Ce alegem? De cine ne pasa ?

[Adela99]

copiii ce simt? pai, in functie de ce simt copiii (ca asa cum copiii is empatici is si majoritatea parintilor empatici si cu subintelesul copiii is prioritari) si in functie de situatia data, ca nu intotdeauna e la mijloc o a treia persona incerci sa iei decizia care ti se pare cea mai buna la momentul respectiv si sa mergi mai departe, pe aceeasi cale sau cai separate ca parinti. mai mult de atat ce ai putea face? nu e nici o solutie sa tii cu dintii de o relatie nesanatoasa fara sorti de izbanda si sa te amagesti ca o faci pentru copii. daca te injosesti, umilesti intr-o relatie, ce exemplu dai copiilor? daca lasi totul balta la cea mai mica piedica, ce exemplu dai copiilor? marturisesc ca pentru mine o amanta nu e o mica piedica ci un semnal ... de plecare.

[Anca Vlad]

oocristina eu scriu rar pe forum (se vede si dupa nr. de mesaje) dar de citit sa stii ca citesc aproape zilnic. Iti stiu povestea si imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat! Am trecut si eu la un moment dat printr-o situatie asemanatoare (nu la fel pentru ca nu am copii... de ce oare nu am avut curajul sa fac unul pana la varsta asta e alta intrebare). Dar la tine se vede mult prea clar subiectivismul si inversunarea legate de situatia ta personala. Normal ca toti avem drepul la asta, dar parerile tale nici macar nu incearca sa fie obiective! Eu nu as putea/vrea sa raman langa un om care imi spune ca nu ma mai iubeste. Ce sa fac mai departe? Sa il oblig, sa il vad ca ma mangaie si sa stiu ca o face din obligatie? Normal ca as regreta, as suferi ca nu au iesit lucrurile cum as fi vrut... dar in viata mai si pierzi cateodata! Si nici nu cred ca daca am sa fac un copil pun punct aici vietii mele, urmand sa ma sacrific mai departe pentru el! Un copil trebuie sa-ti implineasca viata si sa ti-o umple nu sa ti-o ingradeasca iremediabil! Anca

[Natasa]

Mie mi se pare ca de fapt cei care ramin intr-o casnicie sub motivul "de dragul copiilor" sint ei cei nesiguri ca ar face fata de unii singuri. De dragul copiilor faci eforturi si iesi dintr-o minciuna sau dintr-o relatie abuziva dar cred ca pe undeva toti cei care sint victime se simt mai bine spunind ca se sacrifica pentru copii. De fapt ii sacrifica pe copii! In alta ordine de idei, ar fi ideal ca mariajele sa fie facute cu dragoste, respect, maturitate etc. Dar cum de multe ori (din cele mai diverse motive) nu se intimpla asa, mai bine sint terminate inainte sa sufere o gramada de oameni (inclusiv copii) decit sa se mentina iluzia unei familii doar pentru ca mai exista niste acte.

[oocristina]

Copii au nevoie si de mama si de tata in egala masura. "Trendy" este tocmai aceasta AUTOSUFICIENTA a mamelor increzute: Doar ii asigur eu copilului meu tot ce are nevoie! Ce nevoie mai este de un tata aici? Repet, nu vorbesc de relatiile abuzive! Pentru o dezvoltare normala, in viata unui copil este nevoie de un model parental. Este preferabil sa fie tatal. Daca nu, este nevoie de un bunic, este nevoie de un unchi, este nevoie de un BARBAT, oricare. Pentru a creste complet. Desigur, fiecare alege pentru sine si pentru copilul lui. Fiecare are propriile valori si conceptii, propria viziune despre fericire vs. copil. Eu personal cred ca interesul copilului trebuie sa primeze in raport cu interesele necompensate ale adultilor.

[oana1177]

oare un copil e fericit doar cu "prezenta" tatalui? Doamne in ce epoca traim/am ramas.... un tata care vine acasa doar sa se schimbe pt a pleca la amanta, prieteni, viata lui, etc, un tata care nu se joaca cu copilul, un tata care e prea obosit, surmenat, etc si deci n-are timp sa iasa cu copilul in parc insa la primul tel al prietenilor sau al unei EI se invioreaza imediat? un tata care nu e in stare sa organizeze sau macar sa faca frumos intr-o vacanta planuita de mama? un tata caruia nu-i pasa ca mama e bolnava, obosita, ca puiul lui are nevoie de atentie, etc, etc, etc; asta-i TATA???? oocristina, in subiectele tale mai vechi povesteai cum al tau sot n-a mers niciodata cu voi in vacanta, nu si-a scos copila la plimbare, nu vrea sa faca nimic in casa ba din contra, te impiedica sa renovezi/schimbi ceva; te amageste ca veti face dupa care schimba macazul, etc; un barbat total absent emotional, asta-i TATA?? puteti sa-mi spuneti si mie ce invata copiii de la acest TATA? probabil fetitele ca trebuie sa "taca si sa inghita", sa faca frumos ca sa mearga "relatia", iar baietii devin ca taticii lor; cu picioarele pe masa la TV, nu facem nimic ca e obligatia nevestei, iar de copii... i-am procreat, gata, ne-am incheiat misiunea. Copil fiind, am inghitit o tona de motive cand plangeam de tristete si-mi rugam mama sa plecam, sa traim fara EL caci ne va fi infinit mai bine; dar deh, aveam o familie "unita" - prin acte, doar atat ca eu fericire n-am trait - si prin dorinta mamei de a demonstra ca inca mai exista iubire si ia uite c-am rezistat fara divort; si sa nu uitam "datul in cap" cu sacrificiul, in final pt noi a/au facut-o [xx(]

