Ce alegem? De cine ne pasa ?

[coltofeanu]

quote:

---

Originally posted by XIO
Mai , cand ecva nu mai merge, nu mai merge si e bine sa se termine sau sa se repare fara sa tii cont de ce zice bunica , pisica , vecina , de faptul ca aveti copii.

---

Xio, ce usor ar fi sa poti face asa... Poate mai vorbim peste cativa ani cand vei avea vreo doi, trei copii. Garantez ca nu vei mai vedea asa lucrurile.

[Elise]

coltofeanu, eu nici in visele cele mai negreu nu i-as spune lui fie-mea "nu il mai iubesc pe tati" sau "tati nu ma mai iubeste pe mine" sau "iubesc pe altcineva in locul lui" sau "a preferat-o pe X lui mami". Cred ca e suficient sa mentionez ca nu ne-am inteles, asa ca sta fiecare acas'la el. Dar pe ea o iubim foarte mult amindoi. Ma indoiesc ca e nevoie de telenovele patetice. Cu cit parintii au o atitudine mai degajata referitor la acest subiect, cu atit mai putin probabil ca si copilul sa perceapa ca l-a lovit vreo nenorocire. Empatia e foarte puternica la cei mici. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[coltofeanu]

quote:

---

Originally posted by Elise
coltofeanu, eu nici in visele cele mai negreu nu i-as spune lui fie-mea "nu il mai iubesc pe tati" sau "tati nu ma mai iubeste pe mine" sau "iubesc pe altcineva in locul lui" sau "a preferat-o pe X lui mami". Cred ca e suficient sa mentionez ca nu ne-am inteles, asa ca sta fiecare acas'la el. Dar pe ea o iubim foarte mult amindoi. Ma indoiesc ca e nevoie de telenovele patetice. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

---

Nu trebuie sa le spui... ei simt.

[Elise]

da, am adaugat si in mesajul de mai sus... Bineinteles ca simt. Simt ca esti disperata, ranita, infrinta... DACA ESTI. E empatie. Pe de alta parte, si am simtit-o pe pielea mea, copiii au o capacitate terifianta de a-ti crea o armura. Nu de a vindeca. Ci de a te face de 1000 de ori mai puternica. Pentru ca nu-ti poti permite sa lasi tot universul tau sa se prabuseasca - din universul tau face parte el, copilul. Si s-ar prabusi odata cu tine. Asta e motivul pentru care am spus ca patetismele in rolul de parinte nu-si au rostul. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[Natasa]

Eu nu cred ca niste parinti care nu se mai iubesc si nu se mai respecta trebuie sa ramina impreuna. Nu exista, oricit de inteligenti si de bun-simt ar fi cei doi, o simulare atit de buna incit sa pacaleasca niste copii ca au o familie adevarata. Mi se pare ca un copil care creste intr-o familie in care parintii sint nefericiti e mai traumatizat decit unul care isi vede parintii pe rind, dar acestia sint fericiti. Nu suport scuzele de genul "pentru copii am ramas cu el" (el care o bate, o injura, bea etc). Familia inseamna dragoste si daca din "n" motive dragostea aia nu mai e, atunci ii faci un bine copilului scotindu-l de acolo. Anca Vlad ti-a dat exemplul ei personal de copil crescut intre doi oameni care nu se mai iubeau si vad ca-l ignori. Aici nu discutam teorii frumoase, discutam ca un copil nu e o scuza sa tragi cu dintii de o familie care nu mai e familie!

[coltofeanu]

[:D][:D][:D] Nu ignor niciun mesaj. Subiectul l-am deschis ca urmare discutiilor de pe aici referitoare la inselat, persoane care destrama casnicii, soti ce nu se mai iubesc, amanti, amante etc. Atunci mi-am pus intrebarea : dar COPIII? Ei ce simt? Ce este in mintea lor cand vad asemenea comportamnete intre adulti? Ce exemplu vor lua? Oare casnicia in zilele noastre are termen de garantie 3 ani cel mult? Ce se intampla? Nu conteaza daca iubesti un barbat insurat? Nu conteaza daca un copil sufera din aceasta cauza? Hai sa tot divortam si sa ne casatorim ca asa ne place. Sau sa traim doar in concubinaj.

[violeta69]

cam la aceeasi concluzie am ajuns si eu... daca iubirea nu e, nimic nu e... copii sunt doar un motiv de a ramane intr-o relatie care nu mai merge,din simplul fapt ca e mai bine sa-ti imaginezi ca mai ai "ceva" decat sa infrunti realitatea... poti sa mimez fericirea,dar copilul simte... poti sa mimezi ca lucurile sunt ok,dar vine vremea cand nu mai poti face nici asta.... in momentul in care iubirea s-a dus e inutil sa mai incerci sa o resuscitezi ca nu mai invine,e moarta... si atunci e mai bine sa ramai de dragul copilului intr-o stare de zombi? poti sa te prefaci ca ai de toate?ca poate ai de toate,numai iubire nu... nu e vb ca te bate,bea,sau are amanta/amant.... e vorba de iubire...daca nu mai iubire degeaba ai retul intr-o astfel de relatie... in concluzie,eu cred ca alegi pana la urma tot fericirea copilului...el nu va fi fericit fiindca ii lipseste exemplul parintilor fericiti...nu va reusit sa invete ce inseamna un cuplu,nu va reusi sa creasca in armonie,va avea o mare suferinta sufleteasca.....desi la prima vedere ar avea cel putin o situatie materiala mai buna....conteaza mai mult dezvoltarea lui emotionala... Vio,mamica lui Mihnea [avion] viitor "descoperitor" de infinit *GRUPUL FETELOR FANTASTICE* __________________________________________ Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

