Ea/el s-a bagat

[blue eyes]

quote:

---

Originally posted by coltofeanu
ellej,violeta69,blue eyes[flo] Aveti dreptate... Inainte de toate suntem OAMENI si trebuie sa ne respectam, sa respectam pe cel de langa noi, nu sa profitam de orice "slabiciune" a partenerului alcuiva ca " disponibilitate" si sa intram cu bocancii in relatia lor. Nu pot face asa ceva in primul rand din respect pentru MINE.

---

Eheee, cand suntem indragostiti, cel putin in faza initiala, respectul de sine e cam pe "stand by". [:D] De aceea nu am zis nimic de el. Dar respectul pentru o alta persoana, care spala si calca pentru cel pe care eu l-as dezbraca sau caruia eu i-as sifona camasa in tavaleala, nu are voie sa dispara. NU! [url="http://www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg"]I want to break free[/url]

[_irina_]

blue eyes ce ai fi facut daca dupa aceea perioada in care decideti sa va vedeti numai ca amici apare sotia? Si nu ar crede nici in ruptul capului ca tu ai luat decizia atat de inteleapta ca sa fiti numai amici si poate mai putin de atat? [gravi] 26+ [fetita] - Andreea

[blue eyes]

Ce intrebare!? As fi vorbit cu ea si, daca nu ar fi inteles, mai mult de atat nu as fi putut face. [url="http://www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg"]I want to break free[/url]

[try]

Nu cred ca ar avea vreo importanta ca esti mama de fata sau de baiat, riscul sa ajungi in pozitia de intrus e egal si pt baieti si pt fete. Poate ca mamele de fete tind sa le protejeze mai mult pe fetite pt ca sunt mai vulnerabile (desi n-as zice ca sunt) sau doar cred ele ca-s mai vulnerabile.

quote:

---

eu si sotu sa fim un cuplu model ca el sa invete sa aprecieze o relatie sanatoasa, bazata pe dragoste, respect, intelegere (ne dam cu tigaile in cap doar cand doarme )

---

Poate ca si aici e o abordare gresita la care m-am gandit de cand cu deschiderea acestui subiect. De ce ne ferim de copii sa ne rezolvam problemele? Nu e asta o modalitate de a le induce ideea cum ca mariajul e feerie? Poate ar trebui sa vada si copii acolo unde gresim si cum ne rezolvam problemele ca parteneri de viatza ca sa invete din greselile noastre, poate ar trebui dupa un conflict cu partenerul sa le explicam cateva reguli de baza, ce inseamna compromisul, cum ne rezolvam problemele de cuplu, ce e important intr-o relatie, ce simtim si ce ne infurie, cum ne infranam pornirile si de ce? Unde, cum si cat de mult merita sa facem un compromis? Cati din parintii nostri au discutat astfel de aspecte cu voi, pe cand erati copii? Cu ce bagaj intram noi ca adult iintr-o relatie in afara de ceea ce-am observat singuri in familie si-n jur (si de unde am tras singuri concluziile)? Cati din parintii din tarile dezvoltate (unde se presupune ca nu se intampla astfel de lucruri as de des ca-n Ro) vorbesc copiilor lor despre aceste aspecte? Daca nici cei de afara nu vorbesc mai mult cu copiii lor pe tema asta, atunci de unde invata ei sa se pazeasca de astfel de situatii? N-am reusit sa citesc tot din lipsa de timp, dar revin maine cel mai probabil. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[alexxia_80]

Acum, ca amanta are sau nu are vina...dar ce facem cand amanta, e si ea intro relatie (nu mariaj, dar o relatie serioasa). o despartim si noi pe ea?? Pei saraca, dc nare nici o vina...dc? :) Voi ce ati face? eu miam luat castana si au trecut 2 luni, si ea e bine merci cu al ei, si noi stam separat..tare,nu? saraca...

