul cu tatal ei, iar weekendul trecut am iesit si eu cu ei...toata ziua a mers perfect...m-am jucat cu ea absolut orice, am ras, ne-am plibat etc...seara, eram acasa la prietenul meu si a inceput din senin sa spuna ca vrea sa plec acasa...am plecat...prietenul meu a discutat cu ea si ea a spus ca nu e suparata pe mine si ca i-a placut ca s-a jucat cu mine si ca vrea ca a doua zi sa iesim iar...a doua zi am fost sa-i iau de acasa si a inceput iar: "nu vreau sa vina cu noi!" Dece? "Ca asa vreau eu!" (a fost raspunsul ei). Nu stiu ce sa fac...cum sa fac sa ma apropii de ea astfel incat sa ii fie si ei bine...sa nu simta prea puternic impactul divortului....

---

Pai din ceea ce scrii eu zic ca nu prea aveai ce sa cauti cu "prietenul" tau. Nu de alta, dar esti de ceva vreme cu un barbat casatorit care are o sotie si un copil de patru ani cu aceasta sotie!!!. Ce cauti tu acolo?! Nu aveai dreptul, cel putin moral sa apari, nu? Este o familie pentru Dumnezeu, cu un copil! Din ceea ce scrii vad o femneie tanara care sub o forma sau alta a contribuit in mod cert la destramarea acestei relatii. Si tu te miri ca sotia acestui barbat nu te suprota! Te miri ca acest copil al lor iti spune sa pleci? Pai ce ai fi vrut? Tu realizezi ce faci defapt? Fara suparare dar tu furi un sot de langa sotie destrami o familie cu un copil cu nonsalanta. Iar el, sotul e un magar! Nu-si merita sotia! Imi pare rau nu prea inghit persoanele fie femei fie barbati care se baga in viata unui cuplu. Daca ar fi fost divortati, era probabil altceva dar asa ce ai facut defapt? Cu ce drept? Trebuia sa scrii "Copilul lor" nu "Copilul lui". Este vorba de o familie cu un copil. Pot sa aiba greutati, toti avem dar nimeni niciodata nu ne da dreptul sa desfacem, sa ne bagam, sa ne introducem intre ei. De aceea este familie. E o chestiune de respect. Nici tie nu ti-as dori niciodata sa ajungi sa traiesti asa ceva. Ar fi dreptul tau sa ai familia ta copilul tau sotul tau si toate acestea sa insemne VOI. Si un gest extrem de regretabil ca cineva oricine la un moment dat sa apara intre voi si sa se mire de ceea ce te miri tu. Ti-o spun cu toata seriozitatea unui barbat de 40 de ani si 17 ani de casnicie. Asa ceva NICIODATA nu se face. Niciodata! Marius Pernes www.marius.rdsor.ro / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[kariguld]

subscriu la ce spune marius! cazul acesta seamana foarte tare cu cel al contabilei de la firma noastra. sotul o insala, cu o fata, care e cu 10 ani mai mica decat el!!! si au o fetita de 4 ani!!! tu carmeny..., ai gresit foarte tare ca ai aceptat o astfel de relatie. sa te pui in locul acelei femei inselate.... nici nu stii cata distrugere aduce intr-o familie astfel de relatii adulterine. cate rani adanci si greu vindecabile se produc! nu stiu daca e vb de cazul colegei mele, dar din partea mea ai o mare bulina neagra!! nici toleranta si nici ....nimik! si nu te astepta sa fi acceptata vreodata de acel copil, sa ai o relatie cu el!!! Kari

[try]

Marius, nu reiese de nicaieri ca cei doi parinti ai copilului n-au divortat. Singura precizare legata de divort e la sfarsitul mesajului unde autoarea spuen ca ar vrea sa faca ceva sa micsoreze impactul divortului asupra copilului, dar asta paote inseman si ca divortul deja a avut loc sau ca urmeaza sa se desfasoare. Se intelege clar ca cei doi parinti nu mai locuiesc impreuna si ca fiecare parinte are deja pe altcineva, iar tatal isi ia copial la el la sf. de sapt. Chiar daca divotul nu s-a pronuntat sau demarat, cei doi parinti si copilul traiesc deja dupa toate regulile separarii, nu vad de ce ar fi imoral sa aiba deja pe altcineva. Probabil ai citit tu in pripa sau stii mai multe decat s-au spus aici. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"