Dupa ce el a murit...

[aur_46]

El a murit,au trecut aproape doi ani si mie mi se pare in continuare ca traiesc din gresala o viata care nu e a mea, nu pot sa ma gindesc la vechea noastra viata fara sa simt un pumn in stomac. Problemele de rezolvat ma coplesesc.Si ma enerveaza si faptul ca toata lumea se asteapta sa conduc masina si imi explica si cit de mare nevoie am de ea.Iar eu nu sint capabila sa ma concentrez sa fac si asta, chiar daca mi-am luat permis. Am doi copii extraordinari si bine echilibrati.Dar nu ma pricep sa cresc singura un baietel -are 11 ani si ii lipseste enorm tatal lui!Cu fetita,are 9 ani ,parca e mai simplu! Cum ati trecut prin asta?Nicaieri nu am gasit carti de consiliere psihologica pentru asa ceva, nici un sfat pentru acesti copii!Are cineva o idee?

[maru]

of Doamne, aur, ce poti sa spui in fata unei asemenea dureri? sincer, tastez si sterg, nimic nu mi se pare potrivit... Doamne'ajuta! [url="http://community.webshots.com/user/TribulOstacheV"]POZE[/url] http://maru-incotro.blogspot.com/

[lau10]

Buna aur_46, Nu am sfaturi din pacate pentru ca nu am trecut prin asa o tragedie, vroiam doar sa-ti spun ca imi pare enorm de rau pentru pierderea ta, si ca sper ca Dzeu sa-ti dea putere sa te aduni si sa mergi mai departe. Dzeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti duce, chiar daca acum simti ca este prea mult, viata merge mai departe si va rasari si soarele pe strada ta. Multa putere iti doresc. Laura laura

[absoluta]

El de acolo de sus e alaturi de voi..... la naiba...nu stiu ce sa scriu.... Cel putin sunt sigura ca aici cu noi alaturi o sa te simti bine, o sa te ajutam cu sfaturi, idei, sugesti....pareri... Bine ai venit alaturi de noi !

[absoluta]

*sugestii

[aniela23]

"Do not stand at my grave and weep, I am not there, I do not sleep. I am in a thousand winds that blow; I am the softly falling snow. I am the gentle showers of rain; I am the fields of ripening grain. I am in the morning hush; I am in the graceful rush. Of beautiful birds in circling flight, I am the starshine of the night. I am in the flowers that bloom, I am in a quiet room. I am the birds that sing, I am in each lovely thing. Do not stand at my grave and cry, I am not there. I do not die."

[aniela23]

Poate poemul meu este un raspuns nepotrivit la intrebarea ta dar m-am gandit ca poate asta este mesajul pe care ar vrea el sa ti-l trimita, ca traieste, la fel ca D-zeu, in tot -inclusiv in tine iar cand o sa ajungi la acest stadiu de credinta/acceptare o sa faci fatza mai usor durerii. Exista 5 stagii de suferinta dupa moarte celui drag : 1. negarea -se refera la neputiinta persoanei indoliate de a accepta moarte celui drag, la bine cunoscuta fraza ''nu pot sa cred...'' 2. furia -in unele cazuri persoana indoliata este furioasa pe sine insusi, in alte cazuri pe pesoana decedata care a ''plecat si a parasit-o'', pe doctori, rude, etc. 3. negocierea- se refera la acel ''if only'' feeling (cum ar fi fost daca moartea persoanei ar fi putut fi prevenita) 4. depresia -persoana indoliate este coplesita de realitatea situatie si simte ca nu mai exista nici o cale de a merge inainte 5. acceptarea - persoana indolita realizeaza realitatea mortii, regretul inca mai exista dar persoana se simte destul de puternica sa ia viata in piept si sa traiasca din nou Nu stiu daca m-am exprimat prea bine dar pana nu treci prin toate cele 5 stagii nu te poti vindeca asa ca nu incerca sa lupti cu durerea, las-o sa-si urmeze cursul natural iar la final fii pregatita sa fii fericita din nou. Trecutul poate fi schimbat pt ca la urma urmei ACUM trecutul nu e decat o amintire, si totul depinde de modul in care vezi aceea amintire :cu regret,pt ca a fost un om minunat si a murit sau cu recunostiinta -ca a fost un om minunat si ai avut privilegiul de al avea ca tata al copiilor tai

[rolo]

E foarte greu sa dai sfaturi cand chiar nu poti stii ce simte persoana in cauza. Eu ma gandesc ca poate ar trebui sa cauti ajutor de specialitate. Noi cele de pe forum putem sta alaturi de tine sa iti ascultam durerea si sa incercam sa te imbarbatam dar nu stiu daca e suficient. Ne rugam pentru tine, sa iti fie usor si iti dea Dumnezeu taria de a merge mai deparet pentru tine si copiii tai. Rolo Alba ca Zapata [url="http://community.webshots.com/user/ralucarusse"]pozele mele[/url] si [url="http://community.webshots.com/album/562336043ugaRoF"] Albumul frumoaselor[/url] "Sunt trei feluri de a face ceva: o faci tu, angajezi pe altcineva, sau le interzici copiilor tai sa o faca." - Murphy

[Clover]

Ai simptome de depresie. Cred ca te-ar ajuta sa accepti ca e normal ceea ce simti si ca doi ani desi pare mult nu e suficient de mult. Daca nu poti sa te concentrezi mai bine ca nu conduci, e o decizie responsabila. Sper ca vor exista persoane care sa iti povesteasca din experiente similare, pentru ca e prea trist sa ne dam cu presupusul. Atat cat poate ajuta, virtual, cred ca toata lumea care a citit acest subiect e alaturi de tine. If all else fails, look cute.

[marius]

Doare rau ceea ce scrii. Ma lasa mut. Ceea ce as face eu ar fi sa ma inconjor si de amici(prieteni) barbati poate chiar avand proprii lor copii, sa ies cu ei si cu baiatul meu la aer oriunde nu conteaza, ideea ar fi sa fie si in preajma unor barbati, sa aiba experiente concrete cu alti copii si taticii lor. Poate este greu poate devine si mai greu, dar exista si o sansa. Se numeste "lipire" Si baietii si in general copiii au o proprietate mult mai ascutita decat oamenii maturi. Reusesc sa "lipeasca" sau sa "peticeasca" gaurile cu ceea ce li se ofera in viata. De aceea, cu riscurile de rigoare uneori consider ca ar fi bine sa li se ofere cat mai multe posibilitati de viata de unde sa isi aleaga voluntar si de cele mai multe ori involuntar "petice" pentru ranile lor. Tare rau imi pare cand citesc astfel de cuvinte. Doare. Marius Pernes www.marius.rdsor.ro / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]