[sinzi_ana]

Try, eu pot sa dau exemplul nostru... Noi ne certam rar, din motive extrem de absurde, ne impacam tare repede si certurile sunt scurte si furtunoase[:D] Nu as vrea copilul sa fie martor pt ca 1. nu ar intelege motivul certurilor 2. ne mai scapa si tonalitati inalte 3. impacarea clar nu e pt copii[:D] Si atunci ce lectie ar invata??? Ca mama s-a enervat ca tati nu si-a pus pantalonii in dulap (desi nici el nu o face), a ridicat tonu, a pus botu ...si apoi dimineata era din nou zambitoare si uitase incidentul cu pantalonii[:D] Morala??? Nici una[:D] Probabil ca dupa 12-15 ani va avea ceva de invatat...(sa nu isi lase pantalonii pe unde apuca[:D] si sa nu bage lingura in cratita)...dar acum clar il depaseste... In general copiii nu isi percep parintii ca pe un cuplu[:D]...pentru ei sunt mama si tata care il cresc pe el...care au o relatie cu el...dar nu si intre ei... Si pentru ca se simt asa importanti isi iau vina pt orice cearta, situatie tensionata ...

---

“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child. Sinzi, Radu si David [detectiv] psihologul [cool] : [url="http://tickers.baby-gaga.com/t/lamlamsrd20030204_-8_David+is.png"]varsta[/url], [url="http://good-times.webshots.com/album/559783788ZKevij"]poze[/url], [url="http://good-times.webshots.com/album/562528125xbMpAo"]Disneyland 2008[/url] [url="http://good-times.webshots.com/video/3092445090087737923fAccdq"] David la golf[/url]

[red][url="http://desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57837&whichpage=5"]D-ale lui David [/url]

[adi_dalma]

Hai sa teoritazez si eu....M a ferit Dzeu . Voi vorbi doar de familiile normale...oameni care s au casatorit din dragoste, se respecta...Nu ma intereseaza vesnicii libidinosi si vesnicele neveste 'proaste' si 'isterice' care accepta totul si plang ca el totusi sa nu plece... In oriuce casnicie exista perioade si perioade....Efectiv nu poti fi 4 X 4 mereu, nu? Existe presiuni la serviciu, copii te solicita si efectiv ajungi sa-l neglijezi pe partener. Sau sa uiti de ce esti cu el.... Xio zicea ca trebuie sa fi indragostita de el..parerea mea e ca indragosteala e una dragostea e alta. Revin/...intr o perioada mai putin 4X4 apare o alta persoana (nu zic doar domnisoara de 21 de ani...poate fi si un adolescent tomnatic). Brusc iti aduci aminte ca existi si tu! wow iti bate inima cand apare, iti face complimente, pare fara griji, nu te pune sa duci gunoiul, nu trebuie sa gatesti pentru el... Yabadabadooooo. Acum intervine MOMENTUL deciziei: o fac sau nu?! 90% din noi alegem NU (chiar daca acasa nu e 4x4).altii aleg DA . Dar sincer cred cu tarie ca cel ce insala ia decizia...nu cel care e 'pe acolo'. Acela de fapt accepta sau nu deciazia noastra (acesta e MOMENTUL 2). Momentul 3? este critic cred ...continuam sau nu? Daca alegem sa continuam deja relatia initiala nu numai ca nu merge 4x4 dar chiar a pierdut o roata..... Apoi afla partenerul...acesta e momentul 4 critic... eh.Daca a aflat in principiu cel ce a inselat a DORIT sa se afle. Ce as face eu (ca inselata)? Teoretic... l as pune sa aleaga, el m ar alege pe mine si eu l as ierta si niciodata nu i as reprosa asta .Asta pentru ca il iubesc si copilul meu il adora. Si pt ca fiecare dintre noi poate gresi. Practic ? Nu am idee. Nu stiu daca l as putea ierta, daca m as putea ierta daca as putea sa o iert pe amanta. Poate ar alege amanta...si atunci in disperare de cauza as scoate tigaile mele de teflon din dotare. Cunosc un caz ...ei erau ca doi indragostiti pana cand intr o zi ZBANG el pleaca de acasa, intalneste la coada la POSTA o tipa si gata...lasa familie lasa tot. Nevasta e prea perfectionista, prea econoama, prea curata, prea.... Tipa aia in 7 zile era perfecta! Ce a facut prietena mea? A luptat pt familia ei.Stia ca el se va trezi si va vrea acasa etc etc.A facut toate lucrurile aparent marsave: a vb cu ea, i a verificat mobilul, a fost la ea la serviciu. Suna urat, nu? Dar avea 2 copii si toata viata i a fost rasturnata de o alta in 7 zile! Cocheta, disponibila...nu muncita econoama si mama a 2 copii. Tipul si a revenit stiti cand? Atunci cand amanta i a cerut sa nu mai treaca asa des pe la copii. Zbang... atunci a realizat el unde vrea. Si prietena mea l a iertat. Acum are grija si mai multa de ea, el...Banii se mai duc si la distractii, excursii nu doar pt casa/copii/masina noua. Sincer o admir din tot sufletul ca a stiut ca el este al ei! Pana cand s a intamplat tampenia asta (vara trecuta) eu credeam ca ea niciodata nu ar accepta asa ceva (el era in limba dupa ea si ea e mai ferma)...dar uite ca asa a fost. Asa ca draga Xio, Elise...cred ca e f usor sa zici PA dar daca il cunosti bine pe partener si sti ce este de fapt intre voi...LUPTI... Cu tigai....lacrimi...amenintari.... Eu tot ce stiu e ca daca as fi intr o astfel de situatie as suferi ca un caine...am incredere in sotul meu dar daca el ar ajunge sa faca acest lucru (relatie de lunga durata nu aventura de o noapte)nu stiu ce as putea face sa depasesc momentul... probabil ca orice. ag

