Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Ortodocsi - hrana pentru suflet!


larissa_79

Recommended Posts

  • Răspunsuri 219
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Pun si eu un fragment din cartea Postul cel Mare scrisa de Alexander Schmemann, referitor la duminica care vine acum. As fi pus un link, dar nu am gasit-o pe net. In a treia Duminica din perioada pregatirii pentru Post, auzim parabola Fiului Risipitor (Luca XV, 11-32). Impreuna cu imnurile cantate in aceasta zi, parabola ne dezvaluie timpul pocaintei ca fiind intoarcerea omului din exil. Fiul risipitor, ni se spune, a plecat intr-o tara indepartata, cheltuind toti banii pe care ii avea. O tara indepartata! Aceasta definite a conditiei noastre umane, pe care trebuie sa ne-o asumam si sa ne-o impropriem atunci cand incepem sa ne apropiem de Dumnezeu, este unica. Un om care nu a trecut niciodata prin aceasta experienta, fie ea chiar si foarte scurta, care nu a simtit niciodata ca este instrainat de Dumnezeu si de adevarata viata, nu va intelege niciodata care este esenta crestinismului. si acela care se simte perfect "acasa" in aceasta lume si in viata ei, care niciodata nu a fost atins de dorinta dupa alta Realitate, nu va intelege ce este pocainta. Pocainta este adesea identificata cu o insiruire rece si „obiectiva" a pacatelor si a greselilor, ca un act de pledoarie pentru vinovatie in fata unei acuzatii juridice. Spovedania si dezlegarea de pacate sunt privite ca fiind de natura juridica, dar ceva esential este omis, ceva fara de care nici spovedania si nici dezlegarea de pacate nu au nici o semnificatie sau putere reala. Acest „ceva" este chiar sentimentul de instrainare de Dumnezeu, de bucuria comuniunii harice cu El, de la adevarata viata creata ai data de Dumnezeu. Este uaor, intr-adevar, sa ma spovedesc ca nu am postit in zilele randuite, ca nu mi-am facut rugaciunile sau ca m-am maniat. Este un lucru diferit, totuai, acela de a realiza dintr-o data ca am pangarit si ca mi-am pierdut frumusetea sufleteasca, ca sunt departe de adevarata mea casa, de adevarata mea viata, si ca ceva pretios, curat si frumos a fost rupt fara speranta in structura intima a existentei mele. Aceasta si numai aceasta este pocainta, dorinta adanca de a te reintoarce, de a te inapoia, de a recapata caminul pierdut. Eu am primit de la Dumnezeu bogatii minunate: intai de toate viaja si posibilitatea de a ma bucura de ea, de a o umple de sens, de dragoste si cunoastere; apoi - in Botez - noua viata a lui Hristos Insusi; darul Sfantului Duh, pacea si bucuria Imparatiei vesnice. Am primit cunoasterea lui Dumnezeu si pin El cunoasterea intregii Creatii si puterea de a fi Fiul lui Dumnezeu. Si toate acestea le-am pierdut, toate acestea le risipesc in tot timpul, nu numai prin „pacatele" si „greselile"' personale, ci prin pacatul pacatelor, indepartarea dragostei mele de la Dumnezeu, preferand „tara indepartata" in locul minu-natei Case a Tatalui. Dar Biserica este aici ca sa-mi aminteasca de ceea ce am parasit si am pierdut. Si asa cum ea imi reaminteste, imi amintesc si eu: „De la parinteasca slava Ta departandu-ma neintelepteste", spune Condacul aceste zile, „intru rautati am risipit bogatia care mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfranatului aduc tie: Gresit-am inaintea Ta, Parinte Indurate! Primeste-ma pe mine, sel ce ma pocaiesc, si ma fa ca pe unul din slujitorii Tar". Si atunci, cand imi amintesc, gasesc in mine dorinta si puterea de a ma reintoarce; „... ma voi intoarce la Tatal Meu plangand cu lacrimi: primeste-ma ca pe unul din slujitorii Tai". O particularitate liturgica a acestei „Duminici a Fiului Risipitor" trebuie mentionata aici in mod special. La Utrenia de Duminica, dupa solemnul dar veselul Psalm al Polieleului, cantam tristul si nostalgicul Psalm 136: „La raul Babilonului, acolo, am sezut si am plans cand ne-am adus aminte de Sion ... Cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain? De te voi uita, Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea! Sa se lipeasca limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune inainte Ierusalimul, ca inceput al bucuriei mele." Acesta este Psalmul instrainarii. El era cantat de evrei in captivitatea lor babilonica, pe cand se gandeau la orasul sfant al Ierusalimului. El a devenit totdeauna cantecul omului atunci cand realizeaza indepartarea sa de Dumnezeu si, realizand aceasta, devine om din nou: ca unul ce nu poate fi niciodata deplin satisfacut de nimic in aceasta lume decazuta, care prin structura si vocatie este un pelerin al Absolutului. Acest Psalm va fi cantat inca de doua ori, in ultimele doua Duminici, inainte de inceperea Postului. El ne infa-tiseaza Postul insusi ca pelerinaj si pocainta - ca reintoarcere. Eugenia si Nicolae mic (18 iulie 2006) http://new.photos.yahoo.com/eugeniacroitoru/album/576460762390905087
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 4 weeks later...