[XIO]

Ai mei au divortat cand eu eram mica. De atunci si pana acum nici macar o data nu mi-a trecut prin cap ideea ca AR FI TREBUIT SA RAMANA IMPREUNA PENTRU MINE. Ba chiar ii multumesc Lui Dumnezeu ca nu au facut asa ceva si ca nefiind fericiti impreuna ca si cuplu au ales sa fie fericiti impreuna ca si prieteni , cu parteneri diferiti. Hotararea de a agoniza intr-o casnicie doar de dragul copiilor nu este una obiectiva , si in nici un caz nu este spre binele copiilor ci spre binele celui care urma sa fie parasit. Crud , dar adevarat. "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

[oocristina]

Anca Vlad, nu am vrut nici pe departe sa iau discutia personal. Doar ca degradarea valorilor este atit de evidenta si ii scuzam atit de mult pe cei care inseala incit am ajuns sa cred ca ne vom intoarce in citeva sute de ani la starea de animalism. Ne-o vom "trage" ca ciinii, oricind si cu oricine. Pentru ca na, nimic nu conteaza si probabil nu va mai conta. Este dreptul meu sa imi apar valorile minime pe care eu le respect. Daca ceilalti tolereaza starea de promiscuitate, este ok. Dar nu trebuie sa o si aprob. Oana 1177, da, poate ca nu invata nimic de la un atfel de tata. Dar macar l-a cunoscut. Stie ca nu este o frunza in vint, un avorton, o intimplare. Stie ca s-a nascut in interiorul unei familii, ca a fost dorita. Si este mai mult decit nimic. Daca nu poti inca sa o intelegi pe mama ta, este pentru ca nu ai trait nici un moment in locul ei. Cu sufletul ei, cu slabiciunile ei, cu problemele ei. Daca nu a fost suficient de puternica sa se rupa, nu inseamna ca nu te-a iubit. In conditiile in care ea a crescut si in conditiile mentalitatilor de care s-a lovit, a considerat ca un copil in cadrul unei casnicii este mai apreciat decit un copil abandonat de un parinte. Atit. Daca s-ar fi despartit de tatal tau nu inseamna ca s-ar fi transformat brusc intr-o persoana puternica, luptatoare si nu si-ar mai fi plins de mila. Cind te vei detasa suficient de durerea ta, vei putea poate sa ii vezi si sa ii intelegi durerea si rana ei. Neputinta.

[Elise]

oocristina, bineinteles ca au nevoie de un model parental - si asa cum "modelul" poate fi unchiul sau bunicul, poate fi si tatal insusi recasatorit cu o alta femeie. Nu si-a inlocuit copiii, ci nevasta. Desigur, daca nu amesteci copilul in ranchiunile si parasirile dintre parinti. "There's no vice as advice!"
Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[oana1177]

quote:

---

Originally posted by oocristina Daca nu poti inca sa o intelegi pe mama ta, este pentru ca nu ai trait nici un moment in locul ei. Cu sufletul ei, cu slabiciunile ei, cu problemele ei. Daca nu a fost suficient de puternica sa se rupa, nu inseamna ca nu te-a iubit. In conditiile in care ea a crescut si in conditiile mentalitatilor de care s-a lovit, a considerat ca un copil in cadrul unei casnicii este mai apreciat decit un copil abandonat de un parinte. Atit. Daca s-ar fi despartit de tatal tau nu inseamna ca s-ar fi transformat brusc intr-o persoana puternica, luptatoare si nu si-ar mai fi plins de mila. Cind te vei detasa suficient de durerea ta, vei putea poate sa ii vezi si sa ii intelegi durerea si rana ei. Neputinta.

---

am avut o perioada in care am fost singuri, fara EL, si crede-ma ca a fost SUPER; si am vazut o mama puternica, o mama care in loc sa-si stoarca creierii cum sa faca sa-l tina pe domn acasa sau sa-l convinga sa renoveze casa, isi petrecea timpul cu noi, ERA total langa noi, nu doar fizic... macar a fost constienta ca nu e bine ce face, si cat am fost adolescenta, imi dadea exemple - pe care le stiam fff bine caci le traiam, din viata ei reala, cum sa NU fac si cum sa deschid ochii ma uit la sotul meu, la pozele copilarie lui; un tata prezent total, parinti care si-au adorat copilul si l-au inconjurat cu dragoste vad un OM fericit, care a avut parte de toate bucuriile copilariei, adolescentei, un Om intreg nu o persoana care cauta atentie, incearca sa nu supere pe nimeni si tot tacamul nesigurantei NU pot sa cred si nu voi crede niciodata ca fericirea unui copil consta in faptul ca are 2 parinti, parinti care de fapt duc o lupta, care pe care; poate ar trebui sa deschidem mai bine ochii cand hotaram sa facem un copil, poate ar fi mai bine sa ne asumam intr-adevar aceasta responsabilitate dar nu "vopsind" realitatea...

[oocristina]

Scuza-ma Oana daca te-am suparat. Nu aveam nici un drept sa fiu atit de personala. Doream doar prezint si o explicatie, ceva pozitiv. [:D] Instinctual, condamnam mai repede decit facem efortul sa intelegem. Instinctual inselam decit sa vedem ce nu merge. Fetelor, [flo]. Cred ca nu am chef sa fac ordine prin casa, si ma stradui inconstient sa raspund aici. Nu sunt corecta. Ih, urasc simbata! [xx(]