[try]

quote:

---

Brusc ambii nu se mai simt fericiti in relatie si inseala. De obicei cel nefericit nu are "barbatia" sa isi constientizeze starea de nefericire si sa isi avertizeze partenerul si profita ca un porc de relatia care i se ofera.

---

Subscriu… mai putin la partea cu porcul… din politete, nu de altceva.

quote:

---

si daca isi avertizeaza partenerul si isi ia catrafusele si pleaca inainte sa insele, doar pentru ca nu mai iubeste, si e sincer, din punctul tau de vedere e ok? Ca dintr-al meu, da, este.

---

Nu m-ai intrebat pe mine, dar tot raspund. Dpmdv e ok. Cand nu mai poti sa faci parte dintr-un ceva, atunci poti sa te retragi, casnicia nu-i pe viatza (din pacate, din fericire, luati-o cum vreti, in functie de circumstante), e o comuniune atat timp cat amandoi credem ca avem inca interese commune. Omul are tot dreptul sa se retraga atunci cand nu mai simte apartenenta la acel ceva comun. O explicatie e normal sa dai ca macar atat isi datoreaza doi oameni care au petrecut ceva timp impreuna. Cat de egoist/motivat sau nu este gestul acestei rupture de la intreg, tine de criteriile fiecarei persoane. Nu poti pune in discutie nici dreptul la fericire al cuiva, nici dreptul de a isi fi schimbat prioritatile in viata. Cum spunea cineva, nu suntem proprietarii nimanui, avem doar privilegiul sa formam un cuplu, un parteneriat cu altcineva. Pt cat timp si in ce conditii alegem singuri.

quote:

---

dar imi e greu (imposibil as spune) sa cred ca unul din parteneri ar insela cand totul ar fi perfect in cuplu...