Binecuvantatilor, imi iertati indrazneala,dar consider ca ar trebui,pe langa binevenita actiune de prezentare a unor site-uri ortodoxe,sa si discutam subiecte arzatoare ce tin de credinta noastra.

Iata,ca aici,la "Sufletul credintei"-"Religia in scoli",si-au dat mana si si-au ridicat vocile manioase persoane ce nu par inspirate de Duhul Sfant, considerand ele ca religia in scoli e o mare crima ce ar trebui pedepsita conform codului penal.

Iata ca ma gandesc la ce spunea Sf.Serafim Rose :"Astazi in Rusia,maine in America" vis a vis de prigoana mascata impotriva crestinilor,cand sub asa zisa libertate de expresie s-au scos din scolile din Statele Unite orice fel de manifestari religioase,considerandu-se in afara legii.

Binecuvantata persoana care sustinea la "Religia in scoli" ca asa ar trebui sa se intample si la noi, sunt convins ca atunci cand Il va cunoaste mai bine pe Hristos,va regreta sincer aceste pareri care sunt departe de duhul crestin ortodox al acestui neam.

Iata ca pe langa apostazia tavalugului ecumenist,ce calca in picioare invataturile sfintilor parinti, devenim martori si la manifestari necrestine-prigoana anticrestina mascata si vicleana de care vorbea Ioan Ianolide in "Sfantul Inchisorilor" si "Intoarcerea la Hristos",prigoana fata de care marii nostrii duhovnici au inceput sa traga clopotele in dunga.

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:Originally posted by cipicah

Binecuvantatilor, imi iertati indrazneala,dar consider ca ar trebui,pe langa binevenita actiune de prezentare a unor site-uri ortodoxe,sa si discutam subiecte arzatoare ce tin de credinta noastra.

Iata,ca aici,la "Sufletul credintei"-"Religia in scoli",si-au dat mana si si-au ridicat vocile manioase persoane ce nu par inspirate de Duhul Sfantid="red">, considerand ele ca religia in scoli e o mare crima ce ar trebui pedepsita conform codului penal.

Iata ca ma gandesc la ce spunea Sf.Serafim Rose :"Astazi in Rusia,maine in America" vis a vis de prigoana mascata impotriva crestinilor,cand sub asa zisa libertate de expresie s-au scos din scolile din Statele Unite orice fel de manifestari religioase,considerandu-se in afara legii.

Binecuvantata persoana care sustinea la "Religia in scoli" ca asa ar trebui sa se intample si la noi, sunt convins ca atunci cand Il va cunoaste mai bine pe Hristos,va regreta sincer aceste pareri care sunt departe de duhul crestin ortodox al acestui neam.

Iata ca pe langa apostazia tavalugului ecumenist,ce calca in picioare invataturile sfintilor parinti, devenim martori si la manifestari necrestine-prigoana anticrestina mascata si vicleana de care vorbea Ioan Ianolide in "Sfantul Inchisorilor" si "Intoarcerea la Hristos",prigoana fata de care marii nostrii duhovnici au inceput sa traga clopotele in dunga.


id="quote">id="quote">

Binecuvantat sa fii! [asia]

Iarta-mi la randu-ti indrazneala de a te contrazice cand scrii unele "persoane ce nu par inspirate de Duhul Sfant" caci drept este sa spui ca unele "persoane ce nu-mi par inspirate de Duhul Sfant".

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

cipicah, pentru mine arzatoare momentan sunt pacatele mele, bezna in care traiesc. Imi doresc sa cresc duhovniceste, imi doresc din tot sufletul sa ma mantuiesc. Ascultand aceste conferinte, in speta cele ale parintelui Savatie Bostovoi sufletul meu se bucura si rivneste la cele de folos. Daca as scrie la topicul cu religia in scoli sufletul s-ar intrista. N-avem noi nici o putere, doar ne certam aici pe forum. Sa ne rugam pentru asta si ar fi de mai mult ajutor. Eu o sa fac tot posibilul sa imi dau copiii la o scoala in care religia se va preda mai mult de o ora. S-au infiintat deja astfel de clase in Bucuresti. Dar, sa nu uitam ca scopul fiecaruia dintre noi aici pe pamant este sa ne castigam mantuirea. Eu iti inteleg dorinta ca binele sa biruie insa eu ma simt neputincioasa si nu doresc sa intru in alte polemici pe acest forum. Ia-s lasa pe altii sa o faca, pe cei cu adevarat crescuti duhovniceste. Dar acestia nu scriu la astfel de subiecte, cred. Doamne ajuta! Larisa si Alexia [zana](13 iulie 2006) http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/ [url="http://www.sonia.as.ro"]S-o ajutam pe Sonia![/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...