[oocristina]

Coltofeanu [flo], Dar vezi cum sunt copii, niste "chestii" lipsite de importanta in ziua de astazi. Se vede exact atitudinea actuala: Care copii? Aia lasati si aruncati la tomberoane? Ala din incest, cu mama la 11 ani? Aia ai fetelor din America de 16 ani care au decis sa ramina insarcinate toate in acelasi timp, asa, just for fun? Copilul amantei cu care il santajeaza sotul alteia? Care copii? Chestia aia galagioasa care face zgomot toata ziua? Suntem depasite draga mea! Ne gindim la copii!? Dar chiar vrei sa tulburi apele, sa arunci cu responsabilitati, sa nu mai doarma bine cei care i-au parasit? Vai de mine, cind oamenii nu vad mai departe de EI si EI INSISI, tu intrebi despre copii? Traim in lumea autosuficientei, a narcisismului. Copii sunt in exterior. Ce sunt cuvintele acestea: SACRIFICIU, INTELEGERE, ACORD? Bagajul si la gara, copii ne cosuma prea mult. Ne ingradesc libertatea, ne limiteaza viata. Ah draga mea, iti permiti sa suferi, nu esti puternica, nu esti MAMA ATOATESTIUTOARE care isi poate creste singura copilul? Vai draga mea, dar asa este trendy acum! Ai tupeu sa ii ceri barbatului tau sa ramina cu tine sa isi cresca copilul? Cind sunt atit de multe femei disperate sa il aiba si sa il consume? Cind el insusi vrea sa fie consumat? Realitatea s-a distorsionat. Copii nu mai sunt valori, prioritati. Ei nu mai conteaza. Doar promiscuitatea este aprobata. Gata, poti fi liber de orice responsabilitate spunind doar "nu te mai iubesc, draga mea". Copii sunt ai mamei, ea i-a facut, ea sa si-i cresca!

[Anca Vlad]

Pai eu spuneam ce am simti ca si copil.. din alta perspectiva bineinteles, acum la maturitate. Ce s-a ales din toata povestea asta: - doi parinti cu vieti ratate clar - lucru vazut si de mine recunoscut si de ei! -doi copii carora "sacrificiul" nu le-a folosit la nimic! Care au intrat in viata cu deficiente emotionale (cred eu) mai mari decat daca relatia s-ar fi terminat cu un divort cand eram mici si apoi fiecare si-ar fi vazut de drumul lui! -vreo iubita posibil sa fi existat la un moment dat - normal daca stau sa ma gandesc ca intre parintii mei nu a mai fost nimic (fizic) dupa nasterea surorii mele - deci pe la 30 si ceva de ani ai lor!Dar cat eram mica nu am stiut/perceput nimic de genul asta! - au ramas "impreuna" de dragul nostru! A fost ceva bun in asta? Eu si acum i-o mai reprosez mamei mele (caci tatal nu mai e de 10 ani!). Anca

[Elise]

oocristina, pina acum toata lumea la acest subiect a spus sus si tare ca da, copiii sint proritari, sint curioasa din care mesaj ai dedus tu tocmai ca n-ar fi. [alcool] Intrebarea care se pune nu e daca un copil e mai fericit cu o mama si tata care se iubesc decit fara unul din ei. Ci daca ar fi mai fericit cu o mama si un tata care NU se iubesc decit fara unul dintre ei. Pentru ca nimeni nu alege sa iubeasca - asa cum nici tu nu poti obliga pe nimeni sa te iubeasca sau nu indiferent cit de moral ar fi asta. Sau nu conteaza? Iubeste sau nu, sa faca bine sa stea acolo si sa mimeze? [:D] Macar atit, si e ok? De fapt, sincer vorbind, de ce ar fi NEVOIE sa fie un barbat in casa? Eu zis ca nevoie nu e. Chiar deloc. In casa este, in schimb, nevoie de armonie. De dragoste. Copilul trebuie sa invete ca familie inseamna dragoste si grija, e caminul lui. Nu ca prin casa se plimba doi, adulti fiecare cu treaba lui, si aia sint mama si tata. Eventual se mai si cearta din cind in cind, ca te-ai saturat sa vezi aceeasi fatza apatica la masa. Merci, in situatia asta prefer sa fiu o mama trendy de singura, si, da bineinteles ca pot sa imi cresc copilul foarte bine fara el! Si bineinteles ca ii spun sa plece. De ce l-as retine? In afara de sentimente, si de o familie, ce poate sa NE ofere?! "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]