---

Perfect pt cine? Caci relatia poate parea perfecta pt mine, dar nesatisfacatoare pt el (viceversa) si in ansamblu lei sa devina imperfecta doar pt ca unul din cei doi nu vede perfectiunea. De-aia sunt persoane care vin si spun: totul era perfect, ne mergea bine etc si dintr-o data… poc! Pt acea persoana totul era perfect (ma rog, satisfacator, perfect e un cuvant prea pretentious). Da, poate ca ar fi trebuit sa nu se cufunde atat de tare in rutina zilnica si sa observe micile semnale, poate ca orice partener ar trebui sa simta cand celalalt incepe sa scanceasca in sufletul lui, dar asta e o situatie ideala, cand reusest isa fii cu ochii in 4 peste tot, sa nu-ti scape nimic, sa fii atent la nevoile fiecaruia, communicate sau nu. Ferice de cei/cele care reusesc sa faca asemenea jonglerii cand vine vorba de casa, copii, mariaj, cariera, prieteni, familia extinsa. Da, uneori intram intr-o amorteala, rutina si credem ca totul merge asa cum mergea si acum o luna, si acum un an si ne bazam ca fiecare adult din casa isi face treaba si merge pe acelasi trend. Cand esti suspicios/neincrezator din fire, posibil sa nu-ti scape detaliile astea ascunse, dar utie ca nu toti oamenii sunt asa, ideea e ca lucram cu variabile cand vorbim de factorul uman, e greu de stabilit norme de asa si asa trebuia procedat. Da, acei parteneri paote ca ar fi observat mai din timp criza prin care-i trece jumatatea daca n-ar fi presupus ca totul e ok inainte de a verifica, dar e asta sufficient pt ca ei sa poarte intr-adevar o vina?

quote:

---

Ea intelege ca daca o singura data o vei prinde cu sotul tau, tu -sotie- nu faci scandal, nu o invinovatesti, ba chiar ii zambesti frumos si divortezi

---

Nu vad la ce-ar folosi razboiul, saritul la beregata, invinovatirea etc. decat pt simpla refulare.

quote:

---

Amanta va avea totul : barbatul dorit, ba este si curata ca lacrima- nu este vina ei ca sotul tau te-a inselat -, te crede vinovata pe tine ca nu ai stiut sa-l pastrezi. Traiasca amantele! Sti ce..... cred ca in alta viata nu ma voi mai casatori... voi deveni amanta ca este mult mai frumos si mai bine.

---

Eu nu reusesc sa vad deloc avantajele, dar ma rog, fiecare priveste prin alti ochelari. Amanta nu va avea totul, va avea doar barbatul respectiv si atat. Ce altceva in plus primeste? Stima comunitatii? Ma indoiesc ca e asa. Senzatia ca-i curat ca lacrima e doar in capul ei, probabil. Si doar pt ca nu-i face nimeni scandal nu inseamna ca se ridica cu doua trepte mai sus si i se dau trese.

quote:

---

Nu ma voi feri ci ma voi mandri cu statul meu. Am eu abilitati mele sa va atrag sotii in plasa. Sunt unsa cu toate alifiile, stiu cum sa procedez. Voi sotiile stati frumos pe margine si plangeti-va soarta nenorocita. Mie nu-mi pasa decat de fericirea mea. O sa am tot ce-mi doresc, nu ?

---

Pai si daca primeste o tigaie in cap asta o opreste de la a fi la fel de fericita si mandra cu statutul ei? Nu cred. Nu cred ca-i acorda nimeni diplome, doar ea singura eventual isi acorda laudele. Desi tind sa cred ca aceste laude sunt de fapt o incercare de a-si justifica actul in sine pt ca oricine stie ca nu-i ok sa ai o relatie cu un om casatorit.

quote:

---

Ce ma baga pe mine in ceata era faza cu AMANTA NU ARE NICIO VINA. In rest ....OK. Dupa ce pedepsesc amanta sunt de acord cu voi.

---

Si anume cum o pedepsesti (daca tigaile sunt doar metaforice), ce poti sa-i faci? Si la ce foloseste? Crezi ca daca o umilesti in fatza a 3 pers. se va invata minte? Daca lectiile de viatza se invatau asa usor nu s-ar fi ajuns in anumite epoci la taiat de maini pt furturi. Nici cand isi risca omu’ mana dreapta, tot n use lasa de furat. D-apoi femeia de iubit barbati casatoriti. Ce-i aia umilinta pt ele? Nu mai spun ca ceea ce poate fi umilitor dptdv pt ea poate fi amuzant. Deci n uvad finalitatea acestei pedepsiri, inca o data decat de a-ti descarca of-ul).

quote:

---

Sincer, orice va fi spus / amantei, timp de mai mult de patru ani aceasta a vazut ca el a ezitat si nu si-a parasit nevasta […]."Doamna" insa, dupa parerea voastra, n-ar merita si ea o tigaie in cap ? (mai mult sau mai putin metaforic vorbind).

---

De ce? Ca a acceptat sa traisca in aceeasi promiscuitate inca 4 ani? Ea stia ca e insurat inaitne ca nevasta sa afle. Si deci, daca n-a deranjat-o atunci, nu vad de ce ar fi deranjat-o in urmatorii 4 ani. Deci nu merita mai mutle tigai in cap doar pt ca a acceptat inca 4 ani sa fie amanta. Asta a facut de la inceput.

quote:

---

Acum, ca amanta are sau nu are vina...dar ce facem cand amanta, e si ea intro relatie (nu mariaj, dar o relatie serioasa). o despartim si noi pe ea?? Pei saraca, dc nare nici o vina...dc?

---

De vina ei se ocupa sotul ei, nu trebuie sa ne ocupam noi, ceilalti. Cel putin in ultimele pagini, din mesajele discutate am to dedus un lucru: ca nu se stie clar de unde pana unde se intind responsabilitatile si limitele fiecarei persoane. Si constat cu tristete cate din voi credeti cu tarie ca aveti vreo putere asupra amantei, un drept de a intoarce “serviciul” pe care vi l-au facut. Nu v-ati lasa mai prejos de nivelul moral al acelei persoane si a-ti rasplati-o cu aceeasi moneda. Faptul ca ele au facut ceva neadecvat nu va indreptateste pe voi sa faceti un lucru neadecvat… inca o data eu nu reusesc sa vad utilitatea unui astfel de tratament aplicat amantei. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[try]

quote:

---

1. nu ar intelege motivul certurilor 2. ne mai scapa si tonalitati inalte 3. impacarea clar nu e pt copii Si atunci ce lectie ar invata??? Ca mama s-a enervat ca tati nu si-a pus pantalonii in dulap (desi nici el nu o face), a ridicat tonu, a pus botu ...si apoi dimineata era din nou zambitoare si uitase incidentul cu pantalonii Morala??? Nici una

---

Din contra, as zice ca morala ar: - orice om se enerveaza si-si mai pierde cumpatul, dar asta nu-i otragedie, ar trebui sa invatam sa ne stapanim sau sa respectam momentele de “nervi” ale cuiva si sa le privim ca o lipsa temporara de disponibilitate - chiar daca doi oameni au ceva de impartit pe moment, asta nu-i opreste de la a avea interese comune si alea conteaza in final. - Impacarea/iertarea e o forma de a ne repara greselile si e important asta intr-o relatie. - odata ce ne-am impacat lucrurile se reaiu obisnuit si nu trebuie sa purtam mai departe iritarea/nervozitatea cu noi. Acuma cum explici cu cuvinte simple toate astea unui copil, tine de fiecare. Nu insemana ca trebuie sa explici totul de la inceput (ci pe masura ce creste si e capabil sa inteleaga cat mai mult din fenomen) si nu inseamna nici ca el trebuie sa asiste ca teatru la toate fazele conflictului (ma gandesc mai degraba la o contientizare treptata). Ci inseamna doar ca trebuie sa-l inveti ca toate acestea exista, ca e bine sa faca exercitiul asta cu voi acasa si sa-i corectati mereu comportamentul pana cand obtineti de la el reactia dorita si asta zic eu e mai bine decat sa realizeze prin proprie experienta la maturitate cat de cruda e viatza sau ce dificil de acceptat e adevarul sau sa constate ca realitatea lui de pana atunci e departe de descoperita acum si ca i-au trebuit x ani sa inteleaga niste lucruri esentiale in viatza. Asta e parte din ceea ce inteleg eu ca inseamna pregatirea copilului pt viatza. Ma gandesc ca deceptiile cele mai mari apar atunci cand asteptarile sunt foarte mari. La asta ma refer, sa nu hranim artificial niste asteptari nerealiste in copii nostri. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[coltofeanu]

quote:

---

Originally posted by try

quote:

---

Ea intelege ca daca o singura data o vei prinde cu sotul tau, tu -sotie- nu faci scandal, nu o invinovatesti, ba chiar ii zambesti frumos si divortezi

---

Nu vad la ce-ar folosi razboiul, saritul la beregata, invinovatirea etc. decat pt simpla refulare.

quote:

---

Amanta va avea totul : barbatul dorit, ba este si curata ca lacrima- nu este vina ei ca sotul tau te-a inselat -, te crede vinovata pe tine ca nu ai stiut sa-l pastrezi. Traiasca amantele! Sti ce..... cred ca in alta viata nu ma voi mai casatori... voi deveni amanta ca este mult mai frumos si mai bine.

---

Eu nu reusesc sa vad deloc avantajele, dar ma rog, fiecare priveste prin alti ochelari. Amanta nu va avea totul, va avea doar barbatul respectiv si atat. Ce altceva in plus primeste? Stima comunitatii? Ma indoiesc ca e asa. Senzatia ca-i curat ca lacrima e doar in capul ei, probabil. Si doar pt ca nu-i face nimeni scandal nu inseamna ca se ridica cu doua trepte mai sus si i se dau trese.

quote:

---

Nu ma voi feri ci ma voi mandri cu statul meu. Am eu abilitati mele sa va atrag sotii in plasa. Sunt unsa cu toate alifiile, stiu cum sa procedez. Voi sotiile stati frumos pe margine si plangeti-va soarta nenorocita. Mie nu-mi pasa decat de fericirea mea. O sa am tot ce-mi doresc, nu ?

---

Pai si daca primeste o tigaie in cap asta o opreste de la a fi la fel de fericita si mandra cu statutul ei? Nu cred. Nu cred ca-i acorda nimeni diplome, doar ea singura eventual isi acorda laudele. Desi tind sa cred ca aceste laude sunt de fapt o incercare de a-si justifica actul in sine pt ca oricine stie ca nu-i ok sa ai o relatie cu un om casatorit.

quote:

---

Ce ma baga pe mine in ceata era faza cu AMANTA NU ARE NICIO VINA. In rest ....OK. Dupa ce pedepsesc amanta sunt de acord cu voi.

---

Si anume cum o pedepsesti (daca tigaile sunt doar metaforice), ce poti sa-i faci? Si la ce foloseste? Crezi ca daca o umilesti in fatza a 3 pers. se va invata minte? Daca lectiile de viatza se invatau asa usor nu s-ar fi ajuns in anumite epoci la taiat de maini pt furturi. Nici cand isi risca omu’ mana dreapta, tot n use lasa de furat. D-apoi femeia de iubit barbati casatoriti. Ce-i aia umilinta pt ele? Nu mai spun ca ceea ce poate fi umilitor dptdv pt ea poate fi amuzant. Deci n uvad finalitatea acestei pedepsiri, inca o data decat de a-ti descarca of-ul).

---

Try, in mare parte si eu gandesc ca tine. In pasajele selectate am spus totul cu ironie. Cum sa cred ca amanta are avantaje? Dar asta reiesea din posturile catorva fete. Este adevarat ca amantele sunt lipsite de scrupule, nu au valori si principii de aparat... asa ca nu au ce pierde. Oricand "isi ridica palaria de jos, o scutura" si merg inainte cu fruntea sus. Asta este mentalitatea lor. Am vazut situatii cand amanta si sotia erau prietene, fara sa stie sotia ca cealalta se intalneste cu sotul ei. Stateau la barfa, la cafea, mergeau in concedii impreuna... de... prieteni de familie. Toti din jur stiau, mai putin sotia. Totul a durat ani buni, cu intalniri si petreceri. Sotia o vedea ca pe o prietena si o trata ca atare. De multe ori amanta isi manifesta gelozia, nu pe sotie, ci pe o alta presupusa amnata.Si spunea o cunoscatoare a cazului :"Decat sa mi se intample asa, s-o primesc in casa, sa-i pun cafeaua in fata... mai bine lipsa de asa prietene. Mai bine sa mi sa spuna ca sunt a dracului decat sa fiu proasta". Bine, nici asta nu-i o garantie... Si cuplurile respective nu au divortat, dar in prezent nu mai sunt prietene... nu stiu daca sotia a aflat. Oricum , situatia este ....tragic-comica.